Manastirea Prislop. Loc Silvasu de Sus-Hunedoara

Hram: Sfantul Ioan Evanghelistul, inaltarea Sfintei Cruci

Episcopia Devei si Hunedoarei

Mănăstirea Prislop este o mănăstire din România situată în apropierea satului Silvașu de Sus din județul Hunedoara. De aproape șapte secole, ea reprezintă unul din cele mai importante așezăminte religioase ortodoxe din Transilvania.

Istoric

Nu se cunosc începuturile mănăstirii. Deoarece era amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locașului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: “Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)”. Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită “din temelie” de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale. Zamfira a acționat sigur la o mănăstire preexistentă, pentru că ea, ca femeie, nu avea drept la ctitorire de mănăstire de bărbați. Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a ajuns până astăzi. Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documente. Nu se cunoaște absolut nimic despre rolul lor în administrarea mănăstirii. Probabil că în secolul al XVII-lea a fost întemeiază la Prislop școala de învățătură bisericească pentru tinerii care urmau să devină preoți la sate. În anul 1585 egumenul Ioan ajunge mitropolit la Bălgrad (Alba Iulia), iar Teofil devine în 1615 episcop la Vad. Aici în secolul XVII viețuiește Sfântul Ioan de la Prislop. În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. A primit un ultim veșmânt de frescă sub semnătura lui Simion din Pitești. Din acesta se conservă doar câteva fragmente. A fost adânc implicată în frământările religiase ale secolului al XVIII-lea, dintre greco-catolici și ortodocși. În secolul al XIX-lea era aproape pustie și administrată de preoți de mir. Curând după ce a fost trecută la ortodocși (1948), a fost desființată și alocată pentru destinații laice. S-a refăcăt ca lăcaș mănăstiresc după anul 1975, cu o comunitate de călugărițe.

Despre Ioan Sihastrul vorbește atât tradiția locală cât și călugărul Efrem, autor al “Plângerii Mănăstirii Silvașului”, scrisă după anul 1762, prin următoarele versuri:

Și atunci, un tânăr oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfântului Nicodim a urmat;
Din lume și rudenii cu totul au ieșit
De aici la mine au venit.
Într-o stâncă chilie și-au făcut
În care slujind, lui Dumnezeu a plăcut
Și pe el după sfârșit Dumnezeu l-a proslăvit;
Peștera și acum se găsește
Și “Chilia Sfântului” se numește.
Iară după oarecare întâmplare,
Cu a lui Dumnezeu înainte apărare,
Rudele sfântului cele din sat
Moaștele cu totul le-au ridicat
Și în Țara Românească le-au adus
La oarecare mânăstire le-au pus.
Însă la neamul lui pururea se pomenește
Fiindcă și o particică din moaștele lui se găsește.

În 1948 starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București.

Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici.

În 1991 a fost înființat în incinta mănăstirii Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de școlarizare de cinci ani.

• Arsenie Boca

Trăitori

În prima jumătate a secolului XVII s-a nevoit în jurul Mănăstirii Prislop un sihastru sfânt, anume Ioan, de loc din satul vecin Silvașul de Sus. Acest cuvios, luând din tinerețe jugul lui Hristos și dorind să urmeze nevoinței Sfântului Nicodim de la Tismana, s-a făcut călugăr în Mănăstirea Prislop. Apoi, săpându-și peștera într-o stâncă sub munte, asemenea altor sihaștri, s-a nevoit acolo singur până la moarte cu grele și neștiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu și umplându-se de darul Duhului Sfânt, s-a săvârșit în acea peșteră în ultimele decenii ale secolului XVII, proslăvindu-se după moarte ca făcător de minuni.

Moaștele Sfântului Ioan de la Prislop au fost duse la o mănăstire din Țara Românească, probabil la Tismana.

Sursa: Wikipedia

Manastirea Crisan-Vaca.Com Ribita, Sat Crisan-Hunedoara

Hram: Izvorul Tamaduirii, Duminica Sfintilor Romani, Nasterea Maicii Domnului

Episcopia Devei si Hunedoarei

Manastirea Crisan, cunoscuta si sub denumirea de Manastirea Vaca, este o manastire ortodoxa situata in satul Crisan al comunei Ribita, judetul Hunedoara. Manastirea cu obste de calugari, intemeiata in secolul al XVI-lea, este situata la o distanta de aproximativ 7 km nord de Brad si la 46 km nord de Deva.

Ansamblul monahal este situat pe deal, cu diferenta de nivel, si de aceea a fost necesar pentru constructia cladirilor sa se sparga si sa se niveleze malul dealului. Manastirea este o marturie a ortodoxiei romanesti pe atat de zbuciumatul pamant al Transilvaniei Ortodoxe. Biserica manastirii poarta hramul “Nasterea Maicii Domnului”.

Ribita – marturie a ortodoxiei romanesti din Transilvania

Prima atestare a satului Ribita dateaza de la 1369, prin documentul care ii confirma lui Neasca Teodor stapanirea asupra satelor Ribita, Mesteacanul de Sus si de Jos si Tertfala (Tebea). Neasca Teodor era tatal cneazului Vladislav, ctititorul bisericii de la Ribita. Neasca Teodor, in anul 1404 este sanctionat de catre regele Sigismund de Luxemburg cu pierderea mosiilor, pentru “nota infidelitas”. In acelasi an, fii lui: Matia, Vlatislav si Miclaus, reprimesc mosiile, si, drept multumire, incep constructia bisericii de la Ribita.

Comuna Ribita este situata in partea nordica a judetului Hunedoara, in Depresiunea Bradului din frumoasa Tara a Zarandului, pe prelungirile culmilor care coboara ca niste spinari dinspre Muntii Bihorului si Muntele Gaina. Distanta fara de marile orase ale zonei: 44 kilometri pana in Deva, 145 kilometri pana in Oradea, 165 kilometri pana in Arad. Aflata la sapte kilometri de municipiul Brad, in comuna Ribita se ajunge urmand soseaua Brad – Oradea. Pe acest drum, dupa cinci kilometri, in partea dreapta se desprinde un drum asfaltat, care trece peste calea ferata si dupa alti doi kilometri se ajunge in centrul comunei.

Satul Crisan prezinta un interes deosebit din punct de vedere istoric si cultural, putand fi considerat un sat istoric. Aici s-a nascut Gheorghe Crisan, cel de-al treilea conducator al Rascoalei de la 1784 din Transilvania – Rascoala lui Horea, Closca si Crisan. Un monument istoric deosebit este Manastirea Crisan (secolul XVI), care a functionat pana dupa Rascoala lui Horea, fiind parasita in urma unei alunecari de teren.

Din cele sase biserici ortodoxe ale comunei Ribita, patru sunt monumente de arhitectura, fiind inscrise in Lista Monumentelor Istorice din Romania. Acestea sunt : Biserica Sfantul Ierarh Nicolae din Ribita (secolul XIV), Biserica Sfanta Cuvioasa Paraschiva din Ribicioara (secolul XVIII), Biserica Adormirea Maicii Domnului din Dumbrava de Jos (secolul XIX) si Biserica Sfantul Ierarh Nicolae din Dumbrava de Sus (1848).

Manastirea Crisan – scurt istoric

Inceputul vietii monahale in Tara Zarandului poate fi legat de existenta pe langa Biserica din Ribita a unui centru monahal inca din secolul al XV-lea, fapt dovedit de continutul pisaniei Bisericii din Ribita, unde este pomenita si “o manastire”.

Intemeierea manastirii de la Vaca trebuie pusa in legatura cu ofensiva Reformei, in special a calvinismului asupra bisericii ortodoxe romanesti. Acceptarea Reformei religioase de catre familiile nobiliare de origine romaneasca de la Ribita, Nemes Ribiczei si Bradi, a determinat credinciosii ortodocsi din satele Ribita si Vaca, ramasi fara biserica, sa-si construiasca propriul asezamant religios.

Manastirea Crisan a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea si inceputul celui urmator prin eforturile localnicilor, dar si prin sprijinul material primit din partea unor domni ai Tarii Romanesti, intre care Mihai Viteazul, ctitor a numeroase biserici si manastiri in Transilvania, cat si prin grija Manastirii Prislop, din Tara Hategului.

Manastirea Crisan dateaza de pe la anul 1450, fiind singura manastire din partile Zarandului cu atestare documentara si care a durat cel mai mult in timp. Biserica a fost ridicata din piatra si caramida, trecand de-a lungul vremii prin mai multe faze de distrugere, incendii si bombardamente.

In anul 1759, Manastirea Crisan este mentionata ca fiind in ruina. Biserica a fost recladita dupa acest an cu sprijinul egumenului Varlaam din Prislop si a protopopului Ghiura din Ilia. Dupa alte surse, manastirea a fost restaurata in anul 1759 de catre episcopul Petru Pavel Aron, ctitor aici si al unei scoli. Dupa “Conscriptia lui Rednic”, din anul 1765, Manastirea Crisan este risipita in timpul “revolutiei antiuniate” a Sfantului Cuvios Marturisitor Sofronie de la Cioara si parasita din anul 1772 pana in timpul “Rascoalei lui Horea, Closca si Crisan” – 1784-1785.

Ultima mentionare a manastirii, din anul 1772, o aminteste pe aceasta doar ca obiect de patrimoniu imobiliar. Cercetarile arheologice conduse de profesorul Adrian Rusu din Cluj au atestat existenta manastirii pe locul in care s-a reconstruit mai tarziu. Cu acest prilej s-au gasit mai multe obiecte cu valoare istorica, acestea fiind expuse la Muzeul din Cluj.

Manastirea Crisan are o istorie de aproape doua veacuri, argumente ale dainuirii ei in aceasta perioada fiind insemnarile manuscrise de pe diferite carti religioase romanesti care au apartinut asezamantului monahal si de cercetarile arheologice efectuate aici.

Dupa anul 1989, ieromonahul Visarion Neag, fost calugar la Manastirea Sihastria de Neamt, dar nascut pe aceste meleaguri, a luat initiativa reinfiintarii manastirii, fapt implinit in urma aprobarii Episcopiei Aradului si a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Inainte de inceperea constructiilor, in acest loc a fost necesar sa se cumpere terenul fostei manastiri, care, intre timp, devenise proprietate particulara.

Din anul 1992 a inceput constuctia noii manastiri, reluand, dupa o intrerupere de peste doua secole, viata monahala a stravechii manastiri.

In scurt timp a fost ridicata bierica de zid cu hramul “Nasterea Maicii Domnului”, altarul de vara cu hramul “Izvorul Tamaduirii”, ansamblul de chilii pentru personal si alte anexe gospodaresti. S-a inaltat mai intai o cladire cu etaj din zid pentru chilii, trapeza si bucatarie, dupa care s-au construit biserica, la nord-vest de aceasta cladire, si un altar de vara, la nord de biserica.

Manastirea Crisan – arhitectura

Biserica manastirii Crisan este o constructie din zid, in forma de cruce, compartimentata in altar, naos si pronaos. Aceasta are si un mic pridvor inchis pe partile laterale. Usa de intrare in pronaos este din lemn de stejar, frumos sculptata. Catapeteasma este din lemn sculptat, in partea superioara avand o rama din zid. In biserica nu este evidenta delimitarea naosului de pronaos. In pronaos se afla un balcon sustinut de doi stalpi din zid.

Biserica are o turla mare octogonala, deschisa pe naos, cu opt ferestre ale caror geamuri sunt pictate, si o turla pe pronaos, care, pana la construirea unei clopotnite, a servit si pe post de clopotnita.

Sfantul Altar este luminat de o fereastra dinspre rasarit si de cate o fereastra pe dreapta si pe stanga, naosul luminat de cate doua ferestre la sud si nord, iar pronaosul de cate o fereastra pe fiecare parte. Toate ferestrele au geamurile pictate cu sfinti si mucenici. Pardoseala bisericii este din scandura.

Acoperisul din tabla alba de aluminiu are o streasina foarte larga, care apara partea superioara a peretilor exteriori de vitregiile vremii. Peretii exteriori au in partea superioara un brau discret, deasupra caruia sunt firide ce gazduiesc chipuri de sfinti. O firida mare se afla in partea de apus a pridvorului; in aceasta salajluieste icoana pictata in fresca cu “Nasterea Maicii Domnului” – hramul.

Manastirea Crisan – localizare

Manastirea Crisan este asezata in marginea satului Crisan spre nord, la numai 200 de metri in stanga drumului asfaltat care vine dinspre Brad si traverseaza satul. La nord de manastire se continua dealul impadurit.

Din localitatea Brad exista mai multe autobuze pe zi care au statie la 300 de metri de Manastirea Crisan – Vaca. Se mai poate ajunge la manastire si cu autobuzele pentru localitatile Cazanesti, Bunesti si alte trasee pana la intersectia Ribita, si de aici stanga 3 km pana la podul peste Crisul Alb si, dupa traversare, la dreapta inca un kilometru pana la manastire.

Daca vrem sa folosim trenul de pe linia ferata 317 Brad – Gurahont – Ineu – Arad, coboram in Halta Ribita chiar pe sosea, de unde avem circa un kilometru pana la Podul Crisului, si numai 2 km pana la manastire.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-crisan-vaca-68016.html