Muzeul Trovanților- Valcea

Sunt stranii, bizare, au forme sferice, elipsoidale ori au aspectul cifrei opt. Au marimi diferite, de la cativa centimetri pana la cativa metri. “Se nasc” intr-un deal nisipos, se desprind dintr-o rapa si cad intr-o vale. Sunt pietrele din comuna valceana Costesti, denumite stiintific trovanti.

Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor din comuna Costesti, judetul Valcea, a fost infiintata prin HG nr. 1581/2005 si este administrata de Asociatia Kogayon, organizatie nonguvernamentala de protectie a mediului care are sediul in localitate. Rezervatia este situata in sudul comunei, langa Drumul National 67 Ramnicu Valcea-Targu Jiu. Are o suprafata de 1,1 hectare si a fost constituita ca rezervatie geologica. “Muzeul e arie protejata. Noi ne ocupam de administrarea parcului de cand a fost infiintat si am semnat un contract cu Agentia pentru Protectia Mediului in acest sens. Am delimitat rezervatia naturala, am securizat accesul masinilor in zona cu o bariera, am montat un panou in care sunt trecute informatii cu privire la parc, bancute si cosuri de gunoi. Am mers in zona si cu cateva grupuri de copii carora le-am prezentat trovantii si le-am explicat de ce trebuie sa protejam natura”, a explicat Florin Stoican, presedintele Asociatiei Kogayon.

Trovanti pot fi intalniti in mai multe zone din Romania, dar cei de la Costesti impresioneaza prin diversitatea formelor. “Costestiul e singurul loc din Europa unde a fost amenajat un parc pentru aceste formatiuni geologice. Trovantii de aici sunt impresionanti prin dimensiunea lor, de la doi-trei centimetri pana la aproximativ cinci metri, dar si prin forma lor”, a spus presedintele Asociatiei Kogayon.

Formati intr-o delta, in urma cu 6,5 milioane de ani

Termenul “trovant” este specific literaturii geologice romane si a fost introdus de Gh. Murgoci in lucrarea “Tertiarul din Oltenia, 1907″. Trovantii sau concretiunile grezoase reprezinta cimentari locale in masa nisipurilor ce le contin, iar secretia neuniforma a cimentului conduce la diferite forme ale acestora, uneori cu totul bizare.

In Miocenul superior (Moetian inferior – acum 6,5 milioane de ani), in zona in care sunt azi trovantii era un bazin de sedimentare – o delta. Depozitul de nisip din care ies azi trovantii s-a format prin depunerea succesiva a materialului transportat de rauri de pe continent. Odata cu aceste sedimente din apa s-au depus si produsi chimici (carbonati), in exces. Peste primele nisipuri s-au asezat alte sedimente, care le-au presat, apa eliminandu-se prin golurile ramase intre particule, iar granulele s-au tasat. Daca intre nisipuri se acumuleaza o cantitate suficienta de carbonati, prin cimentare ia nastere o gresie. “S-au facut numeroase studii pe acesti trovanti si inca se fac. Se stie ca s-au format din straturi de nisip prin care au circulat solutii incarcate cu carbonat de calciu, care a dus la formarea unei gresii. Ca roca, trovantii sunt o gresie silicoasa”, a declarat Florin Stoican. Majoritatea trovantilor au forma sferica si elipsoidala, iar cei care sunt uniti au aspectul cifrei opt. Cei mai frumosi sunt cei formati din mai multe elemente sferice.

Muzeul, modernizat cu fonduri europene

Muzeul Trovantilor din Costesti va fi amenajat cu fonduri de la Uniunea Europeana, in cadrul proiectului “Reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii generale si turismului in zona cultural-istorica a Depresiunii Horezu”. Proiectul a fost realizat de Consiliul Judetean (CJ) Valcea in parteneriat cu consiliile locale din orasul Horezu si din localitatile Maldaresti si Costesti, pe PHARE 2004-2006. “Proiectul a fost aprobat luna trecuta de Comisia Europeana si are o valoare de patru milioane de euro. Din aceasta suma, 3,6 milioane de euro reprezinta fonduri de la Uniunea Europeana si de la bugetul de stat, iar diferenta e asigurata de la bugetul local”, a spus Carmen Alexandrescu, directoarea Departamentului Integrare Europeana din cadrul CJ Valcea.
In cadrul proiectului vor fi investiti bani in monumentele locale protejate si de interes mondial si national din orasul Horezu, Costesti si Maldaresti. “Va fi amenajat si Muzeul Trovantilor din Costesti, care e unic in Europa. El va fi imprejmuit, se vor realiza o intrare si o platforma de pe care sa fie vazuti de sus trovantii. Va fi stabilita si o taxa de intrare.
Tot in Costesti, se va reface calea de acces spre Pestera Liliecilor, monument de patrimoniu, in care traiesc 17 specii protejate de lilieci”, a spus Carmen Alexandrescu. Angajatii Departamentului Integrare Europeana din cadrul CJ Valcea urmeaza sa organizeze licitatia pentru realizarea lucrarilor, iar la inceputul lui 2009 va incepe executia lor. Pana cand va fi imprejmuit muzeul, localnicii pot lua in continuare trovanti din zona, pe care ii folosesc la ornamentarea curtilor si gradinilor.

Sursa: http://www.valceaturistica.ro/destinatii/muzeul-trovantilor

Muzeul Satului Vâlcean

Muzeul Satului Vâlcean si-a conturat profilul sau tematic înca din 1974 sub forma unui sat muzeu, menit sa reconstituie pe o suprafata de 8 hectare, imaginea functionala a unei asezari rurale traditionale, cu toate institutiile sale social-culturale.

În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a tinut cont de câtiva factori constitutivi ai unui sat adevarat – formele de relief ale zonei, vatra si hotarul lui cu toate elementele sale – în functie de care au fost amplasate gospodariile si constructiile comunitare, transferate din diferitele localitati ale judetului Vâlcea.

În prezent muzeul este reprezentativ prin cele patru sectoare ale sale:

1. Sectorul Gospodarie – locuinta cuprinde un numar de 42 unitati si peste 12.000 piese muzeistice, ilustrând structura gospodariei, în functie de ocupatiile traditionale: agricultura, pomicultura, viticultura, cresterea animalelor sau o serie de mestesuguri si tehnici populare, urmarind în acelasi timp, diversitatea si evolutia planimetrica si volumetrica a locuintelor cu una sau mai multe încaperi.
În cadrul muzeului, se remarca în mod deosebit, casele cu foisor din zona etnografica Horezu (din comunele Maldaresti, Stoenesti, Barbatesti), gospodariile specializate în viticultura, transferate din zona Dragasani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultura (comunele Alunu, Tomsani, Cernisoara) ori în cresterea animalelor din zona montana (satele Boisoara, Pascoaia-Brezoi).
Alaturi de locuinte, în cadrul gospodariilor au fost transferate si o serie de constructii anexe : patule, magazii, fânare, cotete destinate depozitarii unor produse agroalimentare sau pentru cresterea unor pasari si animale.

2. Sectorul Social – cultural al „monumentelor de utilitate publica” cuprinde o scoala primara rurala de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârsitul secolului al XIX-lea din satul Saliste comuna Malaia, o biserica din lemn, construita la 1785 si transferata din comuna Nicolae Balcescu, un scrânciob din comuna Stoenesti, iar în perspectiva acest sector va fi completat cu o primarie rurala, precum si cu alte obiective cu valoare arhitectonica.

3. Sectorul Mestesuguri – tehnici populare prezinta procedeele si tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru faurirea unor unelte, vase si diferite obiecte de uz casnic, metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale si animale sau tehnicile traditionale pentru obtinerea unor produse animale si vegetale.
În cadrul muzeului a fost transferate si reconstituite o serie de ateliere mestesugaresti – atelierul de olarit din centrul Vladesti (secolul XX), atelierul de dulgherie-tâmplarie (secolul XX) din satul Serbanesti, comuna Salatrucel, atelierul de prelucrarea parului de capra (începutul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popesti, precum si un atelier de fierarie din comuna Prundeni.
Sunt de semnalat si instalatiile tehnice – morile de mâna si de apa din zona etnografica Lovistea, cazanele pentru tuica din localitatile Stoenesti si Buda, piva din localitatea Costesti, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalatii pentru obtinerea vinului (teascuri, linuri etc.), organizate în cadrul unor gospodarii de viticultori, transferate din localitatile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Dragasani.

4. Sectorul Constructiilor specializate – reprezentat prin câteva unitati, ilustrând pe cele din hotarul satului sau din zona montana : troite de drum, transferate din localitatile Govora-sat si Feteni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferata din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtatesti, foisoare de paza etc.

În final, dar nu în ultimul rând, valoroasa noastra arta populara vâlceana este ilustrata în muzeu, prin prezentarea ei în decorarea interioarelor locuintelor, în cadrul atelierelor mestesugaresti, prin piesele textile sau de ceramica, din lemn, metal, de iconografie si mobilier popular.

Reprezentând aceste obiecte, noi consideram ca, marile valori de patrimoniu cultural, pastrate si tezaurizate cu mare grija în acest minunat sat-muzeu, reprezinta radacinile noastre strabune si merita atentia si tot respectul generatiilor actuale

Sursa: http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=3

Muzeul de Istorie a Judetului Valcea

Muzeul de Istorie a Judetului Valcea este adapostit in cladirea fostei „Scoli cu ceas”, un edificiu reprezentativ pentru orasul Ramnicul, din secolului al XIX-lea.

Colectiile expozitiei permanente sunt dispuse cronologic, dezvaluind vizitatorilor anii de vietuire neintrerupta pe aceste locuri, care se intind de-a lungul vaii Oltului, la poalele Carpatilor. Expozitia permanenta se deschide cu marturii arheologice din epoca paleolitica, neolitica si din cea a bronzului expuse intr-o realizare grafica moderna.

Din perioada cuceririi Antichitatii, in expozitie atrag atentia siturile arheologice reconstituite de la Stolniceni, Ocnita, castrul roman Arutela – Caciulata.

Sursa: http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=1

Muzeul de Arta Casa Simian- Valcea

Cladirea care adaposteste Muzeul de Arta a apartinut familiei Nae si Tita Simian originari din Salistea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de incaltaminte in Rm. Valcea, la jumatatea secolului XX.

Casa beneficiaza de o structura arhitectonica specifica, insumand doua tipuri de spatiu, unul punand an valoare expresivitatea casei vechi a familiei Simian, construita in 1940, de arhitectii Gheorghe Simotta (1891 – 1979) si Nicolae Lupu (1905 – 19xx), ambii de orientare neoromaneasca si un altul neutru, functional pentru necesitatile unei galerii de arta, construit odata cu transformarea locuintei in muzeu.

Spatiul eclectic, dar armonios, al partii „istorice” a cladirii, reuneste elemente stilistice multiple romanice, gotice, renascentiste, creand o impresie generala de vila italiana, accentuata de existenta gradinii interioare, terasata, cu portic si acoperis din olane.

Expresie artistica, puternica si primitoare a constructiei, determina o organizare expozitionala care sa valorifice la maximum acest efect. Din aceasta cauza expunerea muzeala nu este realizata, neaparat, in mod sau cronologic, fiecare incapere devenind un tot de sine statator, incercandu-se, pe cat posibil, evitarea monotoniei si exploatarea unor efecte scenografice.

Expozitia permanenta a Muzeului de Arta, reuneste lucrari de valoare de pictura si de sculptura romaneasca, apartinand unor artisti de renume de la sfarsitul secolului al XIX-lea : N. Grigorescu, Nicolae Vermont, Sabin Popp, Ipolit Strambu , Sava Hentia, Ion Georgescu, F.Storck.

Din prima jumatate a secolului XX, muzeul detiine lucrari de Gh.Petrascu, N.Tonitza. Th.Pallady, C.Michailescu.

A doua jumatate a secolului XX, cuprinde in expunere lucrari ale pictorilor: H.Catargi, I.Tuculescu, Florin Niculiu, Margareta Sterian, Michaela Eleutheriade, Lucia Dem. Balacescu, Corneliu Baba, Camil Ressu, Horia Bernea, Virgil Almasanu, Dan Hatmanu, Sabin Balasa, Ion Salisteanu, Paul Gherasim, Ion.Grigorescu, Marin Gherasim, Viorel Margineanu etc. si cateva lucrari de sculptura dintre care se remarca prin calitatea artistica, cele realizate de George Apostu, Ovidiu Maitec si Costel Badea.

Muzeul poseda un tablou din Scoala venetiana din prima jumatate a secolului al XVIII-lea.

Prin organizarea unor tabere de creatie, in ultimul deceniu al secolului XX, s-a obtinut o imbogatire a colectioilor cu lucrari ale unor pictori contemporani: Vasile Tolan, Horia Petrutiu, Vioara Bara, Mircea Catusanu, Adrian Chira, Ion Augustin Pop, Stefan Pelmus, Epaminonda Tiotiu. Muzeul de Arta a primit in aceiasi perioada, o donatie importanta din partea artistilor Gheorghita si Gregorian Rusu, cuprinzand lucrari de pictura si grafica.

Fara a deveni o permanenta, in expunere sunt incluse si obiecte de arta veche romaneasca, icoane si obiecte de cult din colectia Muzeului Judetean, valorificand tendinte formale din secolele XVI – XIX, reprezentative pentru judetul Valcea.

Muzeul de Arta mai poseda o bogata colectie de lucrari de grafica, desene si acuarele care sunt expuse temporar.

Anual, Muzeul de Arta organizeaza expozitii de pictura si sculptura contemporana, iar in timpul verii, in curtea interioara expun artisti plastici din localitate.

Sursa: http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=2

Muzeul de arheologie si arta religioasa Gh.Petre-Govora- Valcea

Din anul 1973, in cadrul institutiilor cultural – educative ale judetului Valcea, funtioneaza Muzeul din Baile Govora. Fondul muzeistic il constituie “Colectia de arheologie carte si arta veche romaneasca a preotului Gheorghe Petre – Govora”, care timp de peste trei decenii a cercetat plaiurile valcene si a adunat un bogat si interesant material arheologic, numismatic, obiecte de arta si carte veche romaneasca.

In aceasta actiune se oglindeste pasiunea si priceperea unui intelectual patriot, depozitar si fructificator stiintific al unor vestigii documentare ale trecutului nostru. In sprijinul acestei actiuni, autoritatile judetene si locale au pus la dispozitia noului lacas de cultura, o casa in centrul statiunii.

Parterul cladirii, compus din patru camere, este rezervat arheologiei, iar etajul contine expozitia de carte veche romaneasca, icoane pictate pe lemn si sticla din secolele XVII-XIX si obiecte de arta crestina.

Colectia de arheologie contine peste 4000 de piese, incepand cu perioada preglaciara reprezentata prin exponate fosile de mamut, ursus arctes si ursus spaeleos din paleoliticul superior, epoca neolitica, perioada de tranzitie spre bronz, inceputul si epoca bronzului clasic, prima si a doua epoca a fierului, precum si un bogat material arheologic ce documenteaza formarea, continuitatea si prezente poporului roman in hotarele lui firesti.

Preotul Petre Gheorghe – Govora s-a nascut la 23 aprilie 1910 in comuna Orlesti, judetul Valcea. Scoala primara o face in satul natal, studiile medii le face la Seminarul din Rm. Valcea, iar cele universitare la Cernauti – Suceava. Este absolvent al Seminarului Pedagogic Iasi cu specialitatea istorie. In anii 1942 – 1943, in timpul celui de-al doilea razboi mondial este misionar.

Renunta la catedra de istorie de la Liceul din Rm Valcea, dedicandu-se arheologiei.

Este membru activ al Institutului de Tracologie al Academiei Romane, in cadrul caruia sustine si publica in tara si strainatate peste 100 de comunicari si lucrari stiintifice si ocupa un loc meritoriu in Bibliografia Istorica a Academiei Romane (vol V, VI si VII).

Scrie “O istorie a nord-estului Olteniei”.

Ca rod al cercetarilor de teren, sondajelor si sapaturilor arheologice sistematice efectuate in cei peste 35 de ani in nordul Olteniei, infiinteaza Muzeul de Arheologie din Baile Govora.

Sursa: http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=7

Complexul Muzeal Măldărești din Comuna Măldărești- Valcea

Complexul Muzeal Maldaresti a fost organizat intr-un cadru natural pitoresc si reuneste Culele Greceanu, Duca, precum si Casa Memoriala I.G.Duca, toate fiind monumente deosebite ale arhitecturii romanesti, in care se impletesc armonios elemente taranesti din zona cu elemente ale unor constructii cu caracter de fortificatii. Pe aceste meleaguri, unde legenda se imbina cu istoria, Cula Greceanu isi are inceputurile in secolul al XVI-lea, cand Nan Paharnicul construieste un turn de aparare, iar nepotul sau, Tudor Maldar, adauga spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, restul constructiei.

In ceea ce priveste etimologia cuvantului „cula”, acesta deriva din turcescul „kule”, care desemneaza un turn, iar in spatiul romanesc defineste, prin extensie, o locuinta intarita in forma de turn, care are drept caracteristici principale un parter inalt, masiv, o scara interioara de acces spre etaj si retragerile succesive ale zidului in inaltime.

Acest tip de constructie se afla raspandit in aria Peninsulei Balcanice, cu precadere in Serbia si Albania, dar si in Bulgaria. La noi el este caracteristic numai zonei invecinate spatiului balcanic, respectiv Olteniei si vestului Munteniei.

Ridicate de boiernasi olteni, ca masura de aparare impotriva amenintarii incursiunilor pasalelor de la Vidin si Ada-Kaleh si cetelor de haiduci care se inmultisera ingrijorator, culele au dainuit pana in zilele noastre facand dovada rezistentei lor.

Sursa: http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=5

Colectia de arta plastica Alexandru Balintescu- Valcea

Colectia de Arta Plastica de la Costesti, a intrat in circuit public prin donatia efectuata de Alexandru Balintescu in anul 1980 si cuprinde lucrari de pictura ale lui Gheorghe Tomaziu, Florin Niculiu, Horia Bernea, Marin Gherasim, Horia Damian etc. si lucrari de sculptura apartinand artistului Rodion Gheorghita.

Personalitatea sculptorului Gh. D. Anghel (1904-1966) este bine pusa in valoare prin cele 7 lucrari in bronz care sunt expuse, unele avand valoare de unicat, reflectand coordonatele unei viziuni artistice realist-traditionaliste. Rigoarea constructiei formale este de tip clasica, reprezentarii unor tipuri umane, ideale cu valorificarea spiritului monumental.

Sursa: http://www.muzee-valcea.ro/index.php?f=muzee&m=8 

Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad- Vaslui

Muzeul a fost înfiintat de elita intelectualilor bârladeni, în 10 aprilie 1914, din dorinta de a strânge bunuri culturale într-o institutie specializata care sa le tezaurizeze si sa le valorifice pentru marele public.

Printre acestia, la loc de cinste sta prof. Stroe Belloescu care din averea sa personala a construit un imobil în anul 1909, ca sediu pentru prima biblioteca publica si primul muzeu.
Materializarea dorintei initiatorilor a cunoscut o serie de etape, un drum de început, de cautare, de depasire si învingere a greutatilor, la care si-au adus apoi contributia si o serie de specialisti, a caror munca, facuta cu daruire, pasiune si loialitate, a fost pusa în slujba valorilor de patrimoniu cultural national.

Muzeul, sub aspectul patrimoniului, a debutat cu strângerea unor colectii diferite ca domenii, punându-se astfel, bazele unui muzeu cu caracter mixt, ca marea majoritate a muzeelor din tara, având astazi sectiile de: Arheologie-istorie, Arta, Stiintele naturii si Personalitati bârladene.
Sub aspectul provenientei, patrimoniul, împartit pe cele patru sectii ale muzeului, s-a constituit si îmbogatit pe parcursul existentei muzeului prin cercetare, transferuri, achizitii si nu în ultimul rând prin donatii.

Muzeul, în cei 90 de ani, a primit mai multe donatii, provenite din partea unor mari personalitati, cunoscuti ca pasionati colectionari, adevarati mecena care si-au donat colectiile adunate, într-o viata de om, cu multa stiinta , bani, timp si multa pasiune, fara nici o clauza pecuniara.

Amintim doar pe prof. dr. doc. Ion Chiricuta (1917-1988) si dr. Marcel Vainfeld (1917-1990), ambii fii ai urbei, a caror donatii, pentru prima data, au îmbogatit patrimoniul muzeului cu arta universala.

În prezent, muzeul ofera marelui public expozitii permanente, diverse sub aspect tematic, respectiv: sase colectii intrate ca donatii compuse din arta populara româneasca, arta plastica si decorativa europeana si extrem orientala, numismatica, medalistica, arme, icoane, carte de patrimoniu, toate organizate ca un muzeu de colectii; separat în alt imobil o expozitie de arta contemporana româneasca, într-un alt imobil , expozitiile: BÂRLADUL CULTURAL, sec. XIX-XX, CUZA SI EPOCA SA, CABINET NUMISMATIC din sec. 4 î.Ch. pâna în zilele noastre; Flora, fauna si litologie din Podisul Bârladului si un muzeu de autor, cu creatia sculptorului Marcel Guguianu, provenita prin donatia facuta de acest fiu al Bârladului.

Sursa:http://www.muzeuparvan.ro/about.php?lng=ro&page=&mvpSes=g8v1aiealm4lc1o10ajeos9qn6

Muzeul Municipal din Huși- Vaslui

Muzeul municipal din Husi a luat fiinta in toamna anului 1956, in urma staruintei unui grup de intelectuali din Husi, sprijiniti de autoritatile locale. Muzeul s-a constituit pe baza colectiilor scolare de la Liceul “M.Kogalniceanu” (actualmente “D.Cantemir”) si Liceul “Cuza Voda”, cat si din donatii: prof. Stefan Bujoreanu – colectia de arheologice(vase, dalti, razuitoare, precum si amfore grecesti descoperite la Vetrisoaia), monede antice si medievale; prof. Mihai Ciobanu – monede medievale straine, care au circulat pe teritoriul nostru (poloneze, turcesti, unguresti) si medalii comemorative din bronz; Episcopia Husilor – 2 tablouri pictate de Gheorghe Tattarascu, mai multe stampe legate de actul Unirii Principatelor; Scoala Generala nr.3 – portretul lui Mihail Kogalniceanu pictat de C. Angheluta; Bisericile din oras – 17 carti vechi din sec. XVIII s.a.
La inceputul anului 1958 s-a constituit colectivul stiintific al muzeului, compus din: inv. Gheorghe Melinte, prof. Stefan Bujoreanu, prof. Mihai Ciobanu, Constantin Enache, Elena Chirica si Mihai Carausu. Colectivul stiintific a lucrat sub indrumarea prof. univ. Ioan Gugiuman de la Universitatea “Al.I.Cuza” Iasi, sustinandu-se o serie de conferinte la Centrul de Radioficare Husi, pe temele :”Din trecutul istoric al orasului si al raionului Husi”, “D.Cantemir, viata si opera” s.a., s-a sarbatorit intr-un cadru festiv 100 de ani de la Unirea Principatelor, organizandu-se si o expozitie temporara. La inceputu, muzeul a functionat in cladirea Scolii Generale Nr.3, apoi intr-o cladire din centrul orasului, din 1960, in cladirea Palatului Episcopal, iar din 1983 in Casa “Adam Mitache” situata pe strada (azi) General Teleman nr.8.
Din punct de vedere muzeistic, colectiile au fost grupate pe urmatoarele sectii: arheologie, istorie, si etnografie. Pana in 1979 a functionat si o sectie de stiintele naturii. Exponatele arheologice ilustreaza perioada veche a acestor meleaguri, valoroase si ilustrative fiind cele referitoare indeosebi la civilizatia geto-dacica, descoperite in cetatea de la Bunesti-Averesti, prin contributia fostului director al muzeului Violeta Venturia Teodoru (Bazarciuc).
Sectia de etnografie ilustreza, prin obiecte de o deosebita valoare documentara si artistica, iscusinta mesterilor locali si vechimea practicilor legate de indeletnicirile traditionale, ca: agricultura, viticultura, albinaritul. Industria casnica textila, bogat reprezentata prin colectia de scoarte, stergare, costume, ca si pastrarea si perfectionarea unor modele si tehnici de lucru, precum si varietatea coloristica a acestor exponate. Muzeul din Husi mai dispune si de o colectie de arta plastica, cu lucrari semnate de Gheorghe Tattarascu, Otto Brice, C. Angheluta, Adina Paula Moscu, Viorel Husi, s.a. Cladirea in care functioneaza actualmente muzeul, a fost construita la sfarsitul secolului al XIX-lea (cca.1880) de Adam Mitache, fost prefect al judetului Falciu (1907), cu parter si demisol, in stil ecleptic, bogat ornamentata cu stuc, la exterior si interior, fosta locuinta si palat administrativ, inscrisa in Lista Monumentelor de Arhitectura din 1992, la pozitia 38 B 0146, grav afectata de cutremurul din 1990 (fundatii si suprastructura), infestata cu ciuperca Merulius Lacrymans, din 1993 (tamplarie, pereti portanti de caramida, patrimoniul cultural mobil), a fost inchis vizitatorilor.
Astazi, muzeul, care apartine domeniului public local, este inchis din cauza starii de conservare a monumentului, lipsit de personal de specialitate suficient (directorul V. V. Teodoru, ucisa in timpul programului, in conditii inca neelucidate), lipsit de paza si securitate, pradat si jefuit in vara anului 2001.
Se impun masuri urgente de consolidare-restaurare a monumentului si salvarea colectiilor, dovezi de neinlocuit ale istoriei municipiului Husi si ale fostului judet Falciu.

Sursa: http://www.husi.ro/ro/muzee.htm

Muzeul Ștefan cel Mare din Vaslui

Muzeul a fost infiintat in anul 1975. Adapostit intr-o cladire construita in perioada 1972 – 1973, are sectii de istorie veche, arheologie (ceramica Cucuteni, tezaurul medieval Schinetea), etnografie, arta populara si arta contemporana. Se remarca colectiile Emil Racovita, Florica si Dumitru Bagdasar, Constantin Teodorescu, Constantin Tanase.
Vaslui – un oraş mic din Podişul Moldovei, în care viaţa se desfăşoară cu un calm tipic. În centru, într-o sâmbătă însorită, Muzeul “Ştefan cel Mare” îşi aştepta vizitatorii. Muzeografii păreau nerăbdători să le dezvăluie grupurilor de copii momentele de glorie din istoria acestor locuri, secrete etnografice ale oamenilor de aici sau opere de artă rezultate din amestecul magic “linie, punct, culoare”. Într-o zi obişnuită nu trec pragul mai mult de cinci vizitatori. Poate clădirea care adăposteşte muzeul nu-i atrage, poate vitrinele sunt prea demodate şi prea sobre.

OBICEI ŞI PORT. Nu ne-am lăsat intimidaţi de aparenţe şi am intrat. La parter, în spatele imenselor geamuri de sticlă, am observat câteva obiecte care îşi continuă parcă îndeletnicirile pentru care au fost meşteşugite. În secţia de etnografie a muzeului am descoperit rând pe rând, într-o călătorie de-a lungul anevoioasei evoluţii a omului, imagini de ansamblu ale ocupaţiilor ţăranilor din Vaslui. Colecţia, adunată de muzeografi încă de la înfiinţarea muzeului, în 1975, este compusă din unelte agricole, piese folosite pentru pescuit, creşterea albinelor şi a animalelor, elemente specifice cultivării şi prelucrării strugurilor, dar şi ustensile atât de folositoare ţesutului de costume populare.

MAŞINA TIMPULUI. Câteva trepte ne despart de secţia de istorie. Încă de la intrare, privirea lui Ştefan ne urmăreşte, dintr-o pictură, paşii nesiguri, care parcurg mult prea repede mii de ani de istorie. Unelte, vase din cultura Cucuteni, figurine zoomorfe şi antropomorfe, arme şi bijuterii… Toate acestea stau înşirate cuminţi în vitrinele din lemn şi sticlă, parcă voind să povestească despre oamenii din epoca pietrei sau a bronzului, despre locuitorii Daciei libere şi popoarele migratoare.

Colţul care ilustrează celebra bătălie de la Podul Înalt din 1475 întregeşte tabloul în care muzeografii au instalat ansamblul de exponate care amintesc de târgul Vasluiului din perioada marelui domnitor, cu negustori şi boieri, cu răzeşi şi buciumeni, cu Biserica domnească “Sf. Ioan Botezătorul” şi curţile domneşti ale voievodului. La acea vreme Moldova avea propriile-i graniţe, Vasluiul apărea pentru prima dată în documente, iar Ştefan i-a oferit o şi mai mare greutate. Voievodul a construit aici o curte domnească din care, din păcate, astăzi nu mai există multe urme – situl în care a fost descoperită se deteriorează pe zi ce trece în primul rând din cauza indiferenţei. De altfel, ultimele săpături au fost făcute cândva în anii ’90.

MERITUOŞI. Vasluienii nu se mândresc numai cu Ştefan. Două “noduri” în firul istoric vorbesc despre Regimentul 7 Racova, condus în 1877 de sergentul Constantin Ţurcanu, cunoscut din poezia lui Vasile Alecsandri sub numele de Peneş Curcanu. În al doilea război mondial, regimentul a intrat în armata a IV-a, condusă în luptă de generalul Constatin Prezan. Îndrăgostit de zona Moldovei, Prezan şi-a cumpărat o moşie în apropiere de Vaslui, unde s-a retras până la moarte. Astăzi, conacul său de la Schinetea îşi capătă culoarea şi decorul de altădată, cu ajutorul nepoatei generalului, doamna Olga Macarie, care l-a inclus în circuitul muzeal.

RECUNOAŞTERE. Donatori şi istorici locali au pus spre păstrare în vitrine câte o “bucată” din viaţa diferitelor personalităţi vasluiene care s-au făcut cunoscute pe plan naţional şi poate chiar internaţional. Am făcut cunoştinţă cu fraţii Nicolae şi Gheorghe Lupu. Primul – ministru al Muncii şi iniţiatorul Legii asistenţei sociale. Al doilea – academician şi doctor în medicină, fondatorul hematologiei în România. Urmând cursul indicat de muzeograf “îl cunoaştem” pe academicianul Dumitru Bagdasar, care a pus bazele neurochirurgiei în ţara noastră. Din vitrina de vizavi ne studiază parcă o siluetă – costumul de explorator al academicianului Emil Racoviţă. Alături, o servietă ciudată, cu sticluţe şi eprubete – trusa de călătorie a cercetătorului. Bineînţeles că din colţul “Persoane foarte importante” nu putea să lipsească actorul Constantin Tănase, pe care îl puteam vedeam parcă la biroul său din lemn masiv, ascultând romanţe la pick-up-ul din spate şi completând pe marginea unor scenete pe care avea să le joace la Teatrul Cărăbuş. Ne desprindem cu greu din amestecul straniu de istorie, ştiinţă şi artă şi ne îndreptăm spre cel din urmă popas al călătoriei.

LINIE ŞI… PUNCT. La ultimul etaj se află secţia de artă modernă, care găzduieşte peste 160 de piese de pictură, sculptură şi grafică, realizate de artişti de nivel naţional. Un element impresionant al secţiei de artă este Camera Sacră, în care cartea bisericească şi pictura religioasă a lui Vasilian Doboş se împletesc într-un aranjament în care elementele grafice merg către simbol, în care totul tinde către metaforă.

Sursa: http://jurnalul.ro/it/stiinta/muzeul-stefan-cel-mare-317844.html