Prima scoala romaneasca din Sf. Gheorghe- Covasna

Prima şcoală românească din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, a fost atestată documentar în anul 1799. Identificarea imobilului s-a făcut pe baza izvoarelor documentare aflate în fondul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Covasna precum şi a altor documente aflate în păstrarea diferitelor parohii ortodoxe din judeţ. Documentele informative atestă faptul că această şcoală confesională ortodoxă a avut o istorie zbuciumată.

Şcoala este autorizată să funcţioneze prin Decretul 8363 din 1790 a „Înălţatului Guberniu” al Transilvaniei în care se stipulează că „Obştea cea reunită de la Sepsi Szent Georghi a căpătat slobozenie după cererea lor de a putea zidi biserica”. Documentul aflat în fondul arhivistic „Protopopiatul Ortodox Treiscaune” apare după decretul – „edictul” de toleranţă al împăratului Iosif al II-lea din 1781, potrivit căruia românii aveau voie să-şi construiască biserici din piatră (dacă parohia era formată din minim 50 de familii). Biserica de zid a fost înălţată pe  amplasamentul actual, în locul celei vechi din lemn.

Potrivit Raportului magistratului oraşului Sfântu Gheorghe adresat Judelui Regal şi Oficialităţilor Scaunului Treiscaune, în data de 15 iunie 1799 a fost fixat locul, au fost aduse materialele şi a fost începută construcţia şcolii celor de religie ortodoxă. Până la terminarea clădirii, cursurile şcolii s-au ţinut într-o locuinţă închiriată a grănicerului secui Dants Ioan. Documentul se păstrează în fondul arhivistic Treiscaune aflat la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Covasna.

Conform monografiei privind istoria instituţiilor de învăţământ din Treiscaune, lucrare de referinţă elaborată de Berecz Gyula, în 1893: „Şcoala Confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, a fost frecventată nu doar de ortodocşi ci şi de reformaţi şi romano catolici, deci se presupune că a fost o şcoală bună”.

Prin circulara nr. 944/1870 a Consistoriului Arhidiecezan Sibiu, semnată din însărcinarea arhiepiscopului Andrei Şaguna, de vicarul Nicolae Popa, se dispune strângerea de fonduri prin colectă publică făcută în toate parohiile din Ardeal, pentru repararea bisericilor ortodoxe şi a şcolii confesionale din Sfântu Gheorghe. În argumentarea demersului se menţionează: „Creştinii noştri din comuna San Georgiu în Treiscaune, văzând că biserica lor e a atât de ruinată, încât fără periclitarea sănătăţii şi chiar a vieţii nu se poate întrebuinţa, de asemenea şcoala lor e atât de mică şi întunecoasă  încât numai cu greu se pot ţine prelegeri cu copiii, au  hotărât în sinodul lor parohial edificarea din nou, atât a bisericii cât şi a şcolii”.

Consistoriul văzând „zelul ce au aceşti creştinii pentru biserică şi şcoală şi prin aceasta pentru luminarea lor, iar pe de altă parte aflând planurile prezentate de bune, le-au aprobat …” hotărând să se facă o colectă de bani în întreaga Arhidioceză”, care să completeze „sumuliţa frumoasă de bani” şi materialele procurate prin forţe proprii.

Dintr-o monografie a oraşului, elaborată la sfârşitul secolului al XIX-lea rezultă că, încă din 1870, Biserica reformată a elaborat proiectul unirii celor trei şcoli confesionale din oraş: catolică, ortodoxă şi protestantă. Din cauză că oferta a fost refuzată de bisericile catolică şi ortodoxă, în acelaşi an şi-a deschis cursurile prima şcoală comunală, frecventată la început doar de elevi de origine reformată.

Şcoala confesională ortodoxă a funcţionat până în anul 1873. Din 1874, elevii români de religie ortodoxă au frecventat şcolile comunale de stat în limba maghiară.

Până la începutul secolului XX clădirea şcolii confesionale ortodoxe a fost folosită pentru cursurile de catehizare a elevilor ortodocşi. Numărul acestora a fost de 1882/1883 – 41; 1891/1892 – 29; 1893 – 15; 1896 – 33; 1897 – 22; 1898 – 36; 1899 – 24.

 De la începutul secolului XX până în anul 1930, deoarece în parcul din faţa bisericii ortodoxe se ţinea târgul de vite, clădirea a fost închiriată primăriei pentru „administrarea pieţei”, edificiul figurând în continuare în patrimoniul bisericii ortodoxe.

Între anii 1930 – 1940, prin decizia Primăriei Sfântu Gheorghe „terenul din faţa şcolii confesionale a fost amenajat ca parc”, iar clădirea şcolii a fost locuită de diferiţi chiriaşi. De menţionat că din 1919 învăţământul de stat se făcea în limba română, astfel încât nu a mai fost organizat învăţământ confesional ortodox în localitate.

În perioada 1940 – 1944 comunitatea românească din Sfântu Gheorghe, în urma refugiului şi trecerilor confesionale numărul credincioşilor ortodocşi a scăzut de la 1690 la 405. Averea parohiei ortodoxe care era formată din cinci case, printre care se afla şi clădirea şcolii confesionale a fost luată spre administrare de organele locale. Din aceeaşi perioadă se păstrează mărturii cu privire la  cimitirul ortodox care era atacat de bande de răufăcători. De asemenea, în parc, la umbra arborilor se făceau din nou târguri de

vite, parohia neputând face nimic „deoarece toată lumea era contra. . .”

După anul 1960, în localul fostei şcoli confesionale ortodoxe a funcţionat şcoala pentru copii de romi din cartierul apropiat.

Prin încheierea la Notariatul de Stat al Raionului Sfântu Gheorghe, în baza cererii Sfatului Popular al oraşului Sfântu Gheorghe nr. 4294/08.05.1967 şi a Deciziei nr. 1377/1966 al aceluiaşi Sfat s-a dispus dezmembrarea din nr. Top 519;520 în nr. Top. 519/1-520/1 casă şi curte. Prima poziţie intabulată în favoarea Statului Român a intrat în administrarea operativă a Întreprinderii de Gospodărie Orăşenească Sfântu Gheorghe.

Prin hotărârea Guvernului imobilul proprietate publică a statului s-a transmis din administrarea Societăţii Comerciale Gospodăria Comunală S.A. Sfântu Gheorghe şi de sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, judeţ Covasna, în administrarea Ministerului Culturii în vederea utilizării şi amenajării acesteia de către Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni ca punct muzeal, reprezentând sediul Primei Şcoli Româneşti din Sfântu Gheorghe, judeţ Covasna.

Etape constructive şi transformări ale clădirii Primei Şcoli Româneşti

Prima etapă: 1799-1870

Clădirea cuprindea două încăperi mai mari şi accesul prin încăperea mai mică, dispusă lateral. Din punct de vedere tipologic se încadra în cea a clădirilor vernaculare din zonă, pereţii fiind realizaţi din bârne, iar acoperişul învelit cu şindrilă. La capătul estic se afla o pivniţă cu pereţi din piatră şi tavan din bârne masive. Încăperile comunicau între ele prin intermediul golurilor de uşi.

A doua etapă: 1870-1900

 În această perioadă are loc, conform documentelor, refacerea clădirii prin adăugarea pe latura vestică a unei noi încăperi: locuinţa preotului care de obicei era şi învăţător. Accesul era separat dar comunica cu restul clădirii prin tinda exterioară. Această nouă camera prezenta două ferestre pe latura mică spre stradă.

A treia etapă: 1900-1940

Clădirea este folosită de către Primărie pentru birouri şi locuinţe. Se intervine prin modificarea pereţilor, fiind introduse coşuri din zidărie. Învelitoarea iniţială este schimbată cu ţiglă profilată.

 A patra etapă: 1944-2006

Clădirea a fost folosită pentru locuit astfel încât au fost introduse utilităţi precum apă şi canalizare. Camerele componente au fost separate, fiecare primind acces independent. Locul şi forma ferestrelor s-au schimbat, au fost zidite unele goluri şi s-au practicat altele noi. A fost adăugată o construcţie din lemn cu rol de pridvor pentru acoperirea accesului dinspre nord, construcţie ulterior dezafectată.

A cincea etapă: 2006 – 2011

            Clădirea este restaurată şi amenajată ca punct muzeal. În urma restaurării fiecare încăpere a fost modificată conform planurilor iniţiale, astfel clădirea recăpătându-şi aspectul de şcoală confesională, cu o încăpere special amenajată pentru locuinţa învăţătorului.     

 Punctul muzeal Prima Şcoală Românească cuprinde 4 încăperi: sala de clasă, vestibulul, biblioteca şi locuinţa învăţătorului. În acestea au fost adunate şi expuse piese şi documente reprezentative pentru istoricul învăţământului confesional românesc ortodox din zonă.

Sursa:http://www.mncr.ro/expozitii+expozitii%20permanente+prima%20scoala%20romaneasca%20din%20sfintu%20gheorghe.html

CASA MEMORIALA ROMULUS CIOFLEC

Adresa:  jud. Covasna  localitatea Araci comuna Valcele Str. Principala nr. 301
Casa se afla in Araci, sat care a mai dat culturii romanesti si alte personalitati precum: Dimitrie Cioflec (1829-1891), dascal si culegator de folclor; Gheorghe Colan (1896-1963), dascal si notar; Nicolae Colan (1893-1967), important ierarh (episcop al Vadului, Feleacului si Clujului si apoi mitropolit al Ardealului) si valoros carturar; Aurel Nistor (1882-1974), protopop de Sfantu Gheorghe; Pompiliu Nistor (1883-1961), doctor in medicina; Veniamin Nistor (1886-1963), episcop de Caransebes; Ioan Rafiroiu (1882-1948), protopop de Oituz; Ioan I. Rafiroiu (1907-1982), protopop de Oituz -Tg. Secuiesc; Gheorghe Rafiroiu (1907-1982), profesor si ctitor de scoala.
 Fiica scriitorului, Eleonora Popa, a donat Casei Memoriale obiecte ce au apartinut scriitorului (ex. masina de scris, exponat valoros al muzeului), mobilier al familiei si volumele scrise de Romulus Cioflec, primele editii, aparute in perioada interbelica, precum si alte carti din biblioteca scriitorului.
Casa Memoriala “Romulus Cioflec”, prin exponate, carti, mobilier etc. reconstituie atmosfera specifica primei parti a secolului XX.

Sursa: http://www.studentie.ro/campus/casa_memoriala_romulus_cioflec/c-176-a-31807 

Casa Memoriala Gyarfas Jeno- Covasna

Casa memorială Gyarfas Jeno este situată pe strada cu acelaşi nume, la nr. 7, în municipiul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna.

    Aceasta cuprinde atât opere ale pictorului Gyarfas Jeno, cât şi operele unor pictori locali. Toate aceste opere aparţin secolului al XIX-lea. În sălile Casei memoriale Gyarfas Jeno sunt expuse,  în afara acestor lucrări al sec.XIX şi lucrări de artă contemporană aparținând unor pictori cunoscuți sau în curs de afirmare. Cunoscutul pictor Gyarfas Jeno, s-a născut la data de 6 aprilie 1857, în oraşul Sfântu Gheorghe. L-a avut ca profesor pe Szekely Bertalan și la absolvirea cursurilor a primit diploma de profesor de desen. A studiat la Academia de Artă din Munchen, unde i-a avut ca profesori pe Gabriel Max, Wilhelm von Diez şi Wagner Sandor. A fost perioada cea mai prolifică a pictorului.

     Cele mai reuşite opere ale pictorului „Prima măsea” şi „Portretul lui Karlovszky Bertalan”, create în perioada când se afla la studii în străinătate, se află expuse în Casa memorială Gyarfas Jen

Sursa: http://www.looms.ro/covasna/sfantu-gheorghe/turism/obiective-turistice/muzee/casa-memoriala-gyarfas-jeno/   

Casa memoriala Gabor Aron- Covasna

• situata in comuna Bretcu;
• acesta este erou al revolutiei din 1848;
• pe strada Principala din Bretcu, la numarul 103, pe cladirea construita in locul casei in care s-a nascut acesta se afla doar o placa comemorativa; la numarul 89, pe aceeasi strada se afla casa memoriala care adaposteste o colectie care ne prezinta drumul vietii maiorului artilerist si o multime de piese importante din timpul revolutiei;
• in piateta din spatele casei comemorative este amplasata statuia lui Gabor Aron, ridicata in 1992.

Sursa: http://www.skytrip.ro/casa-memoriala-gabor-aron-din-judetul-covasna-ob-2124.html