Hram: Pogorarea Duhului Sfant

Episcopia Oradiei

Metocul Baile Felix , inca nefinalizat, se afla sub ascultarea directa a Centrului Eparhial din Oradea.  Metocul Baile Felix cuprinde o biserica de lemn din secolul al XVIII-lea, adusa in anul 1993 din judetul Salaj. De asemenea, metocul detine o colectie de icoane vechi.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/metocul-baile-felix-117894.html

Hram: Nasterea Maicii Domnului

Episcopia Oradea

Mănăstirea Voievozi, Jud. Bihor, Provincia Crișana.
Mănăstirea Voievozi, este situată pe şoseaua judeţeană Marghita-Alesd, la 20 km est de Alesd, 20 km sud de Marghita, la 2 km sud de satul Voievozi şi 4 km de comuna Popeşti. Din şoseaua Oradea-Marghita la intersecţia Chirabis, ramificaţie dreapta 16 km până la satul Voievozi. Aşezământul este construit într-o depresiune de câteva zeci de hectare, înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de foioase. În apropiere de mănăstire trece râul Bistra. este situată pe şoseaua judeţeană Marghita-Alesd, la 20 km est de Alesd, 20 km sud de Marghita, la 2 km sud de satul Voievozi şi 4 km de comuna Popeşti. Din şoseaua Oradea-Marghita la intersecţia Chirabis, ramificaţie dreapta 16 km până la satul Voievozi. Aşezământul este construit într-o depresiune de câteva zeci de hectare, înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de foioase. În apropiere de mănăstire trece râul Bistra.
Manastirea Voievozi este o veche vatra monahala, ale carei inceputuri se regasesc pe la inceputul secolului al Xll-lea. Aceasta biserica a tinut de Manastirea Peri, aflata astazi in Ucraina. Astazi, manastirea pastreaza o biserica de lemn, una de zid, cat si corpul de chilii si anexe.
Biserica de lemn din Sacalasău se află în complexul monahal de la Mănăstirea Sfinții Voivozi din județul Bihor. A fost adusă din localitatea Sacalasău, comuna Derna, județul Bihor și a fost construită în anul 1700. Biserica se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice.
Biserica de lemn a mănăstirii de la Voivozi, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, a fost construită în anul 1700. Elementele componente ale boltei semicilindrice a naosului sunt fixate de arcurile duble, în extrados, prin cuie de lemn. Meșterul dulgher le-a cioplit la capăt sub forma unui cap de cal, motiv care în credința populară avea rolul de a goni duhurile rele.
Pictura interioară este în mare parte deteriorată, dar cea din naos este mai bine conservată. În pronaos într-o parte sunt pictate extrem de sugestiv fecioarele nebune, acestea fiind în contrast cu liniștea și bunătatea pe care o inspiră mucenițele, ce sunt zugrăvite pe peretele opus. Pe peretele sudic al tindei, la intrare în partea dreaptă este zugrăvit un chip straniu, un trup de om îmbrăcat în două cămăși, una roșie deasupra și alta albă dedesubt. Capul este de om, numai că are un rât de porc, iar în mâna dreaptă ține simbolul morții pentru aducere aminte de ceasul din urmă. În 1962 biserica a fost restaurată de Direcția monumentelor istorice iar în anul 1973 s-a cumpărat un clopot mare de 300 kg. Bisericuța a aparținut satului Sacalasău din Bihor și este declarată monument istoric.
Despre istoria zonei Voivozi.
Prezenta unei obsti romanesti in aceste locuri este atestata arheologic inca din secolul al VII-lea, dar abia pe vremea voievozilor Balc si Drag, nepoti ai lui Dragos Descalecatorul, se stabileste aceasta legatura care va da numele locului. Timpul a maturat totul, sute de ani doar cateva ruine fiind marturia existentei vetrei manastiresti de odinioara. A trebuit sa se implineasca o anumita vreme si au trebuit sa se nasca niste oameni vrednici pentru ca zidurile manastirii sa se arate iar lumii.
În timpul domniei lui Burebista au existat trei cetăţi dacice: la Voivozi, Sacalasău Nou şi Şinteu. După cucerirea romană (105-106) e.n. nordul şi nord-vestul ţării (inclusiv cele trei cetăţi) au fost locuite de dacii liberi. Pentru perioada dacică nu avem nume arheologice decât 18 monede dacice descoperite şi 16 greceşti de argint bătute în oraşele Appolonia şi Dirhaccum de pe ţărmul Adriaticii, găsite întâmplător pe dealul Bucărar din Budoi.

Sursa: http://www.hotelurivilepensiuni.ro/obiective-turistice-bihor-voivozi/manastirea-voivozi

Manastirea Stana de Vale. Statiunea Stana de Vale.Com Budureasa-Bihor

Hram: Sf Apostoli Petru si Pavel

Episcopia Oradea

De prăznuirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, 29 iunie 2013, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în mijlocul obştii monahale de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din staţiunea montană Stâna de Vale, cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal, a precizat Pr. Cristian Rus.

Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” se află în Masivul Vlădeasa, la altitudinea de 1100 de metri, în mijlocul staţiunii Stâna de Vale, ctitorită în anul 1990 de către vrednicul de pomenire Episcop Dr. Vasile Coman al Oradiei. Terenul, în suprafaţă de 0,60 hectare, a fost donat de Primăria comunei Budureasa, pe a cărui teritoriu administrativ se află acest aşezământ, iar resursele financiare, necesare începerii unui astfel de edificiu, au fost puse la dispoziţie de Episcopia Oradiei. Din lipsa personalului monahal, lucrările de construcţie a mânăstirii au fost încredinţate Părintelui Ioan Balint, Protopopul Beiuşului. Între anii 1990 – 1995, Preacucernicia sa a reuşit ridicarea în roşu a bisericii mari a mănăstirii şi a corpului de chilii, până la acoperiş. Astăzi, construcţia bisericii mari este finalizată, fiind în lucru pictura interioară.

De-a lungul timpului, Mănăstirea de la Stâna de Vale a fost ajutată material de către Primăria comunei Budureasa, de conducerea staţiunii Stâna de Vale, de importanţi donatori cum sunt fraţii Viorel şi Ioan Micula, precum şi de către credincioşii ortodocşi din împrejurimi şi din ţară.

Ocrotitorii duhovniceşti ai aşezământului monahal, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunt sărbătoriţi cu multă evlavie la Stâna de Vale. Încă din ajunul sărbătorii se oficiază slujba privegherii şi se fac ultimele pregătiri pentru slujba de a doua zi şi pentru primirea mulţimii de pelerini care vin din toate colţurile Eparhiei Oradiei dar şi din ţară.

Sărbătoarea mănăstirii a fost binecuvântată de prezenţa Chiriarhului locului, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica mare a mănăstirii, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotonit pe diaconul Ioan Lucian Moldovan întru preot pe seama bisericii cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Parohia Dicăneşti, Protopopiatul Oradea, iar pe tânărul teolog Florin Marius Roşu în treapta diaconiei, pe seama bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Parohia Ciuleşti, Protopopiatul Marghita. Noul preot hirotonit a fost hirotesit duhovnic.

În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, Preasfinţitul Părinte Sofronie a vorbit despre semnificaţia sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, evidenţiind o seamă de aspecte ale activităţii misionare a acestora, precum şi alte înţelesuri duhovniceşti ale acestei sărbători: „Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel este un prilej de bucurie pentru toţi creştinii deoarece credinţa dreaptă şi sfântă pe care o mărturisim este de sorginte apostolică (…) Cinstindu-i pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, noi îi cinstim pe toţi Sfinţii Apostoli, pe toţi cei care au fost martori, împreună cu femeile mironosiţe, la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, cei care după Înălţarea Sa la ceruri şi după Pogorârea Duhului Sfânt au mers în lume şi au propovăduit Evanghelia la toată făptura, botezând în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi primind de la Domnul Hristos puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor, prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, putere ce a trecut, apoi, prin succesiune apostolică, la episcopi şi la preoţi.”

„Totodată, pentru că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au murit, amândoi, de moarte martirică, Sfântul Petru fiind răstignit cu capul în jos, iar Sfântul Pavel a fost decapitat, deoarece era cetăţean roman, îi cinstim pe cei doi corifei ai Apostolilor nu doar pentru lucrarea apostolică din Biserică, ci şi pentru curajul lor de a-L mărturisi pe Hristos mergând până la moarte martirică, şi astfel, prin ei, îi cinstim şi pe ceilalţi Apostoli care au fost martirizaţi, şi pe toţi martirii Sfintei Biserici odrăsliţi de-a lungul veacurilor”, a spus Preasfinția sa.

„În felul acesta, în mod simbolic, cinstirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se extinde la toţi Apostolii, la toţi sfinţii cei întocmai cu Apostolii, cum sunt Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, pe care îi serbăm în mod special anul acesta, la împlinirea a 1700 de ani de la emiterea Edictului de la Mediolan, prin care s-a dat libertate creştinilor, şi la toţi sfinţii martiri … Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel L-au mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos întrupat că este Fiul lui Dumnezeu, aşa cum am auzit din pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei. De aceea, şi noi, astăzi, mărturisim, împreună cu întreaga Biserică Ortodoxă, dintotdeauna şi de pretutindeni, credinţa noastră tare şi nestrămutată că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiului lui Dumnezeu, născut din Tatăl din veci, fără de mamă, şi Care, la plinirea vremii, S-a născut din Fecioara Maria, fără de tată, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat … Lucrarea de mărturisire a Domnului nostru Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu a fost săvârşită în Sfânta Biserică încă de la începuturi, şi mai vârtos în cursul istoriei atunci când credinţa cea dreaptă a fost atacată. O credinţă pe care poporul nostru a mărturisit-o dintotdeauna şi în fidelitate faţă de care va rămâne până la sfârşitul veacurilor, dovadă fiind mulţimea bisericilor ce s-au zidit, ce se construiesc şi se vor ridica pe pământul românesc. Această credinţă apostolică a fost moştenită de poporul nostru dintru început, întrucât pe teritoriul patriei noastre a propovăduit Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, fratele Sfântului Apostol Petru, fiind înnoită şi mărturisită, ca un botez continuu, de către fiecare generaţie de creştini”, a mai arătat Preasfințitul Părinte Sofronie.

Pentru că în judeţul Bihor, teritoriul canonic al Eparhiei Oradiei, un număr de peste 15.000 de persoane poartă numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sau diminutive ale acestora, în cuvântul rostit la final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe dreptmăritorii creştini care îşi serbează onomastica: „Tuturor celor care purtaţi numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel vă dorim să aveţi parte de har de la Tatăl Cel ceresc, prin Fiul, în Duhul Sfânt, sănătate şi mântuire, iar tuturor celor care au purtat numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi s-au mutat din lumea aceasta, Dumnezeu Preasfântul să le facă parte de odihnă împreună cu sfinţii şi drepţii în Împărăţia Sa”.

Preacuviosul Părinte Protos. Serafim Pop, stareţul Mănăstirii Stâna de Vale, a mulţumit, în cuvântul său, Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru bucuria de a se afla la hramul mănăstirii, pentru purtarea de grijă şi binecuvântare, precum şi tuturor pelerinilor care au venit în număr mare să participe la sărbătorirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-stana-vale-117901.html

Manastirea Sfanta Cruce Oradea.Orasul Oradea-Bihor

Hram: Adormirea Maicii Domnului (biserica mare), Sfanta Cuvioasa Paraschiva si Nasterea Maicii Domnului (biserica de lemn, monument istoric), Sfantul Ioan Rusul, Sfanta Xenia (paraclis), Sfantul Mina, Sfantul Serafim de Sarov (alt paraclis), Inaltarea Sfintei Cruci, Sfantul Teodosie de la Brazi (altarul de vara)

Episcopia Oradea

Manastirea Sfintei Cruci a luat fiinta in anul 1992, fiind amplasata la aproximativ doi kilometri distanta de orasul Oradea, intr-un loc unde inainte de aceasta data nu exista nici o asezare. In locul sterp specific zonei, se inalta azi, din credinta, pentru credinciosi, o adevarata comoara a Transilvaniei – un adevarat complex monahal.

In doar cativa ani obstea manastirii a sporit impresionant, in prezent numarand 75 de maici vietuitoare, in fruntea carora se afla maica stareta, Stavrofora Mina Badila si parintele duhovnic Protosinghel Atanasie Paleu, cei care vegheaza la respectarea bunelor randuieli statornicite prin canoanele sfintilor parinti.

Maica Mina s-a nascut in localitatea Deal, de langa Sebes – Alba. Satul natal al sfintiei sale era situat intr-o zona greu accesibila oamenilor, chiar si pe jos – o localitate izolata de lume in inima codrilor ce o inconjurau protector.

Linistea asezarii ferite de ochii oamenilor a atras, de-a lungul vremii, nenumarati calugari ce s-au stabilit in pustiile din jurul acesteia, afland aici loc tihnit pentru sufletul si rugaciunile lor.

Parintele Dometie, parintele Mihail, parintele Varsanovie, parintele Arsenie Boca sunt doar cativa dintre oamenii cu ales har, de care maica stareta isi aduce aminte cu mare drag.

Inca pe vremea cand se afla in Manastirea Ramet, impreuna cu mama, sora si fratele ei, maica Mina a aflat din gura fratelui Ioan, un pustinc din partea locului, despre misiunea sa. Dar, intrucat nici prin cap nu-i trecea sa paraseasca Rametul, mare i-a fost mirarea. Fratele Ioan ii spunea la vremea aceea: “Tot stau si ma gandesc ca nu mult vei mai sta aici si vei pleca. Undeva, departe, departe… si Dumnezeu vrea sa ajungi acolo. As vrea si eu sa ajung, macar odata, sa vad ce vei realiza. Pentru ca vei munci foarte mult. Vei cladi biserica atat de frumoasa cum nu s-a mai aflat vreodata in locurile acelea.”

Maica il “certa” sustinand sus si tare ca ea nu doreste sa plece niciodata de la Manastirea Ramet. Dar voia lui Dumnezeu a demonstrat ca fratele Ioan avea dreptate si ca, intr-adevar, misiunea ei era sa zideasca o manastire.

Astfel, edificarea manastirii a inceput, din voia lui Dumnezeu, in 1992, gratie initiativei staretei si cu binecuvantarea Prea Sfintiei Sale dr. Vasile Coman, episcopul ortodox de atunci al Oradiei. Singura cladire a manastirii era, in acea vreme, o casa cu o vechime de aproximativ un secol, devenita mai apoi biblioteca si muzeul manastirii.

In anul 1993 se aduce aici prima biserica a manastirii – o bisericuta de lemn, datand de la inceputul secolului al XVIII-lea, clasata astazi intre monumentele istorice. Bisericuta de lemn a fost adusa din satul Corbesti, judetul Bihor, intr-o stare de degradare avansata, insa s-a reusit reconstituirea ei astfel ca si-a redobandit stralucirea de altadata.

Bisericuta de lemn ce poarta hramul “Sfanta Cuvioasa Parascheva si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” reprezinta atat un monument istoric din secolul XVII, cat si o legatura peste timp cu traditia romaneasca a locului.

Marturie a unor vremi nemiloase, cand biserica ortodoxa era oprimata, bisericuta din lemn, simbol al unei nobile rezistente, a fost asezata pe piedestalul reprezentat de prima terasa a dealului. De aici ea priveste azi la gloria bisericii din zid aflata la cativa metri mai jos.

In anul 1994 s-a pus piatra de temelie a bisericii principale purtand hramul “Adormirea Maicii Domnului“. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” este unica in Transilvania datorita picturii sale exterioare. Ea face legatura spirituala cu bisericile pictate din Nordul Moldovei, obicei pierdut, nu la mult timp, dupa moartea marelui voievod Stefan cel Mare.

Biserica, construita in plan triconc, prezinta fresca atat interior cat si exterior, cu pictura bizantina, culorile folosite fiind in cea mai mare parte culori naturale. Construita intr-un extraordinar stil moldovenesc biserica s-a inaltat aici din multa dragoste fata de Dumnezeu si din truda neobosita a obstei manastirii dar si din bunavointa credinciosilor iubitori ai celor sfinte.

In exterior, pe langa ornamentatia zidariei cu elemente brancovenesti, pictura murala acopera cea mai mare parte a zidurilor. Sacrul interiorului este astfel radiat de jur imprejurul bisericii, curtea devenind o prelungire a sa. Valoarea spirituala astfel creata este unica.

Fiecare centimetru patrat al peretilor exteriori are cate ceva de transmis credinciosilor. Diferite momente din Vietile Sfintilor sunt redate in cele mai mici amanunte fiind o reala desfatare pentru ochi si o bucurie pentru sufletul crestin.

Impresionanta este pictura ce reprezinta Vamile Vazduhului, vami prin care sufletul trece, dupa moarte, in drumul sau spre fericirea ori osanda vesnica. In interior, atat peretii cat si tavanul sunt in intregime acoperiti de pictura murala de inspiratie bizantina infatisand scene cu personaje biblice.

Prezenta picturii exterioare, care acopera in intregime edificiul, ii confera unicitate in Transilvania, realizeaza un arc in timp si spatiu intre viata monahala actuala din aceasta parte a tarii si cea de odinioara, din spatiul moldav, considerat ca o adevarata pepiniera a vietii monahale romanesti.

Dimensiunile bisericii (33 metri lungime, 12 metri latime si 33 metri inaltime) vin oarecum in opozitie cu grandoarea marilor catedrale occidentale, oferind astfel credinciosului o valoare intima a credintei si nu una coplesitoare, caracterul intim al sacrului capatand astfel o valoare fara egal.

Desi aflata la inceput de drum manastirea are deja cateva ateliere. Astfel, aici gasim un atelier de croitorie, altul de broderie, unde se executa vesminte preotesti cu divese modele de broderie, si un alt atelier de pictura, de unde ies icoane bizantine pe panza sau lemn.

Atelierul de croitorie al Manastirii Sfintei Cruci, avand o dotare moderna, executa cele mai diverse modele de vesminte preotesti la preturi foarte accesibile. Modelele de broderie, atat la vesmintele preotesti cat si la praporii brodati, sunt inspirate din frumoasele broderii grecesti.

Cu tenta spre somptuos sau spre simplitate, ele pot satisface cele mai exigente gusturi, accentul fiind pus in mod evident pe calitate. Nici nu ar putea fi altfel, caci fiecare dintre maicile care isi au ascultarea aici lucreaza cu constiinta ca munca lor e pentru Dumnezeu si Casa Lui.

Programul de viata afirmat de veacuri de monahism “ora et labora” (roaga-te si munceste) e pe deplin ilustrat aici. Munca impletita cu rugaciunea aduce pe langa armonia sufletului o armonie si in produsele executate.

Un principiu esential ce se incearca a fi respectat este noutatea; mereu ceva nou, mereu ceva din punct de vedere calitativ superior produselor anterioare. Fiecare detaliu e avut in vedere cu grija si meticulozitate specifica creatorilor de frumos.

In afara de cele trei ateliere, care constituie, totodata si trei dintre ascultarile carora trebuie sa se supuna maicile, acestea mai au si indeletniciri gospodaresti. Astfel, cresc vaci pentru lapte, cultiva rosii, cartofi, ceapa, ardei, vinete si multe altele, necesare traiului. Deseori terenurile pe care cultiva de-ale gurii se afla la distanta considerabila de Oradea, si atunci, ele se trezesc cu noaptea in cap pentru a ajunge la sapa sau la cules roadele pamantului.

Nici rugaciunea nu inceteaza niciodata. Programul slujbelor in manastire este urmatorul: zilnic se savarsesc cele sapte laude bisericesti si Sfanta Liturghie, iar saptamanal (vineri) Taina Sfantului Maslu. In Paraclis, dupa randuiala manastirii, se citeste necontenit Psaltirea, maicile schimbandu-se intre ele la anumite intervale de timp.

Aflata intr-o zona care, din punct de vedere etnic si religios, prezinta o mare varietate, Manastirea Sfintei Cruci se vrea a fi o marturie vie si graitoare a spiritului ortodox, romanesc, afirmand perenitatea valorilor lui.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sfintei-cruci-oradea-67886.html

Manastirea Izbuc.Com Caprinet, Sat Calugareni-Bihor

Hram: Adormirea Maicii Domnului; izvorul Tamaduirii (biserica de lemn)

Episcopia Oradea

Biserica de lemn din Mănăstirea Izbuc, comuna Cărpinet, județul Bihor, datează din secolul XVII. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În ciuda vechimii și valorii sale arhitectonice, biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Istoric și trăsături

În anul 1924, savantul Simion Mehedinți, împreună cu un grup de studenți și cercetători de la Universitatea București, în peregrinările lor științifice prin Munții Apuseni, au ajuns și în căldarea carstică de la Izbuc, în care misticul izvor de la Călugări își destăinuia faimoasa apariție. Conștient de valoarea sacră, unică, a acestor locuri de la Izbuc, i-a propus Episcopului Roman Ciorogariu (primul episcop ortodox al Oradiei după 1918) întemeierea unei mănăstiri în acest colț de țară. Ideea a fost îmbrățișată cu entuziasm de către Episcopul de Oradea, care a hotărât construirea la Izbuc a unei mănăstiri. Episcopia a început demersurile pentru decretarea înființării ei legale; prin hotărârea Adunării eparhiale din 3 Mai 1926, cere aprobarea canonică din partea Sfântului Sinod a cărui ratificare urmează cu data de 13 iunie 1928. Întemeierea faptică a mănăstirii, zidirea unei biserici și a chiliilor necesare vieții călugărești a întârziat încă destulă vreme. Împrejurările generate de marea criză economică erau grele. Episcopul Roman Ciorogariu trimite clerului și poporului din eparhie în 23 septembrie 1928 o frumoasă și pătrunzătoare scrisoare pastorală. În ea spune: «De când Dumnezeu ne-a învrednicit să păstorim… această eparhie…ne-am străduit s-o înzestrăm cu așezăminte duhovnicești ca să-și poată împlini cu sfințenie înalta misiune duhovnicească… De astă dată și întâia data vin să vă cer… fârmituri din prisosințele voastre pentru un loc de închinare a sufletelor ce-și caută mântuire. Acolo în acei munți sfinți ai Bihariei e un izvor minunat, unde după tradiție și chiar după numele satului de lângă izvor, Călugări, odinioară a trebuit să fie o mănăstire».

Bisericuța de lemn, construită în 1696, a fost adusă din curtea tribunalului din Beiuș în anul 1954. Este construită în formă de navă pe fundație din bolovani de piatră. Are altar, naos și pronaos. Intrarea din pronaos în naos se face prin trei deschideri lăsate de cei doi stâlpi marginali și alți doi centrali din lemn. Are o turlă de formă piramidală pe pronaos. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit, iar naosul și pronaosul (fiecare) de câte o fereastră pe peretele de sud și câte una pe cel din nord. Toate ferestrele sunt simple, de formă aproape pătrată și au câte patru geamuri. Intrarea în biserică se face printr-o ușă din lemn, sculptată în exterior. Pardoseala este din scândură, iar acoperișul cu o streașină prelungită este din șindrilă. Pereții, ca și bolta, sunt tencuiți. Există un plan ca în bisericuță să fie amenajat un muzeu în care exponatele să fie obiecte de artă veche bisericească.

Sursa: Wikipedia

Manastirea Buna Vestire Oradea-Bihor

Hram: Buna Vestire (biserica mare), Sfantul Mare Mucenic Mina (biserica mica)

Episcopia Oradea

Manastirea Buna Vestire a fost cladita de catre Armata Romana in anul 1936, care in perioada dintre razboaie a ridicat cate o biserica ortodoxa pentru romanii ce locuiau in zone puternic maghiarizate. In perioada dintre anii 1998-2007, au fost efectuate urmatoarele lucrari: la interior, biserica a fost retencuita si pictata in tempera, decorata cu iconostas din lemn de tei, mobilier din lemn de stejar, policandru, parchet, incalzire centrala etc.

La exterior au fost executate lucrari de subzidire si consolidare, zidurile au fost retencuite, iar intreaga biserica a fost acoperita cu tabla de aluminiu. A mai fost inzestrata, de asemenea, cu toate obiectele necesare tinerii slujbei. In curtea manastirii, a fost construit altarul de vara (cu o mica biserica la subsol), chilii, si o cladire pentru asistenta sociala.

Sursa: http://www.romguide.ro/Viziteaza/Manastirea-Buna-Vestire_vt7ce