Asezare Geografica

Oras in extremitatea de sud-est a Romaniei (jud. Constanta), situat pe malul lacului Techirghiol (12 km patrati, adancime de 10-15 m) la 16 km de orasul Constanta, aproape de Marea Neagra (3 km).

Acces pe DN 38 sau prin drumul judetean ce leaga statiunea Eforie Nord de Techirghiol (pe langa lac).

Coordonate: 44°3’13″N   28°35’36″E

Istoric

Asinus vulgaris techirghiolensis* sau magarul lui Techir,… cu el a inceput legenda

… se spune ca un batran olog si orb a ajuns odata cu magarul sau, din greseala, in malul acestui lac. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, dar bidiviul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa. Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau bidiviu – plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire. Si cate minuni nu se petrec acolo – ologii incep din nou sa mearga, oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea.

Marturiile existentei si continuitatii oamenilor pe aceste meleaguri sunt constituite din descoperiri arheologice. Istoria locuirilor ajunge pana in neolitic, asezarea Techirghiolului fiind inclusa in faza a doua a culturii Hamangia-Cernavoda. Cercetarile arheologice efectuate de catre Vasile Parvan inca din 1924 au incercat sa stabileasca trecutulul acestor regiuni.

In oras exista zone care poarta urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavoda si amprentele istoriei ramase in aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomana, acte apartinand lui Mihail Kogalniceanu, casa si azilul construite de Constantin Tanase, dar si casele de vacanta ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Jean Constantin.

Inca din anul 1854 exista primele inscrisuri despre calităţile terapeutice ale nămolului, când un comandant otoman îşi vindecă braţul bolnav. Techirghiolul este cunoscut ca și staţiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat: Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalaţii pentru băi cu nămol.

Techirghiol a devenit un traseu  de vacanta pentru intelectualii vremii. În paralel cu dezvoltatea Mamaiei, Techirghiol devine o destinaţie a oamenilor din lumea bună, interesaţi de calităţile terapeutice ale lacului cu „băi reci“. Boema s-a mutat la Techirghiol, pentru ca, imediat după Primul Război Mondial, Eforie să devină ţinta elitelor cu bani. Artistii veneau in Dobrogea sa picteze, scriitorii – ca Ionel Teodoreanu, de pilda (care se refugia la Techirghiol, cu sotia si copiii) – incercau sa scrie, iar actorii isi aveau cartierul general la Carmen Sylva (Eforie Nord). Familiile scriitorilor Cezar Petrescu si Tudor Arghezi erau oaspeti de vara ai statiunii.

Techirghiol oferea lumii bune  a secolului XX inspiratie si tratament.

Camil Petrescu si-a plasat o parte a actiunii romanului sau Patul lui Procust in Techirghiol, actiune desfasurata între anii 1926 şi 1928, si a redat prin cuvânt substanta personagiilor din acel interval de timp.

Alte repere istorice
In anul 1388 Dobrogea s-a unit pentru prima data cu Tara Romaneasca sub domnia lui Mircea cel Batran.

La jumatatea secolului urmator, Dobrogea intra sub ocupatie otomana. O prima mentiune documentara a asezarii Techirghiol dateaza din 1560, cand Tekfür-köy este numit, in firmane ale sultanului Suleyman Magnificul catre domnitorul Moldovei.

La 1 decembrie 1878 trupele romane intra in Dobrogea, ceea ce reprezinta si factic, alipirea provinciei cu tara.

Unul dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, dupa reformele de improprietarire a fost si Mihail Kogalniceanu, care cumpara pamant si imobile in jurul lacului si care a si construit o fantana publica in localitate, iar la Tuzla a ridicat capela ortodoxa.

Printre proeminentii locuitori ai Techirghiolului se numara Mircea Eliade, ai carui parinti detineau din 1906, o casa de vacanta in Techirghiol – Vila Claudia.

Un alt proeminent  binefacator  a fost marele artist Constantin Tanase. Se angajeaza in constructia unui Sanatoriu pentru artisti (Vila Scena), contribuie financial la cladirea Caminului Cultural si la constructia bisericii Sf. Ilie.

In 1894 Ministerul Agriculturii si Domeniilor vinde Societatii de binefacere Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti 100 ha la marginea lacului. Acesta reprezinta si primul pas in constiuirea statiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai tarziu va deveni Techirghiol-Eforie si apoi localitatea de astazi Eforie Nord.

De amintit este si Constantin Bajenaru, unul dintre primarii Techirghiolului, care in anii ’30 s-a preocupat  in mod deosebit de infrumusetarea, curatenia orasului si prosperitatea lui ca statiune balneara.

In 1931 s-a inaugurat Monumentul Eroilor in memoria celor ce si-au dat viata in razboiul 1916 – 1918 (Techirghiol si imprejurimile au platit tributul cu 176 de cazuti) in piata “General I. Dragalina”.

*Bibliografie – Monografia Techirghiolului de Aurelia si Stefan Lapusan*

Sursa: http://www.primariatechirghiol.ro/info-turism/istoric/

Asezare Geografica

Oraşul Ovidiu se află amplasat pe şoseaua naţională (D.N 2A) ce leagă cel mai mare port al României de capitala ţării într-o zonă favorabilă dezvoltării agriculturii, fiind străbătută de o linie feroviară și în zona nordică de canalul fluvial Poarta Albă – Midia Năvodari. Localitatea este situată în partea de est a judeţului Constanţa, pe malul vestic al lacului Siutghiol care o desparte de renumita staţiune Mamaia, la numai 10 km. Nord de municipiul Constanţa.
Teritoriul oraşului este aşezat pe podişul Dobrogean care are un aspect tabular uşor înclinat către lacul Siutghiol. Ca resurse naturale în perimetrul oraşului se găsesc depozite de calcar care au început să fie exploatate intens după construcţia portului Constanţa. De asemenea se mai găsesc şi zăcăminte de dolomită cu calităţi industriale.

În ceea ce priveşte localităţile ce aparţin oraşului Ovidiu acestea sunt: satul Poiana, situat la 6 km. SV faţă de centrul de reşedinţă, numit iniţial Horoslar, apoi din 1926 Cocoşu urmând să-şi schimbe denumirea în anul 1964 in Poiana denumire dată după aşezarea lui într-o mică poiană, şi localitatea Culmea (fostă Nazarcea) situată în partea de NE a oraşului.

Istoric

Actualul oraş Ovidiu, din judeţul Constanţa, cunoaşte o vechime milenară asemenea multor localităţi din spaţiul dobrogean.  Nu întâmplător, numele oraşului este legat de cel al vestitului poet latin Ovidius, simbol al trecerii romanităţii pe aceste meleaguri.

Există multe presupuneri că mormântul poetului Ovidius s-ar afla pe această insulă aşa cum circulă şi legende precum că cei doi stejari bătrâni ce se înalţă aici ar fi fost plantaţi chiar de poet.

Localitatea Ovidiu, ca şi multe altele din Dobrogea, trăieşte orgoliul îmbinării realităţii cu legenda. Cunoscută şi populată din cele mai vechi timpuri, Dobrogea a fost prima provincie română ce a intrat în lumina istoriei în lucrările marelui călător şi istoric Herodot.
Alături de populaţiile daco-geto-scitice deopotrivă de vechi încă din secolul al VII -lea î.e.n. s-au întemeiat aici colonii greceşti. Creşterea rapidă a puterii getice în timpul lui Burebista era sortită unei tot aşa de rapide destrămări încât, după moartea puternicului conducător, cetăţile pontului intră sub stăpânirea romană. Anul 602 e.n. reprezintă încheierea dominaţiei Imperiului roman asupra Dobrogei, ca urmare a năvălirii slavilor şi a altor popoare migratoare. În secolele ce urmează până în anul 1415, teritoriul Dobrogei este dominat succesiv de conducători şi formaţiuni politice şi militare locale care îi asigură autonomia. Către sfârşitul secolului al XVI-lea imperiul otoman cucerește Dobrogea și o stăpânește pentru aproximativ cinci secole. Paralel cu această colonizare musulmană a mers şi schimbarea toponimiei dobrogene astfel încât in sec. al XVII-lea, în locul vechii denumiri Silişte care data de prin 1650, localitatea Ovidiu apare cu numele turcesc Canara nume de origine turcă care se traduce prin loc de unde se scoate piatra.
Din anul 1930 Canara va primi numele de Ovidiu după mica insulă Ovidiu din lacul Siutghiol care se află în dreptul acestei localităţi la o depărtare de 100 m.

Sursa: http://www.primariaovidiu.ro/repere-istorico-geografice.html

Asezare Geografica

Podisul tabular in care se afla situate orasul poarta acelasi nume de Negru Voda si se evidentiaza prin interfluvii larg valurite si plane care merg de la altitudinea de 150 la 170 de metri. Calcarele sarmatice din subsol dau aspectul unei depresiuni interne. Nu exista o retea hidrografica de suprafata, panza freatica aflandu-se abia la 70-80 de metri. Orasul si localitatile aferente se afla intr-o zona depresionara taiata de mai multe vai, cea mai importanta fiind Valea Canaralelor. Depresiunea este inconjurata de dealuri situate dupa cum urmeaza : la sud- ealul lui Moise, dealul Aman si dealul Groapa Sangeroasa, la nord- dealul Casciorele, dealul Alibichioi, dealul Negru Voda si, respectiv Dealul Cotu �Vaii. In zona nu se afla cursuri de apa cu caracter permanent , dominante fiind vaile seci cu ape semipermanente . Valea Canaralelor , tot cu un caracter semipermanent , care �si are ob�rsia pe teritoriul Bulgariei , strabate localitatile V�lcele si Darabani . Se continua pe raza localitatilor Cotu-Vaii si mai departe Albesti , lu�ndu-si numele de la localitate . �n zona orasului Negru Voda se afla lacul G�ldau cu 2 ha suprafata , format din apa precipitatiilor � ploi si zapezi � adunata pe fundul unei polii . Apa are 30 cm la tarm , iar la centru 1 � 1,5 m. �n mod evident , �n functie de precipitatii , apa lacului este mai bogata �n unele anotimpuri . Rezervele de apa sunt la aproximativ 60 de metri , cele din zona loess-ului fiind slab potabile , cele din zona calcaroasa sunt mai abundente . Solurile cernoziom specifice stepei sunt de tipul : cernoziom ciocolatiu , cu cea mai mare rasp�ndire , cernoziomul carbonatic , cernoziomul castaniu si cernoziomul levigat .

Sursa: http://www.primaria-negruvoda.ro/

Istoric

Pe teritoriul orașului modern au fost găsiți tumuli din epoca antică și urmele unei așezări din epoca medieval timpurie (secolul X). Localitatea Karaömer a fost fondată în anul 1715, în cadrul Imperiului Otoman. În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, localitatea a devenit teritoriu românesc, fiind colonizată cu români din Oltenia, Muntenia și Moldova din cauza populației reduse. În timpul Primului Război Mondial, Caraomer a fost scena unor lupte grele între forțele Antantei (Regatul României și Imperiul Rus) și cele ale Puterilor Centrale (Imperiul German, Bulgaria și Imperiul Otoman). Trupele române și ruse, aflate pe linia Oltina-Negru Vodă-Mangalia, au fost înfrânte și s-au retras spre nord. Între lunile mai 1918 și noiembrie 1919, satul Caraomer a fost sub administrație bulgară, ca urmare a Tratatului de la București din 1918.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, satul Negru Vodă a fost scena unei alte bătălii. La 25 august 1944, o companie din Regimentul 2 Grăniceri a oprit avansul unui coloane germane motorizate a unei unități de artilerie antiaeriană care se retrăgea dinspre Cobadin. Înainte de anul 1968, Negru Vodă a fost reședință de raion, iar ulterior a fost centru de comună. În anul 1989, Negru Vodă a fost declarat oraș agro-industrial.

Sursa: Wikipedia

Asezare Geografica

Orașul Năvodari este situat în zona centrală a județului Constanța, pe malul de sud al lacului Tașaul și pe grindul dintre acesta și lacul Siutghiol. Se află la o distanță de 15 km de municipiul Constanța, având ca vecini la nord – Lacul Tașaul și satul Sibioara, la sud – Lacul Siutghiol și stațiunea Mamaia, la vest – comuna Lumina, iar la est – Marea Neagră.

Istoric

Cele dintâi dovezi ale existenței unor comunități pe pământul Dobrogei aparțin mousterianului (paleoliticului mijlociu, cca 100 000-35 000 î.Hr.). Perioada aceasta corespunde cu sfârșitul celei de-a treia interglaciații (Riess-Wurm) și cu prima parte a glaciațiunii următoare (Wurm), fenomene care au avut urmări importante asupra florei și faunei dobrogene, asupra vieții și activității oamenilor.

În perioada feudală, pe ruinele romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea Zanauarda, fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe teritoriul administrativ actual al orașului Năvodari. Acest lucru indică și o circulație intensă și un schimb activ economic și comercial, folosindu-se căile navigabile marine și scurgerea naturală a lacului Tasaul în mare.

Prima atestare documentară este din timpul administrației otomane, când localitatea apare menționată în anul 1421 cu numele de Caracoium (nume derivat din cuvintele turcești kara și koyum, traduse prin oaia neagră) denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turcești kara koy, însemnând „satul negru”).

După obținerea independenței de stat a României în anul 1877, au avut loc schimbări majore în viața social-economică a zonei. În acea perioadă satul Caracoium din plasa Kustenge (Constanța) aparținea la început de comuna Cicârcic (azi, satul Sibioara), apoi de comuna Cogealia (azi, comuna Lumina) figura doar cu 317 familii ce se ocupau cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor și în mai mică măsură cu negustoria și alte meserii.

În anul 1927 denumirea satului Carachioi este schimbata cu aceea de Năvodari, iar după cinci ani, la 15 august 1932, localitatea este recunoscută comună.

Evoluția urbanistică, trecerea de la cadrul rural la structura urbană se produce dupa cel de-al Doilea Război Mondial, mai cu seamă începând din 1949-1950, moment în care dezvoltarea economică și industrială, transformă localitatea într-un însemnat centru muncitoresc.

În anul 1954 începe construcția Uzinei de superfosfat și acid sulfuric (U.S.A.S), care a intrat în funcțiune cu prima linie în 1957, aceasta deschizând drumul industrializării zonei și creșterii numărului populatiei (în anul 1968 populația localității Năvodari depășea 6500 de locuitori). Astfel, prin Legea 2/20 decembrie 1968, localitatea Năvodari a fost declarată oraș, având în subordine administrativă localitatea Mamaia Sat. Procesul de urbanizare a cunoscut o evoluție continuă, rezultând o imagine cu personalitate a localității.

Construcția Combinatului Petrochimic Midia-Năvodari și ulterior a Canalului Poarta Albă-Midia Năvodari a dus la o explozie demografică în anul 1983, când populația a ajuns la 26.000 locuitori.

Sursa: wikipedia

Asezare Geografica

Geografic, orasul Murfatlar se afla asezat la 44,11 grade latitudine nordica , deci nu departe de paralela de 45 de grade latitudine nordica, in Dobrogea, la distanta egala de 18km intre Municipiul Constanta si Municipiul Medgidia, pe drumul national ce leaga Constanta de Bucuresti.

Principala caracteristica din punctul de vedere al asezarii si care ofera un mare avantaj orasului Murfatlar il constituie faptul ca este asezat pe principalele artere de circulatie rutiera, cale ferata, navala si aeriana, care leaga intreaga tara si Europa, de statiunile de pe litoral si de portul Constanta.
Canalul Dunare Marea-Neagra traverseaza localitatea, astfel orasul devenind port maritim si fluvial.

Orasul este strabatut de doua importante cai de comunicatie E 81 si DN 3.Acum in constructie pe la sud de Murfatlar trece autostrada A2 , Bucuresti-Constanta, iar in dreptul orasului se construieste un punct de descarcare de pe autostrada.

Istoric

Cu ocazia unor lucrări la cariera de cretă din dealul Tibişir în anul 1957, s-au descoperit săpate în stâncă, bisericuţe rupestre, galerii cu lăcaşuri pentru morminte, locuinţe construite din blocuri de cretă. Arheologii au stabilit că este un ansamblu rupestru – o străveche aşezare omenească.

Această descoperire arheologică atestă existenţa acestei localităţi înainte de anul 992 e.n., deci cu o vechime de 1200 de ani. Prin amplasamentul ei, localitatea era la aceea epocă în drumul popoarelor migratoare, aşa putându-se interpreta motivele pentru care încăperile, care trebuiau să se menţină timp îndelungat, au fost săpate în masive de cretă spre a nu fi distruse.Date certe şi preţioase asupra istoricului localităţii apar în documentele existente sau descifrate după anul 1800 şi mai ales după 1850, când se aflau aici stabiliţi mocanii şi cojanii, urmaşi ai ciobanilor dinaintea lor, sau celor veniţi din Ardeal si din Vrancea.

Prima denumire sub care a fost cunoscută localitatea a fost aceea de Murfatlar. Denumirea de Murfatlar vine de la cuvântul tataresc „Murfat”, adică urmaşii lui Murfat. Aşezarea dobrogeană a fost populată după anul 1855 de către o garnizoană turcească, şi apoi de către tătarii aduşi din Crimeea, având la început o geamie şi câteva case.

Denumirea de Murfatlar se păstrează până în anul 1921, când printr-un proiect de lege s-a schimbat denumirea mai multor localităţi din Dobrogea printre care şi cea de Murfatlar în Basarabi. Denumirea de Basarabi se păstrează până în anul 1965 când devine Murfatlar timp de 10 ani, iar din 1975 s-a numit Basarabi. În anul 2007 autoritatile locale au solicitat schimbarea numelui localitatii din Basarabi in Murfatlar, fapt agreat de guvernanti si pus in practica, cu sprijinul deputatilor de Constanta.
Denumirea satului Siminoc provine de la floarea cu acelaşi nume care se găseşte din abundenţă pe aceste locuri, vechiul nume turcesc al satului Siminoc fiind Turmuflat.

Sursa: http://www.primaria-murfatlar.ro/localitatea-murfatlar/istoric.html

Asezare Geografica

Oraşul Hârşova este aşezat în partea de Nord-Vest a judeţului Constanţa, pe malul drept al fluviului Dunărea la 10 Km de confluenţa Dunării cu braţul Borcea.

Distanţa care îl desparte de reşedinţa de judeţ, oraşul Constanţa, este de 85 Km. La 100 Km spre Nord-Est se află oraşul Tulcea, la aproximativ 100 Km spre Nord-Vest se află oraşul Brăila iar la 60 Km spre Vest se află oraşul Slobozia.

Se învecinează la Nord şi Est cu teritoriul comunei Ciobanu, la Sud-Est cu teritoriul comunei Horia, la Sud cu fluviul Dunărea (pe malul stâng fiind Insula Ialomiţei), la Vest cu fluviul Dunărea (pe malul opus fiind Insula Mare a Brăilei). Suprafaţa teritoriului este de 10.902 ha.

Oraşul are în componenţa sa 2 localităţi, oraşul propriu-zis şi satul Vadu-Oii, situat la 10 Km Nord-Vest în imediata apropiere a podului rutier Giurgeni – Vadu-Oii.

Climat specific Dobrogei, diferit de cel continental datorită formelor de relief foarte variate: stepă, dealuri, influenţe marine; precipitaţii variate.

Istoric

Puţine sunt locurile din Dobrogea – acest  ţinut  încărcat  de  istorie – care să prezinte o dezvoltare istorică continuă, din neolitic şi până în prezent, cum întâlnim la Hârşova.

Cercetările arheologice au scos la iveală urme materiale care pun în lumină o convieţuire neîntreruptă de comunităţi umane a căror zone încep în paleoliticul superior. Cel mai bine reprezentate sunt culturile neolitice care se derulează aproape didactic în straturile tell-ului de la Hârşova şi care reprezintă unul dintre cele mai importante centre arheologice specifice acestei perioade, nu numai din Dobrogea ci şi din ţară.

Deşi nu la fel de bine reprezentate, culturile materiale aparţinând epocii metalelor îşi fac prezenţa în perimetrul oraşului Hârşova prin cîteva vestigii arheologice (unelte, arme, morminte) fiind suficiente în susţinerea ipotezei unei continuităţi neîntrerupte pe această vatră. Creatorii acestor culturi sunt geto-dacii, strămoşii direcţi ai poporului român, una din cele mai puternice forţe politico-militare ale lumii vechi.

Întemeierea cetăţilor greceşti pe malul vestic al Pontului Euxim avea să influenţeze pozitiv dezvoltarea economico – socială a geţilor din Dobrogea prin permanentul contact ce a facilitat schimburi materiale şi culturale între civilizaţia  elenă – cea mai dezvoltată în acea vreme – şi cea getică în plin proces de afirmare.

Pentru Hârşova, perioada greco – elenistă este reprezentată de existenţa a cetăţii Histria care falicita difuzarea produselor greceşti în ţinuturile getice din stânga Dunării.

Cucerirea Dobrogei de către romani avea să confere noi dimensiuni acestor locuri. Cu spiritul lor practic, romanii şi-au dat seama încă de la început de importanţa strategică a acestor locuri şi, în vremea lui Traian sau poate mai devreme, a fost durată din piatră şi cărămidă o puternică cetate fortificată, pe locul în care va fi existat mai înainte cea getică, cunoscută sub numele de Carsium – în prezent oraşul Hârşova.

Muzeul Carsium

Dascălul a moştenit dragostea pentru antichităţi de la tatăl său, Ioan Cotovu, întemeietorul şcolii de stat din localitate. Muzeul este deschis împreună cu şcoala la 1 mai 1904 în prezenţa Regelui Carol I, a Reginei Elisabeta, Principelui Ferdinand, Principesei Maria, aflaţi, împreună cu alţi membri ai Familiei Regale şi Guvernului, în excursie pe Dunăre. Toţi au semnat, cu această ocazie, în “Cartea de Aur” a Muzeului Regional al Dobrogei, cum s-a numit instituţia la vremea respectivă. În timpul primului război mondial, muzeul este distrus în întregime. Este reorganizat şi inaugurat oficial, pentru a doua oară, de această dată în locuinţa personală a directorului şcolii, la 29 mai 1926, de Regele Ferdinand şi Regina Maria.

În primii ani ai regimului comunist este desfiinţat, piesele arheologice sunt duse la muzeul din Constanţa, iar colecţiile de artă, etnografică, geologică, fotografică, sunt împrăştiate. După 1975 a fost reluată ideea reînfiinţării muzeului de la Hârşova şi pe măsură ce au început cercetările, în aşezarea neolitică, în anul 1985, în necropolele, aşezarea civilă ori fortificaţiile antice, în anii 1987 – 1989 şi mai ales după 1993, ca urmare a cantităţii uriaşe de materiale arheologice de importanţă excepţională, aceasta a devenit o necesitate imperioasă.

Pentru reorganizarea muzeului, autorităţile locale au pus la dispoziţie, în anul 2000, actuala clădire care a fost amenajată. După încheierea lucrărilor, în anul 2005 Ministerul Culturii şi Cultelor a avizat funcţionarea Muzeului Carsium ca secţie a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. La 1 februarie 2006 muzeul este deschis publicului iar la 20 aprilie este inaugurat de Regele Mihai şi Regina Ana. Muzeul ilustrează, prin cele mai reprezentative descoperiri de la Hârşova şi împrejurimi, dezvoltarea civilizaţiei materiale şi spirituale din spaţiul dunărean, din neolitic până la începutul epocii moderne.

Sunt expuse piese cu valoare deosebită, unele prezentate în expoziţii internaţionale sau naţionale, tipice culturilor neolitice (Hamangia, Gumelniţa), culturii epocii metalelor, dezvoltării civilizaţiei romane, romano-bizantine şi medievale la Dunărea de Jos.

Sursa: http://www.primaria-harsova.ro/clima.html

Asezare Geografica

forie Nord si Eforie Sud sunt doua localitati care formeaz? orasul Eforie.

Localitatea Eforie-Sud este cea mai veche statiune balneara de pe litoralul romanesc al Marii Negre, ale carui inceputuri dateaza din anul 1899. Denumirea sa metaforica “Orasul dintre ape? este justificata prin asezarea sa geografica – intre km 16.5 si km 18.5 pe soseaua nafionala nr.39 (intemationala E95) Constanta – Mangalia – Vama Veche, intre Marea Neagra si Lacul Techirghiol.

Pe de alta parte, statiunea Eforie Nord este situata intre Agigea la nord (5 Km) si Eforie Sud la sud (2 km) la circa 12 km de Constanta.

Clima Temperaturile zonei sunt mult moderate de prezenta marii, imens rezervor al inertiei termice, domolind astfel caldura excesiva din timpul verii si ridicand temperatura medie in timpul iernii.

Astfel, temperatura medie anuala este de 11,1° C. Precipitatiile atmosferice sunt sub nivelul de 398 litri/mp de apa pe an, ceea ce face din acest tinut zona cea mai putin ploioasa a tarii.

Orientarea catre rasarit asigura o medie de 300 de ore de soare pe luna vara si 2189 ore de soare anual, deci cu mult peste limita localitatilor din Europa, situate la aceeasi altitudine.

Atmosfera este intens aerosolizata, cu aeroioni negativi, benefici pentru sanatate.

Apa Marii Negre are o concentratie de 15,5 grame la litru de saruri minerale. Marea este completata de o plaja generoasa, lipsita complet de maree, ceea ce mentine in bune conditiuni nisipul fin de pe plaja si de pe fundul marii. Lipsa stancilor si a unei faune marine primejdioase (rechini, pesti periculosi) face din litoralul Eforiei un loc ideal pentru practicarea turismului.
Temperatura apei marii are o medie de +20°C vara si de – 0,9° C iarna.

Istoric

La 20 septembrie 1899, prin punerea pietrei de temelie a Hotelului Movila, pe malul marii si a Bailor Movila, pe malul lacului Techirghiol, lua nastere Statiunea balneara Movila-Techirghiol prima statiune turistica a Dobrogei.

De-a lungul unui secol, pamantul dintre Lacul Techirghiol si Marea Neagra, sub numele de Movila Techirghiol, Carmen Sylva, Vasile Roaita sau Eforie, a trait perioade mai bune sau mai rele.

Desi forma peninsulara a localitatii ar fi oferit omului stravechi conditii bune de aparare si siguranta, nu s-au gasit asezari omenesti stravechi, ci numai cateva nise de inhumatie, aparute la sapaturile de langa hotelul “Popovici”(1953).

Pe de alta parte, la jumatate de km spre sudul localitatii Eforie, exista izvoare de apa potabila care au permis conditii bune pentru viata, astfel ca s-au gasit aici trei vetre intinse de asezari stravechi: Tuzla Mica, Tuzla Mare si Cainaci. Pe aceste locuri au fost descoperite urme de viata materiala traco-getica si daco-romana, care se prelungeste spre timpurile noastre, cu o vietuire crestina.

Peste asezarile geto-romanilor, asezari romanesti, mai tarziu, au venit si s-au stabilit turco-tatarii si alte populatii in migratie.

Dupa razboiul din 1877-1878, dominatia otomana a fost inlaturata din aceste locuri; teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra intrand in componenta Romaniei. Statul roman a donat terenul de pe litoral, dupa 1878, marelui patriot roman Mihail Kogalniceanu, drept recompensa pentru meritele sale dovedite in timpul revolutiei de la 1848 si in timpul razboiului din 1877 – 1878, in urma caruia ni s-a recunoscut dreptul stramosesc asupra Dobrogei.

Cu timpul, Mihail Kogalniceanu defalca din aceasta intindere mare de pamant o mare parte si o restituie statului, care a improprietarit si colonizat aceste terenuri cu romani din Oltenia, iar restui va ramane urmasilor sai de dupa anul 1894, anul mortii marelui patriot. Urmasii lui Mihail Kogalniceanu au vandut pamantul mostenit lui loan Movila, boier din Moldova, urmas al familiilor istorice moldovene din secolul XVI.

El a luat hotararea de a intemeia pe mosia cumparata, o statiune balneara intre plaja marii si lac, in 1899.

Sursa: http://www.primariaeforie.ro/istoric

Asezare Geografica

Orașul Cernavoda este situat în Podișul Dobrogei de Sud, la confluența fluviului Dunărea cu Canalul Dunăre – Marea Neagră, respectiv cu văile Carasu, Țibrin și Siliștea. Elementul definitoriu al orașului și teritoriului său administrativ este Canalul Dunăre – Marea Neagră, ca ax de structurare urbanistică a localității, pe care o divide în două zone distincte: zona de nord în care se găsește orașul propriu-zis și principalele obiective economice și zona de sud care cuprinde cea mai mare parte a terenurilor agricole, căile de comunicație rutiere și feroviare București-Constanța. Ca topografie generală, aceste două zone se găsesc dispuse pe dealuri specifice zonei riverane Dunării, care coboară în pante neuniforme sau versanți abrupți către Dunăre, respectiv către Canal. Față de Dunăre, orașul Cernavoda este dispus pe malul drept, la distanțe care variază între 50 și 1300 m.

Coordonatele geografice ale orasului sunt : Latitudine – 44°19’ N și Longitudine – 28°01’ E
Suprafața totală : 4973 ha, din care : 470 ha intravilan, 4503 ha extravilan
Populație: 20.105; Gospodarii: 3964, Nr. Locuinte – 3781

Suprafața ocupată de ape este de 375 ha, cuprinzând Dunărea (km 303+400 – km 296+600), Canalul Dunăre – Marea Neagră (km 59+275 – km 64+000), acvatoriul Portului Cernavoda, precum și canalele de derivație și de aducțiune a apei de răcire ale Centralei nucleare. Lacuri sau bălti naturale nu există pe teritoriul orașului Cernavoda.
Orașul Cernavoda este accesibil persoanelor și mărfurilor prin intermediul următoarelor căi de comunicație:
Drum național DN 22C Cernavoda – Constanța (44 km), continuat cu DN 3A, autostrada A3 București-Constanța; DN 2A prin DJ 223 Hanul Morii – Cernavoda – Ion Corvin (DN 3); Canalul Dunăre – Marea Neagră (64,2 km), Fluviul Dunărea; Magistrala feroviară București – Constanța.

Legătura între DN 22C, Autostrada A3 și oraș se face prin intermediul Podului “Sf. Maria”, care supratraverseaza Canalul Dunăre – Marea Neagră și care a fost dat în exploatare în anul 2004.  Același pod asigură și accesul către stația CF Cernavoda Pod.

La Cernavoda se găsește Portul Cernavoda, amplasat pe malul drept al Dunării, la km 298+600 și pe malul stâng al Canalului Dunăre-Marea Neagră, la km. 64+400. Capacitatea este de 550.000 t/an (comparativ: Portul Galati 9,3 mil. t/an, Portul Tulcea 1,3 mil. t/an), iar facilitățile existente asigură o activitatate de transport preponderent de mărfuri.

Climatul este de tip temperat continental, cu veri călduroase și secetoase, ierni moderate, primăveri timpurii și toamne târzii. Așezarea orașului pe malul Dunării asigură, prin permanenta evaporare a apelor, o umiditate sporită a aerului și reglarea încălzirii acestuia. Temperaturile medii anuale variază în jurul  a 11°C. Maxima absolută inregistrată la Cernavoda a fost de 43°C, în luna iulie 1985.

Istoric

5000-2500 î.e.n – Se manifestă, pe actualul teritoriu al României, cultura neolitică Hamangia. Cultura Hamangia este pusă în legătură cu o populaţie venită din Anatolia, fiind cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Creaţia principală a acestei culturi sunt statuetele descoperite la Cernavodă (Gânditorul şi consoarta sa), reprezentând adevărate capodopere ale sculpturii neolitice.

• Sec. III î.e.n  – La circa 3 km sud de capul actualului pod de la Cernavodă, pe versantul drept al Dunării din dreptul insulei Hinog, este fondată cetatea Axiopolis, de către regele trac Lisimach. Numele oraşului deriva din străvechiul cuvânt trac aksena-neagră, care mai apoi a fost elenizat şi a devenit Axio-polis. Cetatea se bucură de o reală importanţă în acea perioadă, la fel ca şi în perioadele când este stăpânită de geto-daci sau romani.

• Sec. II î.e.n – Pe Tabula Peutingeriană, hartă antică ce indică cele mai importante drumuri din Imperiul Roman, este menţionat şi oraşul Axiopolis.

• Sec. I e.n – Flota romană (Classis Flavia Moesica) de pe Dunăre avea bază navală permanentă şi la Axiopolis.
• Anul 160 – Un stâlp militar din această perioadă, descoperit la Seimenii Mici, menţionează că în acest an drumul a fost reparat până la Axiopolis.
• Anul 280 – Începând cu acest an cetatea Axiopolis face parte din provincia romană Scythia Minor, cu capitala la Tomis şi ataşată dioceziei Traciei.
• Anul 304 – Martiriul Sfântului mucenic din Axiopolis, Tasius sau Tasios (Dasius), soldat în armata romană. Din martiriul lui Tasios aflăm că la Axiopolis se sărbătoreau saturnaliile în cinstea zeului Saturn, zeul timpului. În cadrul acestor ceremonii se alegea un „rege al saturnaliilor”, care 30 de zile avea voie sa facă orice faptă nelegiuită dorea. La sfârşitul celor 30 de zile era ucis cu săbiile.
• Anii 337-361 – Epocă de înflorire a provinciei Scythia Minor, la Axiopolis vin mai mulţi preoţi care predică în limba latină creştinismul populaţiei locale. Dovadă că Axiopolis exista un număr mare de populaţie vorbitoare de limba latină.
• Anii 361-363 – În timpul Împăratului Iulian Apostatul, se fortifică cetăţile de pe Dunăre, printre care şi cetatea Axiopolis. De asemenea se repară şi drumurile din provincia Scythia Minor.
• Sec. IV – Langă Axiopolis funcţiona o carieră romană de calcar. Cariera avea o lungime de 400 de metri fiind prima carieră de piatră din ţara noastră.
• Sec. VIII Pe o piatra datând din acest secol, descoperită la Axiopolis, este menţionat numele Voislav, scris cu litere greceşti şi slave.
• Sec. IX Din acest secol s-au descoperit mai multe inscripţii creştine la Axiopolis.
• sec. X Dobrogea este reintegrată Imperiului Bizantin. Sub presiunile invazilor pecenegilor, uzilor, cumanilor şi tătarilor, sunt refăcute mai multe cetăţi de frontieră printre care şi Axiopolis.
• 976-1025 Se construiesc cele trei valuri de pământ dintre Constanţa şi Cernavodă. Cel de-al treilea, de piatră, porneşte de la sud de cetatea Axiopolis şi ajunge la ţărmul mării.
• Septembrie 1883 La Cernavodă, la bordul vaporului „Ştefan cel Mare” se întruneşte pentru prima dată comisia pentru cercetarea şi examinarea proiectelor pentru construirea podului peste Dunăre. Pentru construcţia podului erau înscrise proiectele a 8 societăţi străine. Nu a fost aprobat niciunul.
• Septembrie 1884 Soseşte, din Italia, pe calea apelor, statuia lui Ovidiu – executată de Ettore Ferrari. Timp de 3 ani statuia a stat amanet în gara Cernavodă. „Acest nou exil a înduplecat pe mai multe cucoane să organizeze o serbare pe mare şi un concert la Casino ca să scoată pe poet din închisoarea sa de lemn, căci cei de la putere fac mereu lucrurile pe jumătate.” scria ziarul Farul Constanţei.
• 5 Ianuarie 1889 Se naşte la Cernavodă Ioan Dimitrie Chirescu.
• 16 Martie 1889 Mihail Kogăniceanu cere în Parlament ca marea construcţie a podului de la Cernavodă să fie încredinţată inginerului român Anghel Saligny.
• 1890 Fraţii Cohn înfiinţează la Cernavodă prima fabrică de ape gazoase din Dobrogea.
• 9 octombrie 1890 Începe construcţia podului de la Cernavodă, piatra de fundament fiind pusă de Regele Carol I. La ceremonie sfinţirea este oficiata de preotul Dimitrie Chirescu

• sec. XIV Axiopolis face parte din formaţiunea politică de sine stătătoare, Dobrogea condusă de Balica şi Dobrotici.
• sec. XIII-XIV La Axiopolis exista o episcopie. Episcopul Cyrilus cu „bunii creştini” Quindius şi Zenonis au fost martirizaţi aici.
• 1388-1389 Mircea cel Bătrân uneşte Dobrogea cu Ţara Românească, după ce îi învinge pe turci. El este susţinut de dobrogeni iar una dintre bătălii se dă în apropiere de Cernavodă.
• 1420 Dobrogea este cucerită definitiv de turci. Locurile suferă o gravă schimbare. Satele primesc populaţie şi nume turceşti, oraşele sunt ocupate de garnizoane şi administraţie musulmană. În loc de biserici se ridică geamii.
• 1461 Vlad Ţepeş trece Dunărea şi atacă mai toate cetăţile de pe malul drept al fluviului printre care şi Cernavodă, omorând peste 20 000 de turci.
• 1563-1595 Mihai Viteazul face o expediţie peste Dunăre cucerind cetăţile Rasova, Cernavodă şi Babadag.
• 1650-1660 Evlia Celebi (istoric, geograf şi unul dintre cei mai cunoscuţi călători otomani) menţionează Rasova ca târg şi Cernavodă ca o aşezare „asemenea unui oraş”.
• 1738-1740 Mikes Kelemer (om politic si eseit de origine ungară, născut în Transilvania şi supranumit Goethe al Ungariei), călătoreşte în zona Cernavodei şi atestă existenţa unei puternici populaţii româneşti.
• 1766 Ia fiinţă la Cernavodă prima şi cea mai veche şcoală românească din Dobrogea, deschisă de dascălul Ioan. La 5 Martie era adus la şcoală un copil român din Braşov, fiul lui Mihai Croitorul, care a învăţat carte acolo timp de mai bine de 6 ani. Nu se ştie nimic despre soarta acestei şcoli după 1772.
• 1770 În cartea „Drepturi naţionale şi politice ale românilor în Dobrogea”, Nicolae Iorga menţonează că „episcopul Neofit din Cernavodă” traducea în acest an cărţi din greceşte în româneşte.
• sec. XVIII Cernavodă era cunoscută sub numele turcesc de Bogazschioi, care înseamnă „Locul de la vărsare”.
• 1777 Domnul Ţării Româneşti Alexandru Ipsilanti face donaţii bisericilor româneşti din Babadag şi Bogazschioi.
• 1818-1891 Ion Ionescu de la Brad (agronom, economist, profesor la Academia Mihăileană din Iaşi) menţionează în primul manual agricol din România zona din jurul Cernavodei.
• 1843-1844 Charles Doussault (pictor francez) întreprinde în acestă perioadă o vizită în Ţările Române menţionând în jurnalul său că „Românii intenţionează să construiască un canal care să unească Dunărea cu marea pe distanţa Cernavodă-Constanţa, care poate fi străbătută cu piciorul în şase-şapte ore.
• 1828 Ruşii trec Dunărea pe un pod chiar în dreptul Cernavodei, pentru a ataca Silistra.
• 1841 Celebrul scriitor danez Hans Cristian Andersen, călătoreşte prin Dobrogea şi menţionează: „Carele cari îi purtau bagajele de la Constanţa la Cernavodă erau mânate de ţărani români în cojoace grele de oaie cu pălării de pâslă neagră, a cărei umbră uriaşă le atârna pe umeri ca o umbrelă”.
• 1842 Se naşte la Rasova una dintre personalităţiile marcante ale Dobrogei, Dimitrie Chirescu (d. 1890). În 1867 era învăţător la Alimanu şi s-a căsătorit cu eleva lui, Gherghina, fiica ciobanului Marian Drăguşin. În 1871 este preoţit iar un an mai târziu se stabileşte la Cernavodă. Are 12 copiii, printre care şi celebrul compozitor I.D. Chirescu. Preotul Dimitrie Chirescu a avut un aport deosebit la zestrea culturală a zonei.
• 1849 Turistul Gabryel L., călătoreşte pe Dunărea făcând o oprire la Cernavodă vizitând zona.
• 1850 Ion Ionescu de la Brad consemnează că într-o singură săptămână din Ţara Românească a imigrat 5 făclăi la Topalu şi 5 familii întregi la Cernavodă.
• 14 mai 1854 În comuna Şerbăneşti, judeţul Galaţi se naşte Anghel Saligny.
• 1857-1862 Henry C. Barkley, participant la lucrările de construcţie a căii ferate Cernavodă-Constanţa a fost primit în gazdă, la Cernavodă, de „nişte români, a căror casă era foarte curată. Românii dobrogeni sunt nişte oameni muncitori trăind în circa 50 de case”.
• 1860 La Cernavodă se ridică biserica cu hramul „Sf. Nicolae”. Astăzi pe locul fostei biserici mai există decât un mic monument. Din biserica veche se mai păstrează mai multe icoane, una donată de Gheorghe Ioaniu Futulius în 1864 şi alta de Ion Gheorghe, la 1865.
  • Bulgarii botează oraşul Cerna-Voda (apa neagră, slavoneşte).
  • La Cernavodă acordă asistenţa sanitară Abraham Irwin Bolton, medic chirurg militar pe vaporul englez HMS “Cokatrice”, si, mai tarziu Medic Sef al Companiei engleze de cale ferata Danube – Black Sea Railway Co. (D.B.S.R.), care devine astfel primul medic al oraşului, si care avea studii superioare de specialitate, fiind absolvent al facultatilor de medicina si, respectiv, de chirurgie, din Dublin (Irlanda).
• 1861-1865 Zona oraşului Cernavodă este colonizată de către otomani cu cerchezi veniţi din Rusia.
• 1864 Sultanul Abdul Azis Mahmud sprijină ridicarea unei biserici ortodoxe la Cernavodă.
• 26 Mai 1864 Domnitorul Alexandru Ioan Cuza călătoreşte pe ruta Cernavodă-Constanţa în drum spre Istanbul. La Cernavodă este salutat la bordul navei Sofia de către Sali-Paşa, general de brigadă, care a rămas ca ataşat pe lângă prinţ în tot timpul drumului său în Turcia. Domnitorul a petrecut noaptea la bordul navei, iar a doua zi s-a suit într-un tren special.
  Doctorul Carol Davila, ce călătorea împreună cu domnitorul Cuza, trimite o scrisoare soţiei sale, în care vorbeşte despre mizeria refugiaţilor circazieni de la Cernavodă.
• 1868 Memet Efendi construieşte geamia oraşului Cernavodă. Se spune ca geamia a fost construită cu piatra de la un vechi pod peste lacul Carasu, posibil podul roman. Pe lângă geamie fiinţa o şcoală turcească cu învăţător cu diplomă şi locaţie proprie.
• 1872 Dimitrie Chirescu înfinţează o şcoală la Cernavodă. În anii următori mai ajută la înfiinţarea unor şcoli la Dunăreni, Vlahii şi Cochirleni.
• 1877 Viceconsulul Caston de Alfred poposeşte la Cernavodă unde găseşte cu surprindere un „café-chantant”.
• 1878 Armatele române vin în Cernavodă fiind aşteptate de preotul Dimitrie Chirescu, în fruntea populaţiei româneşti, la intrarea dinspre Seimenii Mici. Face o slujba speciala la biserică iar apoi îi invită să viziteze oraşul.
• • Unul dintre cele trei judeţe înfiinţate în Dobrogea era Silistra Nouă, cu reşedinţa la Rasova, mutată apoi la Cernavodă. Prefect este numit generalul Cartili iar director al prefecturii marele poet Alexandru Macedonski.
  • La Cernavodă ia fiinţă moara cu motoare, proprietatea fraţilor Papaianopol, cu capacitatea de 13000 de kg/24 ore.
• 1878-1880 Portul de la Cernavodă era cel mai bine înzestrat port dunărean din Dobrogea.
• 1879 Este înfiinţată Căpitănia Port Cernavodă.
  • Este construit primul sediu de şcoală din Cernavodă cu 2 săli de clasă. Este dărâmată în 1935.
• Noiembrie 1880 Se naşte la Cernavodă Nicolae D. Chirescu, primar al oraşului în două rânduri (sept.1907-feb1911 şi ian.1914-mar.1919), deputat sub guvernul Iorga şi preşedintele Ligii Culturale din Constanţa.
  • La Cernavodă se crează un spital mixt şi un lazaret pentru tratarea şi izolarea bolnavilor de holeră.
• 1881 Se acorda prin Decretul Regal nr.1607 o concesiune de farmacie făra concurs în Cernavodă farmacistului Atanase Rădulescu.
• 1882 Se construieşte biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din Cernavodă. A fost sfinţită în 1895 de către episcopul D.D. Partenie al Dunării de Jos. Pictura bisericii poarta semnătura pictorului Vermont. În timpul Primului Război Mondial biserica a fost bombardată şi mai apoi profanată.

• 13 Decembrie 1890 La Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, se stinge din viaţă preotul Dimitrie Chirescu. Regele Carol I, personal, a oferit vagon mortuar gratuit pentru al readuce pe pământul cernavodean.
• 14 Septembrie 1895 (ora 15) Ceremonia de inaugurare a podului peste Dunăre Carol I. Conform programului serbarii un tren a plecat la ora 9 din Gara de Nord, invitatii ajungând la Cernavodă la ora 12. În cadrul ceremoniei de rigoare, cu discursuri şi urale din partea asistenţei, Regele Carol I a pus ultimul nit al podului ce urma sa-i poarte numele. Primul ministru de atunci a rostit o frază celebră: „Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenucheat măreaţa Dunăre.” , iar la rândul său, suveranul exclama: „Săvârşirea Podului peste Dunăre, dorit de un sfert de veac de Mine, este astăzi un fapt îndeplinit şi uriaşă se ridică înaintea noastră această falnică operă ca o mărturie vădită a tăriei Regatului. Geniul omenesc, în care se răsfrâng progresul şi avântul puternic al României, a învins toate greutăţile, a înlăturat toate piedicile, spre a executa această trainică şi nepieritoare lucrare, care trebuie să arate lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunării şi porţile Orientului”.

La 14 Septembrie 1895, la numai 5 ani de la deschiderea efectivă a şantierului, pe podul de la Cernavodă, un convoi de 15 locomotive grele au parcurs, cu 80 km/h toata lungimea platformei în timp ce, spune presa de atunci, sub pod, dintr-o barcă în care se afla împreună cu câţiva muncitori, proiectantul şi constructorul –Anghel Saligny însuşi, al cărui nume nici măcar nu a fost rostit la ceremonie- dădea prin simpla sa prezenţă, girul calităţii şi rezistenţei acestei „lucrări de artă” devenită legendară.

• 1896 Se înfiinţează staţia de hidrometeorologie de la Cernavodă.
• 1898 Istoricul Grigore Tocilescu, cunoscut în principal pentru cercetările întreprinse la Monumentul de la Adamclisi, începe săpături la Axiopolis. Se constantă trei cartiere întărite cu ziduri: două la nord şi unul la sud, de o dată mai recentă.
• 8 Aprilie 1898 Se naşte la Cernavodă, în aceiaşi zi cu Emil Cioran (premergândul însă cu 13 ani), Alexandru Claudian (d. 1962), poet, sociolog şi filosof. Autor a mai multor volume precum: „Cercetări filosofice şi sociologice”; „Colectivismul şi filosofia lui Platon”; „Antisemitismul şi cauzele lui sociale: schiţă sociologică” şi considerat unul dintre cei mai mari filosofi români fiind studiat în toate facultăţile de profil din ţară.
• 1 Mai 1899 Ia fiinţă fabrica de ciment Cernavodă ce aparţinea Societăţii de cimenturi din Europa Occidentală, cu sediul în Franţa la Anvers. Consiliul comunal a dat aprobarea de construcţie pe numele domnului Paul Rotterberg, vânzându-i şi cele 4 hectare de teren ale fabricii. În anii următori fabrica produce aproximativ 150.000 de tone/an de ciment de înaltă calitate. Printre lucrările la care s-au folosit exclusiv ciment de la fabrica din Cernavodă putem numi: Palatul Ministerului de Lucrări Publice din Bucureşti, lucrări la calea ferată Bucureşti-Ploieşti sau lucrările de alimentare cu apă ale unor oraşe precum Constanţa, Giurgiu, Craiova sau chiar Bucureşti. Fabrica participă în 1901, alături de fabricile din Azuga şi Brăila, la constituirea Asociaţiei fabricilor reunite din România.

• 19 Septembrie 1899 Consiliul comunal Cernavodă aprobă vânzarea către domnul C. Labgeveld a 5 hectare de teren pentru construirea unei fabrici de distilare a petrolului.
• 19 Sptembrie 1899 Primarul Cernavodei Ghiţă Calu hotărăşte înaintarea planului de alinire a oraşului ce se va pune în aplicarea începând cu 1902, iar în anul următor se dau denumirile străzilor.
• 1 Aprilie 1901 Comandantul Nicolae Ionescu Johnson este numit căpitan al portului Cernavodă, timp în care primeşte şi vizita Regelui Carol I, căruia îi propune construirea unui canal pana la mare. În cartea „Însemnările unui marinar” (publicată în 1958) povesteşte că inginerul Anghel Salingy obişnuia să vină des în zonă pentru a inspecta starea operei sale. Comandorul reproduce în cartea sa şi un dialog cu Anghel Saligny avut într-o barcă chiar sub pod: „<<Îmi admir opera mai puţin decât îţi închipui. Dacă mă vezi zgâindu-mă la ea ceasuri întregi, e ca să-i descoper părţile slabe, greşelile…>>. <<Greşeli? Exageraţi! Toată lumea nu mai conteneşte să va laude>>. <<Las’ că ştiu eu mai bine ce greşeli am făcut! Este mai ales una pe care nu mi-o iert. Trebuia să fac pe pod o cale dublă, una pentru pietoni şi căruţe, să mai fi existat şi o astfel de legătură între Dobrogea şi Muntenia>>.Tot în acest an Saligny îşi făcea griji pentru integritatea podului din cauza creşterii puternice a apelor fluviului. Astfel că, ajutat de comandantul Ionescu hotărăşte plantarea unor arbuşti care să întărească malul drept al Dunării.
• 14 Martie 1902 Se organizează o licitaţie pentru darea în antepriză a iluminatului oraşului, cu 38 de felinare.
• 1904 În oraş se înfiinţează şi o fabrică de ţiglă şi cărămidă, proprietate a fraţilor Puşchilă.
• 1905 Se introduce în Cernavodă iluminatul electric.
• Oraşul începe să se alimenteze cu apă de la uzina Hinog.
• 1906 Se pun la Cernavodă bazele primei fabrici de şuruburi din România. Fabrica de şuruburi, nituri şi buloane Japy Viellard, Herzog & Co. Primeşte autorizaţia de funcţionare în 1908.
• Până în 1914 fabrica are o conducere franceză.
• 1910 Primarul Dimitrie Chirescu dispune începerea lucrărilor de pavare a principalelor străzi din oraş.
• 1912-1914 Marele scriitor român Mircea Eliade face clasa I primară la Cernavodă. Notează mai târziu despre oraşul de pe malul Dunării: „În amintirile mele, timpul acela se desfăşoară în plin soare, între Dunăre şi dealurile cărămizii calcinate, pe care creşteau măcieşi şi flori mărunte cu petale palide, uscate”.
• 1914 Paul Labbé, un călător francez notează: „Am trecut cu trenul peste podul de la Cernavodă care este o operă de artă magistrală şi de care românii sunt foarte mândri…”
• 24 Octombrie 1916 În timpul Primului Război Mondial, în timpul ocupării Dobrogei de către trupele germano-turco-bulgare, la Cernavodă are loc o înverşunată rezistenţă. Apărarea făcută oraşului de către trupele române ale diviziei a II-a şi monitoarele de pe Dunăre este unul dintre momentele eroice ale războiului nostru de reîntregire naţională. Chiar şi după brava rezistenţă armata română este obligată să se retragă spre Hârşova iar oraşul este ocupat de trupele inamice.Acestea distrug podul de pe lacul Iezer şi comit mari pagube locuitorilor şi fabricilor din oraş.
• 3 Noiembrie 1916 Mareşalul Alexandru Averescu nota în jurnalul său de campanie: „La Cernavodă o dezordine extraordinară. Un sigur medic, maiorul în rezervă Costinescu, laut şi el acolo întâmplător. Răniţii curg şi evacuarea se face cu greu”.
• 1916 Sosiţi în Dobrogea cu armatele germane, arheologii Carl Schuchardt şi R. Netzhammer, întreprind săpături într-o staţiune neolitică de la Cernavodă descoperind pentru prima dată ceramică pictată de tip Cucuteni în Dobrogea Centrală. C. Schuchardt, fost director al muzeului de preistorie din Berlin, publică lucratea Cernavoda, eine Steinzeitsiedlung în cartea Pahistoriche Zeitschrift (1924).
• 1919 La Cernavodă ia fiinţă una dintre primele grupări ale Partidului Socialist din România. Organizaţia avea sediul în strada Nicolae Bălcescu nr. 11 şi ca secretar general pe strungarul Nicolae Anghelache.
• 1 Septembrie 1919 Înfiinţarea la Cernavodă a gimnaziului mixt „Principesa Elena”.
• 15 Septembrie 1919 Ia fiinţă şi Şcoala Elementară de Meserii în sprijinul gospodăriilor industriale distruse de război şi pentru îndrumarea orfanilor.
• 1924 Se ridică monumentul eroilor în centru oraşului. Pe un piedestal se în  alţă o coloana cilindrică, înconjurată de o coroană de frunze de lauri, terminată într-un capitel ionic pe care este fixat un vultur cu aripile întinse. Monumentul este realizat din piatră albă şi mozaic, şi are înălţimea de 7,35 metri. Pe faţada principală a monumentului se află următoarea inscripţie: “Cetăţenii cernavodeni, spre cinstea şi slăvirea eternă a eroilor morţi pentru întregirea neamului românesc. 1916-1918″. Autorul acestui monument este sculptorul cernavodean de origine italiană, Pietro D’Elia. În timpul lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră din anii ’50, monumentul este grav deteriorat dar în 1974, printr-o altă iniţiativă cetăţenească, este restaurat complet de catre Antonio D`Elia, fiul lui Pietro D`Elia. Tot acum au fost adăugate pe monument şi numele eroilor cernavodeni decedaţi în cel de-al doilea război mondial.

Timp de aproape un veac “vulturul din parc”, aşa cum este el numit în limbaj popular, a fost o adevărată punte între timpuri. Pe lângă el s-au plimbat cucoanele perioadei
interbelice şi tinerii secolului XXI şi la baza lui au loc, an de an, toate serbările comemorative ale cernavodenilor.

•  1925-1926 La fabrica de ciment se produc primele varietăţi speciale de ciment.
• 1928 Rafinăria Columbia – Cernavodă este la această dată una dintre principalele rafinării din ţară, producând 10.000 de vagoane/an de diferite derivate ale petrolului.
• 1928-1929 Apare revista „Cernavoda – Organ al apărării Dobrogei de pe malul dunărean”. Apare bilunar, sub conducerea unui comitet asemănător celui de la Dobrogea Jună, avanâd o dimensiune de 64×48 şi un preţ de 2 lei/lună sau 100lei/an. Prezenta în general mişcarea muncitorească din oraş. Se mai păstrează numai două numere, din 1 si 15 februarie 1929, la Biblioteca Academiei Române.
• 8 Martie 1930 Se constituie, prin sentinţă judecătorească, „Unirea” – primul sindicat profesional din Cernavodă. Primul comitet al sindicatului „Unirea”: Ion Comşa – preşedinte; Ion Ganea – secretar şi Simion Drăghici – casier.
• 30 August 1930 Are loc primul meci de fotbal din oraşul Cernavodă: Mercur Cernavodă – Medgidia 6-0.
• 17 Aprilie 1931 La fabrica de ciment are loc o grevă ce durează 5 zile. După terminarea conflictului de muncă se alege un nou comitet sindical condus de Gheorghe Nanu. Se cere în presa dobrogeană înlăturarea străinilor din conducerea fabricii.
• 1935 Se înfiinţează, sub direcţia Corneliei Dumitrescu, Şcoala de industrie casnică „Sf. Ana”. Şcoala beneficia de internat şi se predau, pe lângă cunoştinţele specifice claselor ginaziale, croitorie, ţesătorie, gospodărie. Ciclul de învăţământ dura 4 ani iar în anii şcolari 1935-1936 şi 1936-1937 erau înscrise 12 respectiv 16 eleve în anul I.
• 1 Mai 1935 La Cernavodă încep lucrările de construcţie a unui nou sediu de şcoală. Costurile de 3.294.369 lei, au fost suportate de Ministerul Educaţiei, Prefectura Constanţa, Primăria, Fabrica de Ciment şi Fabrica de Şuruburi, inaugurarea având loc la data de 6 decembrie.
• 1 Aprilie 1941 Se înfiinţează Ocolul Agricol Cernavodă.
• 1941 Activitatea portului Cernavodă este extrem de redusă din cauza începerii războiului şi a bombardamentelor anglo-americane.
• 23-30 August 1944 Ofiţerii Căpităniei Cernavodă, împreună cu Regimentul 2 Grăniceri participă la dezarmarea trupelor germane şi acostarea navelor acestora în zonele Hinog, Seimeni şi Rasova.
• 27 August 1944 Între orele 18-22, 7 grupe a câte 5-6 vase germane ce veneau dinspre Hârşova au bombardat Cernavodă. Atacul a fost respins cu pierderi grele pentru nemţi. În cursul aceleiaşi zile se primeşte, de la recunoaşterea aeriană, informaţia că o mare coloană germană, cu mijloace auto şi hipo, se îndreaptă spre Cernavodă. Coloana reuseşte să fie dezarmată iar o grupare de vânătoare a comandamentului forţelor fluviale capturează 14 remorchere, 2 şalupe, 60 de şlepuri şi le dezarmează. La Cernavodă au fost făcuţi prizonieri 10.500 de soldaţi germani, un general, 400 de ofiţeri superiori, vase fluviale, armament greu şi autovehicule.
  Au murit la datorie 13 militari şi au fost 180 de răniţi.
• 29 August 1944 La Cernavodă este mutat postul de comandă al Diviziei a 9-a Infanterie.
• 1944 În însemnările sale, Şeful Statului Major al Diviziei 9 Infanterie, notează: „Numai în luptele de la Cernavodă botezul focului a cauzat circa 200 de pierderi într-o singură zi. Aici atacurile germane au fost violente şi susţinute de un puternic foc de artilerie, cu tendinţa de a pune stăpânire pe podul de cale ferată, a se deschide drumul vaselor care se scurgeau pe Dunăre spre Călăraşi – Silistra şi a asigura trecerea trupelor germane din Dobrogea în Muntenia”.
• 30 August 1944 Corpul 13 blindat sovietic intră în Cernavodă. Bătrânii povestesc că ruşii s-au dedat la atrocităţi împotriva populaţiei civile pe motiv că familiile le-au fost ucise de soldaţii români.
• 1947 Este descoperită o inscripţie romană la Axiopolis despre martiriul Sfinţiilor mucenici Chiril, Chindeas, Liciniu şi Tasius în timpul împăratului Diocleţian. Pe mormântul primului se crede că a fost ridicată o basilică, beneficind şi de 7 zile de sărbătoare la Axiopolis.
• 15 Octombrie 1948 Autorităţile comuniste decid să schimbe numele podului peste Dunăre din „Carol I” în „Anghel Saigny”. Muncitorii însărcinaţi cu ştergerea numelui de pe fimamentul podului întâmpină mari greutăţi din cauza materialelor folosite de inginer. Sunt scose deasemenea şi emblemele regale din bronz precum şi impunătorii lei.
• 1949 Ia fiinţă echipa de fotbal Dunărea Cernavodă.
• 1950-1953 Una dintre cele mai negre perioade din istoria oraşului. După exproprierile forţate ale regimului comunist se demolează întreaga parte de jos a oraşului cu cele mai importante clădiri ale sale: cazarma de Grăniceri, Fabrica „9 Mai”, Gara Cernavodă Oraş, Judecătoria Cernavodă, hotelul Bristol, morile „Vasile Roaită” şi „Avântul”, depozite de lemne şi cereale, piaţa oraşului, stadionul şi peste 136 de case particulare.
• 1952 Se construieşte staţia de pompare a apei potabile, cu un debit de 2600 mc/oră.
• 1952-1954 Se construieşte policlinica oraşului.1966 Se înfiinţează Ocolul Silvic Cernavod.
• 1969 Se dă în folosinţă, de către compania nationala CONPET, a primei conducte de petrol ce subtraversează Dunărea în dreptul Cernavodei.
• 1970 Se dă în folosinţă Depozitul de Ţiţei din Cernavodă, cu o capacitate de 20.000 mc.
• 1974 Se reiau lucrările la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră.
• 1979 Începe executarea lucrărilor de dublură a ansamblului de Poduri Anghel Saligny cu un nou pod ce conţine pe langă cale ferată şi şosea.
• 9 Mai 1978 Este analizat şi aprobat proiectul de construire a Centralei Nucleare de la Cernavodă.
• Ianuarie 1979 Ia fiinţă filiala RENEL, „Centrala Nuclear-Electrică Cernavodă” (CNE) şi Trustul de construcţii Centrale Nuclearo-Electrice – prima şi unica firmă de construcţii cu acest specific din ţară.
• 1980 Se constituie Grupul de Şantiere Nuclearmontaj – pentru montajul mecanic al sistemelor de echipamente şi conducte de la prima centrală nucleară din România.
• 16 Decembrie 1982 Sunt definitivate noile poduri rutiere si de cale ferată peste Dunăre şi braţul Borcea.

• 26 Mai 1984 Este inaugurat cu mare fast Canalul Dunăre-Marea Neagră. Primul convoi de barje, avand în frunte un vaport pe care se afla Preşedintele Nicolae Ceauşescu, trece prin ecluza de la Agigea. Construcţia a durat 8 ani şi la ea au participat peste 300.000 de oameni.

• 1986 Ia fiinţă la Cernavodă cenaclul de creaţie science-fiction „Atlantis Club”, sub îndrumarea profesorului Aurel Cărăşel.
• 21 Iunie 1991 Se aprobă planul de urgenţă pentru înbunătăţirea condiţiilor de cazare, sociale şi de viaţă din oraşul Cernavodă.
• 1992 CNE S.A. primeşte în Spania trofeul „Arcul Europei” pentru calitatea anvelopei reactorului nr. 1. Pentru aceiaşi realizare CNE va primi şi în 1994 premiul ARACO.
• Noiembrie 1992 Apare „Gazeta de Cernavodă”. Ziar susţinut de primarul Tiberiu Birda, având ca director pe Constantin Dumitru şi ca redactor şef pe profesorul Axinte Comănescu. În 1993 este preluat de o altă firmă şi îşi schimbă denumirea în „Informaţia Cernavodei”, având ca redactor şef pe Melania Cuc.
• 30 Martie 1993 Ia fiinţă Liceul cu profil de Energetică Nucleară.
• Septembrie 1994 În nordul oraşului, pe un teren preluat de la rezervaţia pomiculă, încep lucrările la noul spital al Cernavodei. Spitalul urmează a fi de fapt un complex sanitar compus din spital cu 100 de paturi, policlinică, staţie de preparare, centrală termică proprie, centrală de oxigen şi staţie de salvare.
• Februarie 1995 La Cernavodă are loc un seminar din programul Phare Democracy privind dezvoltarea democraţiei locale. La seminar participă şi o delegaţie din oraşul înfrăţit Saint Sebastien sur Loire (Franţa).
• Iunie 1995 Intră în funcţiune noua staţie de pompare a apei potabile, cu o capacitate de 3000 mc/oră.
• Decembrie 1996 Intră în exploatare primul reactor al Centralei Nucleare Cernavoda.
• 1999 Spitalul Cernavodă se mută din veche locaţie din cartierul Columbia în clădirea Policlinicii din noul complex sanitar.
• 2002 Este finalizat complet noul complex sanitar al oraşului Cernavodă. Complexul este unul dintre cele mai moderne din ţară fiind astfel conceput pentru a prelua victimele unui eventual accident nuclear. Inaugurarea s-a facut în prezenţa preşedintelui României de la acea data, Ion Iliescu.

15 august 2002 S-a inaugurat Podul Sfanta Maria, care leagă orașul de gara feroviară Cernavoda pod, Autostrada A3, DN22. Inaugurarea a avut loc în prezența lui Adrian Năstase, prim ministru la acea vreme și a lui Gheorghe Hânsă, primar al orașului Cernavoda. Lucrările au început în august 1995, pe două şantiere: unul pentru infrastructură şi unul pentru tabiere. Acesta a fost construit în Romania şi cântăreşte 1.500 de tone. Cele mai multe lucrări s-au făcut mecanizat, astfel încât doar 100 de oameni au lucrat efectiv la construcţie. Podul are o lungime de 550 de metri şi este construit cu grindă continuă Nielsen. În lume mai există două poduri realizate cu o astfel de grindă – unul în Norvegia şi unul în Statele Unite. Grundurile folosite au fost importate din Marea Britanie, căci e nevoie de o protecţie puternică, orice punct de rugină putând duce la fisuri irecuperabile. Lucrarea, care a costat 20 de miliarde de lei, este unică în Europa ca metodă de construcţie.

•   Iulie 2008 Oraşul Cernavodă se înfrăţeşte cu oraşul sloven Krsko. Încheierea acordului s-a realizat pe platoul Campusului şcolar din localitate unde au participat peste 200 de persoane, oaspeţi străini şi cetăţeni din Cernavodă. Acordul vizează stabilirea şi intensificarea relaţiilor de colaborare dintre cele două oraşe. Cooperarea va consta în schimburi de informaţii şi experienţe în următoarele domenii: administraţie publică, educaţie, tineret, sport şi cultură, comerţ şi industrie şi altele. Conform acordului de înfrăţire semnat, părţile vor organiza anual consultări sau întâlniri pentru bilanţul acţiunilor îndeplinite şi elaborarea de proiecte de perspective.

Sursa informatiilor : www.cernavoda.wordpress.com

Sursa:http://www.primariacernavoda.ro/Machete/Macheta2.aspx?machetaID=2&paginaID=314&detaliuID=987&lang=ro

Asezare Geografica

Orașul Băneasa este situat în partea de sud-vest a județului Constanța în zona de podiș a platformei Dobrogei dunărene, având o suprafață de 10.970 ha.

Se află la 93 km distanță de municipiul Constanța și la 50 km de Medgidia, orașul cel mai apropiat.

Orașul Băneasa are următoarele delimitări teritoriale:

• la Nord – comuna Oltina și satul Răzoarele;
• la Est – comuna Ion Corvin, comuna Dobromir;
• la Sud – obștina Silistra (Bulgaria);
• la Vest – comuna Lipnița (România) și obștina Silistra (Bulgaria).

Orașul Băneasa are arondate patru unități, orașul principal și alte trei sate. Orașul este amplasat la o distanță de: 6 km spre V de satul Negureni, 3 km spre S de satul Răzoarele, comuna Oltina, 2 km spre N de satul Făurei 9 km spre N-V de Dobromir, 11 km spre E de Lipnița și 3 km la E de granița cu Bulgaria. Are o suprafață a intravilanului de 204 ha. Cele trei sate componente sunt: Negureni, Făurei, Tudor Vladimirescu.

Istoric

Localitatea Băneasa, este atestată istoric în jurul anului 1750, fiind iniţial un punct de întâlnire al negustorilor care traversau ţinutul Dobrogei, din stânga Dunării, sat care purta numele Parachioi (satul cu bani). Din anul 1850 este atestată ca localitate cu statut juridic, respectiv comună, având biserică, în anul 1850 şi şcoală românească la 1869.

În anul 2004, prin Legea nr. 83/2004 privind declararea ca oraşe a unor comune publicată în Monitorul Oficial nr. 310/7.04.2004, comuna Băneasa, judeţul Constanţa, a fost declarată oraş având ca sate aparţinătoare oraşului, satele Negureni, Făurei, Tudor Vladimirescu.

Satul Negureni, aparţinător oraşului Băneasa, judeţul Constanţa, este localitate atestată istoric în jurul anului 1780 fiind situate la punctul actual “Trei cişmele”. Din cauza unei epidemii locuitorii s-au mutat pe locul actualului sat în jurul anului 1800, când este atestată localitatea ca şi comună până în anul 1968 când localitatea a fost ataşată ca sat al comunei Băneasa. Satul Făurei este localitate atestată istoric în jurul anului 1800. Satul Tudor Vladimirescu este localitate atesată istoric în jurul anului 1800, până în anul 1946 având statut de comună, după care până în anul 1951 localitatea a fost ataşată ca sat al comunei Dobromir Vale. Din anul 1951 localitatea Tudor Vladimirescu a devenit comună până în anul 1968, după care a fost ataşată ca sat component al comunei Băneasa.

Sursa: http://www.ecomunitate.ro/Istoric%287980%29.html

Asezare Geoografica

Municipiul Mangalia, este situat la limita de sud – est a ţării, la aproximativ 45 km sud de Municipiul Constanţa şi la aproximativ 11 km nord de punctul de frontieră Vama Veche cu Bulgaria. Aşezarea geografică: 43,49’ latitudine nordică; 28,35’ longitudine estică. Teritoriul administrativ al Municipiului Mangalia: 6200 ha. Facilităţile de transport: portul comercial, drumul naţional DN39, gara Mangalia – punct terminus al reţelei de căi ferate din partea de sud-est a României, aeroportul Mihail Kogălniceanu la mai puţin de 70 km – fac zona deosebit de atractivă, asigurând legături rapide cu toate punctele principale de pe glob. Aşezarea privilegiată – pe aceeaşi latitudine cu Monaco, San Remo şi Nisa – a permis realizarea unei salbe de staţiuni cu caracter estival, cu nume de fete sau de zei mitilogici: Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn. Clima este temperată cu influenţe mediteraneeane, marine, ceea ce face ca primavara să sosească mai devreme, iar toamna să întârzie aici mai mult.
Ø Localitati vecine
Limanu/2 Mai (E87 – 9.00 km)
Saturn (E87 – 5.00 km)
Climatul maritim
De litoral, caracteristic acestei zone a Marii Negre , prezinta o stabilitate termica a atmosferei assures ta de prezenta marii. Temperatura medie in lunile iunie -august depaseste 25º C. Precipitatiile sunt reduse , sub 400mm/an . Durata de stralucire a soarelui atinge ,summer , 10-12 H/day. Nebulozitatea este redusa . Vanturile dominante bat din directia N-E iar brizele de mare si de uscat racoresc vara aerul . Apa marii has o mineralizare de 15,5 g/l , in timpul verii atinge o temperatura de 25-26º C. Bioclimatul marin este bogat in aerosoli salini si in radiatie solarawith efect excitant asupra organismului. Indicatii terapeutice: hipotiroidism, limfatism , anemii secundare , rahitism, decalcifieri, unele afectiuni reumatismale. Pa malul marii sunt conditii ideale pentru: aerohelioterapie si talasoterapie.
Relief, Flora, Fauna :
Relieful Litoralului Romanesc este determinat de interactiunea morfologica a Podisului Dobrogeiwith Marea Neagra . De a lungul coastei marine trecerea intre podis si plataforma marina se face lin , pe o panta usoara cu numeroase plaje , cu acces facil in apa pe distante remarcabile . Aceasta , cat si faptul ca Marea Negra este lipsita de curenti litorali ,plante sau pesti periculosi o fac ideala pentru bai in mare si sporturi nautice. Mareea este nesemnificativa (10-20cm ) factor care se aduga atuurilor litoralului nostru in comparatiewith alte celebre places din lume.

Sursa: http://referate.unica.ro/referat-monografie_orasul_Mangalia-6013.html

Istoric

Localitatea este menţionată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătăreşti din Bugeac (Coştangalia, Şamangalia, Gioltaigalia) şi prezenţa, de multe veacuri, a unei importante comunităţi de Tătari în oraş, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului  al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia). Callatis a fost o colonie a cetăţii greceşti Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul şi jumătate din oraşul din Antichitate sunt acum submerse. În ciuda inevitabilelor războaie şi schimbări de stăpâni, oraşul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale Perşilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, şi ale Romanilor, deveniţi Bizantini prin creştinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII şi IX, fiind înlocuită cu o simplă aşezare de pescari. Este parţial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar dispare din nou în 1225, arsă de data aceasta de tătari, care stabilesc aici o tabără, cresc cai şi oi, şi sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuşi relatând instrucţii navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceştia un adăpost). Se pare că nici regatul Valaho-Bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situaţie, adăugându-se doar un grup de Lipoveni în secolul al XVIII-lea. Situaţia însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanţa) cu vreo 3000 de locuitori permanenţi în 1938, dar care devin peste 10.000 vara, oraşul crescând rapid mulţumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulţi kilometri între capurile Schitu şi Baglaru (azi Aurora). Mangalia a fost portul de ataş al primului submarin românesc “Delfinul”. După Al Doilea Război Mondial, oraşul devine zonă militară de frontieră şi turismul periclitează câţiva ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 oraşul intră în atenţia guvernului pentru a deveni un important centru turistic: între pădurea Comorova şi mare sunt edificate staţiunile climaterice şi de destindere Jupiter, Olimp, Neptun, Saturn, Venus şi Aurora, iar vechiul şi pitorescul oraş, tipic dobrogean, este în mare parte distrus pentru a lăsa loc unor construcţii moderne, dar într-un stil funcţional ce se poate găsi oriunde în lume.

Sursa: http://www.mangalia.ro/istoria-orasului/