Hram: Sfantul Ierarh Nicolae (capela Centrului eparhial)

Episcopia Covasnei si Harghitei

Manastirea Sfantul Nicolae din Miercurea Ciuc, ridicata intre anii 1929 – 1939,  functioneaza din 1994, in cadrul resedintei Episcopiei Ortodoxe de Covasna si Harghita. Obstea de maici utilizeaza pentru ritualul liturgic atat catedrala episcopala, cat si capela cu hramul Sfantul Nicolae de la Centrul eparhial.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-sfantul-nicolae-miercurea-ciuc-117820.html

Manastirea Sfantul Ilie din Toplita-Harghita

Hram: Sfantul Prooroc Ilie

Episcopia covasnei si Harghitei

Manastirea Toplita din orasul omonim, judetul Harghita, poarta hramul “Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul” si este o manastire ortodoxa cu obste de calugari. Paraclisul manastirii poarta hramul “Izvorul Tamaduirii” – se praznuieste in prima zi de vineri dupa Sfintele Pasti.

Manastirea Toplita – scurt istoric

Manastirea Sfantul Ilie din Toplita continua Sfanta Traditie a spiritualitatii romanesti care s-a manifestat permanent pe aceste plaiuri stramosesti. Asezata intr-o gradina a carei frumusete naturala a fost desavarsita de-a lungul anilor de harnicii ei vietuitori, a cunoscut de la inceputurile ei si pana azi o permanenta si ampla dezvoltare.

Gandul intemeierii acestei manastiri l-a avut, in anul 1911, fericitul intru adormire Patriarhul Miron Cristea, fiu al acestei asezari. Fiind Episcop de Caransebes, dupa ce obtine aprobarile autoritatilor bisericesti si de stat, a inceput pregatirea intemeierii asezamantului care va fi ridicat intru pomenirea parintilor sai, George si Domnita, tarani vrednici din Toplita.

Inca din anul 1910, bisericuta de lemn din satul apropiat Stanceni, care-si construise biserica noua, a fost adusa in gradina parinteasca de langa soseaua nationala Toplita-Reghin (DN 15).

Incepand cu anul 1923, rand pe rand, s-au ridicat in jurul ei cladiri de lemn corespunzatoare scopului viitorului asezamant. A fost amenajat terenul, s-au construit aleile, cladirea pentru chilii, staretie, clopotnita, cladirile gospodaresti, s-au plantat arbori si arbusti si s-a imprejmuit incinta. Cladirea staretiei s-a construit din materialul casei, in care s-a nascut Patriarhul Miron Cristea.

In ziua Sfantului Prooroc Ilie, 20 iulie 1928, la 3 ani dupa inscaunarea sa, Patriarhul Miron Cristea a adresat Episcopului Nicolae Ivan al Episcopiei Vadului, Feleacului si Clujului, pe teritoriul careia se gasea atunci localitatea Toplita, o scrisoare-document care cuprindea toate relatiile si actele privitoare la acest sezamant: cat timp va trai ctitorul ei, aceasta manastire va ramane stavropighia Patriarhului Miron Cristea, iar dupa moartea sa, sa fie condusa in conformitate cu legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Romane.

Sfintirea manastirii s-a facut in ziua de duminica 21 octombrie 1928, in prezenta ctitorului ei, Patriarhul Miron Cristea, de catre un sobor de preoti in frunte cu Protoiereul Dumitru Antal, inspector eparhial, delegatul Episcopului Nicolae Ivan. De acum incepe viata monahala cu un grup de calugari veniti de la alte manastiri.

Activitatea duhovniceasca a fost normala intre anii 1928 si 1939, dupa care a urmat o lunga etapa de framantari si neimpliniri, nefiind ocolita de vitregiile vremurilor precum odiosul Dictat de la Viena si regimul politic totalitar instalat dupa cel de al doilea razboi mondial, care au constituit momente de mari incercari pentru viata spirituala a asezamantului.

Dar curajul, darzenia si spiritul de sacrificiu al putinilor vietuitori de aici au facut ca flacara credintei si sperantei sa nu se stinga nici o clipa. Abia dupa 1970 s-a revenit la o viata monahala aproape de normalitate, ca dupa revolutia din 1989 sa nu mai existe nici o piedica in desfasurarea unei activitati duhovnicesti asa cum si-o doresc sfintii parinti.

Intre anii 1972-1976 au fost efectuate ample lucrari de restaurare, iar in perioada 1985-1990 s-au ridicat importante constructii noi printre care o biserica paraclis si o cladire anexa cu doua niveluri, la etajul acesteia, intr-un spatiu special amenajat, functionand din 1995 muzeul manastirii.

Dupa moartea ctitorului manastirea a trecut sub chiriarhia Episcopului Vadului, Feleacului si Clujului, Nicolae Colan. In anul 1950, Manastirea Toplita trece sub chiriarhia Episcopiei Sibiului, avand ca Arhiepiscopi si Mitropoliti pe Dr. Nicolae Balan, Dr. Iustin Moisescu, Nicolae Colan si Dr. Nicolae Mladin.

Dupa reinfiintarea Episcopiei de Alba-Iulia in anul 1975, s-a aflat sub obladuirea parinteasca si purtarea de grija a Episcopului Emilian Birdas – ajuns ulterior Episcop al Caransebesului, decedat in 1998 -, apoi, din anul 1990 pana in 1994, a Episcopului Andrei Andreicut, care a fost tuns in monahism in acest sfant asezamant monahal, in anul 1990.

In anul 1994, prin infiintarea Episcopiei Covasnei si Harghitei, Manastirea Sfantul Prooroc Ilie a trecut sub purtarea de grija a noii Episcopii. La 20 iulie 1994, in Manastirea Toplita de la poalele muntilor Calimani, in prezenta unui numeros sobor de ierarhi si preoti, s-a savarsit hirotonisirea intru arhiereu a primului ierarh a noii Episcopii a Covasnei si Harghitei, Episcopul Ioan Selejan. La eveniment au luat parte inalti demnitari de stat, importante personalitati ale vietii publice din cele doua judete si mii de credinciosi de pe ambii versanti ai Carpatilor.

In organizarea vietii obstesti a manastirii se respecta traditia monahala si ascultarea calugareasca. Slujitorii manastirii stau la dispozitia vizitatorilor si credinciosilor ei, in orice timp, prin slujbe, molitve, marturisiri si impartasiri.

Serviciile divine se savarsesc zilnic, cu regularitate, seara si dimineata. Se asigura asistenta religioasa in parohiile invecinate, temporar fara preoti, se ocupa de administrarea si buna functionare a arhivei si a bibliotecii. Conducerea obstii are in grija si buna functionare a Schitului Dumbravioara, apartinator manastirii.

Grija vietii duhovnicesti si a celei gospodaresti de la infiintarea manastirii, in anul 1928, au avut-o urmatorii stareti:
Arhimandrintul Stefan Teodorescu    1928-1939
Ieromonahul Amfilofie Ionascu         1939-1946
Ieromonahul Ghelasie Hariton           1946-1947
Protosinghelul Gherasim Bica            1947 (lunile aprilie-iunie)
Ierodiaconul Bartolomeu Anania        1947-1948
Ieromonahul Amfilofie Ionascu          1948-1952
Arhiereul Emil Antal                         1952-1971
Arhimandritul Mihail Goia                  1971-1995 (cand devine Exarhul Episcopiei)
Arhimandritul Emilian Telecan           1995-2000 …

Manastirea Toplita – arhitectura unui monument istoric

Manastirea Toplita a fost construita in satul Stanceni – vestit pentru mesterii in prelucrarea lemnului -, sub conducerea preotului Gheorghe Ujica impreuna cu fii sai, Ioan si Stefan, in anul 1847.

Desi relativ modesta ca dimensiuni – lungimea este de 14 metri, iar latimea de 5 metri -, biserica se impune totusi ca o constructie de o deosebita frumusete arhitecturala. Ea imbina armonios mostenirea strabuna – forma poligonala a pronaosului, intalnita atat in Transilvania, cat si in Moldova – cu noutatile constructive ale mesterilor moldoveni din secolul al XVIII-lea, si anume absidele laterale poligonale, iar intre naos si pronaos arcadele de pe pilastri sculptati.

Biserica este o constructie din grinzi de lemn, pe fundatie de bolovani din piatra, in forma de cruce. Are spatiul repartizat in altar, naos, pronaos si pridvor inchis. Altarul are absida poligonala, prevazuta cu nise, tot poligonale, pentru proscomidie si diaconicon. Bolta altarului este de asemenea poligonala.

Catapeteasma, inspirata din cea a Paraclislui patriarhal din Bucuresti, este din tei sculptat, filigranat si pictat la Munchen de pictorul George Russu. Naosul are absidele octogonale, fie care absida avand cate o fereastra. Bolta este semicilindrica.

Intre naos si pronaos sunt pilastri sculptati. Pronaosul, in forma poligonala, primeste lumina de la cate o fereastra la sud si alta pe peretele din nord. Toate ferestrele bisericii sunt mici si prevazute cu grilaj metalic.

Pridvorul, asezat in partea sudica a bisericii, este marcat cu arcade sustinute pe stalpi sculptati. Pe pridvor se inalta o mica turla clopotnita, patrata la baza si cu foisor, care are stalpi legati prin contrafise, pe care se afla acoperisul piramidal. Pardoseala este din dusumea de scandura. Biserica este acoperita cu sindrila.

La vest de biserica se afla o cladire mica, parter cu veranda acoperita cu tabla, folosita pentru salon de primire, iar in continuarea acesteia se afla cladirile gospodariei-anexe. La rasarit de biserica sunt doua cladiri acoperite cu tabla pentru chilii si staretie, cladiri cu cerdace sustinute de stalpi din lemn, care au grilaje de lemn inalte de 80 cm, cu pervazuri pe care sunt asezate ghivecele cu flori. intre cele doua cladiri s-a construit paraclisul bisericii.

Manastirea Toplita – pictura bisericii

Pictura veche a fost stricata in timpul transferului de la Stancesti la Toplita. Se mai pastreaza numai pe arcada spre naos a boltii altarului si reprezinta pe Iisus Emanuel. Pictura noua a fost realizata in tempera in traditiile bizantine si medievale romanesti.

In pronaos se remarca tablourile votive cu figurile parintilor Patriarhului Miron Cristea, George si Domnita, mormintele aflandu-se in partea vestica a pronaosului. Patriarhul Miron este prezentat in postura de membru al consiliului de regenta, sub mantia sa aflandu-si ocrotire regele Mihai I.

In tablou este si Nicolae Ivan, Episcopul Vadului, Feleacului si Clujului. In naos se distinge in mod deosebit Iisus Pantocrator. Pictura a fost restaurata in 1989 de catre pictorul restaurator Dorin Handrea din Maiorestii Muresului.

In biserica se afla icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, pictata de Dumitru Belizarie, care a fost depusa de Patriarhul Miron Cristea pentru o noapte la Sfantul Mormant al Mantuitorului, sfintind-o apoi la raul Iordan impreuna cu alte doua icoane ferecate din argint: Maica Domnului cu Pruncul Iisus, Dulcea Sarutare si Iisus Arhiereu si judecator.

Manastirea Toplita – paraclisul Izvorul Tamaduirii

Constructie din zid de caramida ridicata si pictata intre 1984 si 1994, destul de mare ca suprafata, paraclisul este compartimentat in altar, naos, pronaos si pridvor deschis. Altarul acestuia este luminat de doua ferestre asezate pe dreapta si stanga zidului din rasarit. Iconostasul este din lemn de stejar sculptat de catre o echipa de mesteri din Grumazesti, judetul Neamt.

Naosul, cu absidele largi, dar putin adanci, este luminat de cate doua ferestre pe fiecare absida. Se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi laterali cuprinsi in ziduri. Pronaosul primeste lumina de la cate o fereastra asezata in dreapta si stanga usii de intrare, aflata in partea de vest.

Usa de intrare este dubla, sculptata pe ambele parti de catre mesterul Ioan Moldovan din Idicelul de Padure. In dreapta usii este pictat Sfantul Cuvios Epifanie, iar in stanga Sfantul Cuvios Andrei. Deasupra usii este scena “Acoperamantul Maicii Domnului“.

Pridvorul deschis, foarte spatios, este sustinut in fata de patru coloane cu capitelii sculptate. Pe pridvor este o turla cu baza patrata, luminata de cate trei ferestre pe fiecare fata, cu corpul octogonal luminat de opt ferestre si cu acoperisul in forma de bulb. Pardoseala in altar, naos, pronaos este din dusumea de scandura, iar in pridvor din ciment mozaicat.

Pictura in fresca a fost realizata de pictorii bisericesti Manolache Petrache din comuna Vulturi, judetul Vrancea si Ioan Botis din Viseu-Maramures. Pictura iconostasului este realizata in ulei de Ierodiaconul Sofronie Cantea, vietuitor in manastire.

In fata paraclisului, in partea dreapta, s-a amplasat bustul primului Patriarh al Romaniei, Miron Cristea, (1868-1939) autor fiind sculptorul Iorgat din Toplita. Soclul bustului este din marmura. Lucrarea a fost donata de fostul IAS Reghin. In dreapta paraclisului este o troita din lemn, inchinata eroilor din 1914-1918 si 1944, ridicata in 1974 de Irimie Antal si sotia sa, din Toplita.

Manastirea Toplita – clopotnita si poarta de intrare

Clopotnita manastirii, respectand traditia ansamblurilor manastiresti, proportionata ca dimensiune, este asezata la intrarea principala a incintei. Aceasta a fost construita din lemn, in anul 1928, dupa proiectul arhitectului Patriarhiei, Ionescu Berechet, avand ca sursa de inspiratie elemente intalnite la Hanul lui Manuc din Bucuresti. Deasupra gangului de intrare este o chilie. Turnul are foisor pe care este acoperisul piramidal.

Poarta principala de la intrarea in manastire este sculptata in lemn de fratii Moldovan din Idicel Mures si Dumitru Ciobota din Toplita, dupa proiectul Parintelui Arhimandrit Mihail Goia, staretul manastirii si apoi Exarh al asezamintelor manastiresti care apartin Episcopiei Covasnei si Harghitei.

Ansamblul sculptural cuprinde stema Eparhiei de Alba-Iulia, Sfanta Treime, medalioane ale domnitorilor care au ctitorit in Ardeal: Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Viteazul si Sfantul Voievod martir Constantin Brancoveanu, ale sfintilor romani transilvaneni Ilie Iorest si Sava Brancovici, Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul si ale parintilor Patriarhului Miron Cristea, George si Domnita, sunt reprezentate cele sapte coline ale Romei, imparatul Traian, lupoaica cu cei doi gemeni Romulus si Remus, regele Decebal, scene din viata dacilor si steagul dacic. Stalpii portii sunt sculptati cu pomul vietii si coloana infinitului.

Manastirea Toplita – muzeul monahal

Muzeul manastirii a fost sfintit la 30 mai 1995, in prezenta lui Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei. Majoritatea exponatelor au fost adunate de Arhimandritul Mihail Goia, un merit deosebit avandu-l Episcopia de Alba-Iulia in frunte cu vrednicul intru pomenire Emilian Birdas.

Un tanar calugar din partea locului, astazi Arhimandritul Mihail Goia, ajungand staret al manastirii, mergand pe urmele marilor sai inaintasi, a adunat cu ravna si migala, ca un bun cunoscator, tot ceea ce exprima, in forme specifice, spiritul ortodox si romanesc in zona Toplitei.

Expozitia permanenta a muzeului cuprinde un important fond de icoane pe lemn, datand din secolul al XVIII-lea. Dintre acestea mentionam, in chip deosebit, fragmentele tamplei bisericii Manastirii Doamnei, pictata in anul 1755, de mesterul zugrav Andrei din Sunfalau, precum si icoanele imparatesti pictate de acelasi zugrav.

Icoane pe lemn de o valoare asemanatoare si tot de la mijlocul secolului al XVIII-lea provin de la vechile biserici din Toplita si Stanceni. Unele dintre icoanele expuse au fost pictate de un alt renumit mester transilvanean, Pavel Dumbravean.

Icoanele pe lemn din secolul al XVII-lea si din primele decenii ale veacului urmator sunt legate in mod direct de arta iconografica ortodoxa din centrul Transilvaniei, lucrari similare fiind frecvente in bisericile din satele de pe Mures si Tarnave.

Sunt prezentate fragmente ale vechii catapetesme a bisericii din lemn a manastirii, cea pictata in 1847 de mesterul Gligorie din Targul Pietrii (Piatra Neamt). Se remarca icoana imparateasca Iisus Hristos Arhiereu si imparat, flancat de Sfintii Apostoli, icoana Maica Domnului cu Pruncul, flancata de prooroci, precum si temele iconografice rare in pictura de sevalet, ca Lupta dintre Nestor si Lie, Maica Domnului in rug, Duminica Orbului. Ducerea Sufletului celui drept, Izvorul Maicii Domnului etc.

Muzeul detine o valoroasa colectie de icoane pe sticla, din care sunt expuse cateva exemplare reprezehtative pentru sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Ne referim in special la icoana Maica Domnului cu Pruncul, provenind de la biserica din Galautas, care poate fi atribuita marelui iconar Popa Sandu din Iernuteni.

Printre valorile deosebite, semnalam icoana Invierea lui Iisus, care provine din biserica de la Porumbenii Mari. Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea se remarca icoanele pe sticla reprezentandu-l pe Sfantul Ilie, precum si icoana Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil.

Expozitia muzeului prezinta un mare numar de carti religioase ortodoxe, unele dintre ele fiind unicate sau raritati nationale. Ne referim in special la fragmentele din Psaltirea tiparita in anul 1544 la Milesevo (Serbia) si la manuscrisul cazaniei lui Varlaam, caligrafiat la finele secolului al XVII-lea de erei Mihail, ambele provenind de la biserica parohiei Imper, precum si Cazania lui Varlaam, tiparita la Iasi in 1643, si Evanghelia de la Bucuresti din 1682. Colectia cuprinde numeroase carti tiparite in secolul al XVIII-lea si in prima jumatate a secolului al XIX-lea in toate centrele tipografice ale vremii.

Muzeul prezinta, de asemenea, o serie de obiecte liturgice din metal pretios sau comun, precum: potirul si discul bisericii Manastirii Doamnei, din secolul al XVIII-lea; sfesnice, cruci sculptate in lemn si ferecate in metal, candele de argint si alama de la mijlocul secolului al XIX-lea; agheazmatarul de argint daruit de Episcopul Conon Donici; Evanghelia ferecata in argint, din secolul al XVIII-lea.

Manastirea are si o biblioteca cu mai multe mii de volume.

Manastirea Toplita – localizare si cai de acces

Manastirea Sfantul Ilie din orasul Toplita este situata la poalele Muntilor Caliman, in dreapta soselei Toplita-Reghin. Borna kilometrica aflata chiar in dreptul portii de intrare in manastire ne informeaza ca de aici la Reghin distanta este de 67 de kilometri.

Daca mergem in centrul orasului, dupa un kilometru ajungem la intersectia soselelor Borsec la dreapta si Gheorghieni la stanga. Credinciosii care ajung in Toplita cu trenul, vor merge prin spatele garii la dreapta, apoi la stanga, trecand podul peste Mures vor intra in strada Baii, care, dupa mai putin de 200 de metri, da in soseaua Toplita-Reghin pe care se merge la stanga circa 600 de metri pana in fata manastirii.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-toplita-67989.html

Manastirea Izvorul Muresului.Loc Izvorul Muresului-Harghita

Hram: Adormirea Maicii Domnului; Sfantul loan Botezatorul (paraclis)

Episcopia Covasnei si Harghitei

Sfânta Mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Izvoru Mureşului este aşezată la poalele Hăşmaşului Mare, între cei doi fraţi de cruce Mureşul şi Oltul, la o altitudine de 950 m, pe DN 12 între Miercurea Ciuc şi Gheorghieni.

     În decursul istoriei, Biserica Ortodoxă din Transilvania a avut multe de suferit în această parte de ţară românească, Ortodoxia nefiind recunoscută multă vreme. Această rană a neamului şi a Bisericii româneşti a rămas deschisă până după primul război mondial, când spaţiul transilvănean se alipeşte din punct de vedere administrativ celor două mari provincii româneşti: Ţara Românească şi Moldova.

     Anul 1940 a adus pentru comunităţile şi instituţiile româneşti din zonă grele încercări, suferinţe şi tragedii de neimaginat. În contextul acestor vremuri politico-istorice deosebit de grele, multe din Bisericile judeţelor Covasna şi Harghita, unele nou ridicate, au fost distruse.

     Satul Izvorul Mureşului format din cătunele Tincani şi Boteni, este menţionat numai la recensământul din 1926, până atunci aparţinând de comuna Valea Strâmbă, iar din anul 1932 acestea vor alcătui comuna Izvorul Mureşului, subordonată plasei Gheorghieni. Din anul 1968, satul Izvoru Mureşului va intra în subordinea comunei Voşlobeni, considerată una din cele mai vechi aşezări din zonă (sec. XV-XVI).

     În 1994 s-a înfiinţat Episcopia Harghitei şi Covasnei, fiind ales episcop Înaltpreasfinţitul Ioan, părinte duhovnicesc, bun gospodar, cu experienţă în renovările şi construcţiile de mănăstiri din Oltenia (Polovragi, Tismana, Lainici) şi Ierusalim, unde a fost Superiorul Aşezământului Românesc.

     Cu durere în suflet a cercetat eparhia, găsind doar două candele aprinse în toată zona: Mănăstirea „Sf. Ilie” şi Mănăstirea Doamnei din Topliţa. Izvorul Mureşului este prima localitate de la Miercurea Ciuc spre Gheorghieni, unde sunt mai mulţi români şi o frumoasă Biserică Ortodoxă. Românii însetaţi de viaţa duhovnicească treceau munţii la mănăstirile din Moldova, unde se adăpau din izvorul credinţei ortodoxe. În 1936 sătenii au cumpărat un teren de 4 ha pentru construirea unei mănăstiri, dar vremurile de cumpănă din Ardeal nu i-au ajutat să-şi împlinească visul.

     În 1996, după Schimbarea la Faţă, s-a pus piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, prin purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Ioan, ctitorul şi arhitectul Sfântului locaş.

     Pe 15 august 2000 a avut loc sfinţirea Bisericii de către Preafericitul Patriarh Teoctist, înconjurat de un sobor de episcopi şi preoţi. 

Cu gândul adunat, pelerinul pătrunde prin poarta masivă de stejar, bogat ornamentată cu feronerie de epocă.

      Intrând pe sub bolta clopotniţei, parcă toată fiinţa se cutremură de frumuseţea care se dezvăluie. Nu ştii ce să priveşti mai întâi: frumuseţea peisajului, care de sub arcadă ţi se dezvăluie ca un adevărat colţ de rai, frumuseţea clădirilor ce răsar, albe şi curate sau bogăţia artistică şi tematică a picturilor care împodobesc acest mic pridvor şi îţi pare a fi cu adevărat „Tinda Raiului”.

Privirea coboară din cerul înalt spre „cerul de pe pământ” – Sfânta Biserică, care răsare printre flori şi verdeaţă, zveltă şi curată prin albul său imaculat. Totul este armonios şi echilibrat, îţi dă senzaţie de libertate şi odihnă, privirea nu se loveşte în clădiri îngrămădite şi austere. Ele parcă sunt risipite de o mână măiastră într-un peisaj mirific, ca nişte corăbii albe ce plutesc pe o mare de verdeaţa. Se cunoaşte mâna omului gospodar prin aleile riguros trasate, pavate cu piatră cubică, străjuite de o parte şi de alta de frumoase alei cu flori, în special trandafiri. Peste tot, pe la toate ferestrele, sunt aşezate flori care te îmbie să le admiri.

Cu sufletul plin porneşti încet pe aleea cu trandafiri spre Casa lui Dumnezeu – un edificiu tradiţional în formă de cruce, ce ne aduce aminte de perioada bizantină. Este construită în spiritul arhitecturii munteneşti a epocii de înflorire din timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.

Sfântul locaş este pictat în întregime în tehnica frescă, în stil neobizantin, după Erminia picturii bizantine, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului.

     Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de păr sălbatic. Decoraţia ei se înscrie între sculpturile epocii brâncoveneşti şi este preluată după modelul iconostasului din paraclisul Mănăstirii Dealu. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate de maici în atelierele mănăstirii.

     Sfânta Biserică adăposteşte racla cu o părticică din Sfintele Moaşte ale Sf. Ierarh Nicolae aduse de la Bari-Italia şi donate de către domnul Cristian Tabără.

     Toată fiinţa, cu trup şi suflet, pare că se desfată şi se împlineşte aici. Privirea se bucură de frumuseţea naturii, a florilor, dar şi de cea a picturilor prezente peste tot. Toate clădirile sunt împodobite în interior cu fresce foarte bogate prin tematică şi culoare, fiind peste 2.000 mp de pictură, un caz unicat în ţară şi în lume. Mintea se bucură căutând şi găsind sensurile adânci ale celor zugrăvite peste tot cu atâta „risipă” şi ingeniozitate, încât rămâi surprins de diversitatea şi bogăţia scenelor, prezentate totuşi cu rigoare, respectând regulile de aur ale iconografiei bizantine. Cu toată diversitatea lor se regăseşte o minunată unitate în toate programele iconografice executate de echipa pictorului Marcel Codrescu.

     Clopotniţa, care este şi poarta de intrare în Sfânta Mănăstire, simbolizând Poarta Raiului, este pictată cu scene care ne amintesc de dragostea de aproapele, mila de cei săraci şi primirea de străini.

Corpul de chilii al maicilor domină prin mărimea şi forma arcelor în stil brâncovenesc, având şi un Paraclis de iarnă închinat Sf. Ioan Botezătorul. Holurile clădirii sunt pictate în tehnica frescă, fiind împodobite cu programe iconografice tematice. Scenele din foişor prezintă binecuvântarea revărsată de Dumnezeu asupra poporului român, de la geneză până la sfârşitul lumii, realizându-se o îmbinare foarte reuşită a scenelor legate de istoria laică şi cea bisericească, o tematică foarte originală şi unicat în ţara noastră.

Tot parterul corpului de chilii este împodobit numai cu sfinţi români, în ordine cronologică, începând de la martirii primelor secole creştine, primii ierarhi, cuvioşi întemeietori de mănăstiri, apărători şi mărturisitori ai credinţei noastre străbune, nevoitori şi rugători pentru neam şi ţară şi terminând cu sfinţii care au strălucit în zilele noastre (Sf. Ioan Iacob Hozevitul).

     Casa scărilor este pictată cu scene din Vechiul Testament, preînchipuire a Celui Nou, zugrăvit la etaj. Aici este prezent un adevărat sinaxar în culori al anului bisericesc, fiind pictaţi sfinţi, precum şi martiriul unor mucenici din fiecare lună a anului bisericesc.

În afara incintei mănăstirii, coborând pe aleile cu flori, spre pădure, de o parte şi de alta a drumului te întâmpină cele două case pentru pelerini, care aşteaptă să odihnească pe oricine este dornic să-şi petreacă aici câteva ore de linişte şi rugăciune.

Mănăstirea este un aşezământ de maici cu viaţă de obşte, care se străduiesc să împletească armonios rugăciunea cu ascultarea. Viaţa mănăstirii este rânduită de Înaltpreasfinţitul Ioan, după rânduiala mănăstirilor din Oltenia şi Moldova. Obştea celor 25 de maici sub îndrumarea maicii stareţe Miriam Oprea şi a părintelui duhovnic Emanuel Manţa, trudeşte zilnic la întreţinerea şi înfrumuseţarea Sfintei Mănăstiri. În incinta mănăstirii se găsesc atelierele de pictură, tricotaje, croitorie, sculptură şi tâmplărie, unde maicile se ostenesc cu dăruire şi migală.

     Se spune că la edificiul istoriei fiecare pune câte o cărămidă şi la Judecata Obştească nimeni nu va avea pretenţia că a ridicat singur, ci, la rândul său, fiecare a contribuit la realizarea edificiului.

     Chiar dacă mănăstirea este nou zidită şi nu este încărcată de istorie, are o contribuţie duhovnicească şi culturală. Este izvor de duhovnicie şi uşurare pentru pelerinul trecător; pentru localnici este umbra istoriei care îi acoperă şi îi marchează permanent, fiindu-le reazem că au fost şi încă mai există aceste meleaguri. Este balsamul care oblăduieşte şi leagă rănile românilor din această încercată zonă a ţării. Pentru trecători este lumina care stârneşte curiozitatea de a pătrunde în interior şi izvor de cunoştinţă duhovnicească pentru cel care doreşte să se adape. Pentru cei pasionaţi de arta religioasă, mănăstirea încântă ochiul şi sufletul prin arhitectura sa şi prin picturile murale.

     La început de mileniu mănăstirea este o candelă aprinsă în inima Ardealului şi are rolul de a ţine strânsă legătura dintre viaţa monahală şi poporul din care s-a născut.

„Oricum, omul propune şi Dumnezeu hotărăşte ce este folositor şi întru zidire”.

Sursa: http://www.manastireaizvorumuresului.ro/prezentare/scurt-istoric.html  

Manastirea Fagetel.Com Frumoasa, Sat Fagetel-Hraghita

Hram: Sfanta Treime, Taierea Capului Sfantului loan Botezatorul

Episcopia Civasnei si Harghitei

Se află pe văile Trotuşului şi a Ghimeşului, pe drumul naţional 12A, la aproximativ 24 de kilometri de Miercurea Ciuc şi 58 de kilometri de Comăneşti, în apropierea comunei Făgeţel.

Este o mănăstire mică, dar foarte frumoasă situată într-un cadru natural extraordinar, într-o vale străjuită de versanţii înverziţi ai muntelui. Intrarea în curtea mănăstirii se face pe sub clopotniţa construită în 1998. Biserica mică şi corpul de chilii cu trapeză, situat cu câteva zeci de trepte mai sus, sunt despărţite de şoseaua principală prin ziduri de piatră construite în ultimii ani.

Biserica mănăstirii Făgeţel a fost ctitorită în anul 1901 de către credincioasa Rozalia. În 1936 a fost înfiinţat un schit călugăresc. Primii călugări au venit de la mănăstirea Bogdana din judeţul Bacău dar n-au stat decât câţiva ani de zile pentru că a venit odiosul Dictat de la Viena. Între 1940 şi 1945 călugării şi-au întrerupt activitatea, au plecat înapoi la mănăstirea lor.

Biserica Mănăstirii Făgeţel a fost construită în 1903 din piatră şi cărămidă. Timp de 28 de ani a servit drept capelă particulară, iar în 1932, prin grija şi efortul părintelui Dionisie Şova, s-au făcut lucrări de reparaţie a bisericii şi s-au construit chilii şi alte anexe gospodăreşti, constituindu-se un frumos schit monahal.

În 1995, după înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei, P.S. Ioan Selejan a transferat un grup de trei călugări de la mănăstirea Topliţa şi a redeschis mănăstirea. Aici a reînviat viaţa monahală. Se săvârseşte tot tipicul călugăresc, Sfânta Liturghie zilnic şi parastasele pentru ctitori şi pentru toţi cei care au lăsat pomelnice pentru cei adormiţi. Hramul mănăstirii noastre este “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.

În perioada 1995 – 2002 s-a refăcut şi pictat biserica, s-a construit clopotniţa şi s-a pictat, s-a construit şi pictat corpul de chilii şi s-au construit anexe gospodăreşti.

Sursa: http://cesavezi.ro/obiective-turistice/3-manastiri/904-m%C4%83n%C4%83stirea-f%C4%83ge%C5%A3el#!/catid=undefined

Manastirea Doamnei (Parcul Doamnei) Moglanesti-Toplita-Harghita.

Hram: Nasterea Maicii Domnului, Intrarea Maicii Domnului in Biserica

Episcopia Covasnei si Harghitei

Ctitorita de Doamna Safta, sotia Domnului Moldovei, Gheorghe Stefan (de la “Paraul Doamnei”) , in anul 1658, asezamantul fiind atestat in 1677 potrivit unei inscriptii de pe o icoana.

Manastire de calugari, cu hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului” (21 noiembrie) , zi de pelerinaj pe 8 septembrie; localitatea Moglanesti, componenta a orasului Toplita, 3 km SE de Toplita, 37 km N de Gheorghieni, 71 km E de Reghin, 103 km E de Tg. Mures. Biserica de lemn datata din sec. XVII (cca 1658) , atribuita de traditie Doamnei Safta, sotia domnitorului moldovean Gheorghe Stefan, pe atunci pribegi pe aceste meleaguri, sau sotiei unui boier din vremea lui Mihai Viteazul;

Biserica schitului a fost restaurata in 1710 si 1747, cand a fost pictata catapeteasma de Andrei ot Sonfalu, azi Cornesti-Mures (Ioana Cristache, 1987) si intre anii 1973-1984;

Este un simbol al relatiilor istorice si spirituale dintre provinciile romanesti, cu arhitectura “timpurie
a bastinasului transilvan”, vatra cu traitori mesteri in cioplitul lemnului, dascali si carturari, patrioti implicati in miscarea condusa de Sfantul Cuvios Marturisitor Sofronie de la Cioara, pentru apararea Ortodoxiei;
Biserica pictata pe panza in 1981 de Maria Popa, icoane imparatesti datate 1745 si atribuite zugravului Andrei (Ioana Cristache-Panait, 1987) , aflate in colectia manastirii Toplita, al carei metoc este.

Manastirea Doamnei sau Paraul Doamnei din Moglanesti a fost infiintata in 1658 de doamna Safta, sotia domnului moldovean Gheorghe Stefan. Biserica de lemn este declarata monument istoric cunoscand mai multe etape de restaurare. Pictura bisericii a fost realizata pe panza in anul 1981. Incepand cu anul 1999 in Manastirea vietueste o obste de monahii

Sursa: http://judeteonline.ro/turism/manastiri/manastirea-doamnei-moglanesti.html