Muzeul Satului Brănean- Brasov

Muzeul Satului Branean este un muzeu organizat in aer liber ce cuprinde case, principalele tipuri de gospodarii si chiar stane ciobanesti tipice acestei zone.

Arhitectura interioara ale caselor branene se caracterizeaza prin tavanul din lemn, cu grinzi aparente, pe care intalnim decorul crestat, cu elemente geometrice si florale stilizate precum si inscriptia cu numele mesterului si anul in care a fost ridicata constructia. Peretii sunt lipiti cu lut si varuiti, iar pardoseala este din scandura de brad.

Veti regasi in interiorul casei branene ansamblu care constitue functiile unei gospodarii: adapostul de incalzit al omului, spatiul in care oamenii mananca si dorm, sezatorile, etc.

Muzeul Județean de Istorie Brașov

Situată în centrul vechi al Braşovului, în piaţa cu acelaşi nume, Casa Sfatului este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale oraşului.

Un document din 23 decembrie 1420 menţionează acordul încheiat între breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bârsei, prin care ultimei i se îngăduie să-şi construiască, deasupra bolţii de vânzare a breslei, o cameră pentru “ acoradrea dreptăţii” şi pentru şedinţele sfatului orăşenesc.

La începutul secolului al XVI+lea documentele vremii menţionează construirea turnului, străjuit de patru turnuri mici (însemn de aplicare a pedepsei cu moartea), de unde paznicii supravegheau zi şi noapte oraşul, anunţând prin sunete de trompetă (de aici denumirea de “Turnul trompetiştilor”) scurgerea timpului, izbucnirea incendiilor sau venirea duşmanilor.

Pe măsură ce oraşul-cetate devine mai puternic din punct de vedere economic, commercial şi militar, Casei Sfatului i se adaugă noi încăperi, iar turnul va fi prevăzut cu un orologiu cu cadrane de toate cele patru laturi.

În decursul vremii asupra aşezării s-au abătut cutremure, trăznete sau incendii (cel mai devastator având loc în anul 1689) care au provocat numeroase distrugeri acestui edificiu. Lucrările de refacere ulterioare vor schimba în mai multe rânduri aspectul Casei Sfatului adăugând elemente noi, loggia şi stema oraşului.

Începutul secolului XX este marcat de încercarea de demolare a fostului sediu administrativ al Braşovului medieval şi înlocuirea lui cu o clădire modernă.

Din anul 1950 Casa Sfatului primeşte o nouă întrebuinţare devenind sediu al Muzeului Regional Braşov.

MOTIVELE PENTRU CARE MERITA SA VIZITATI CASA SFATULUI:
– este clădirea-simbol a oraşului;
– aveţi ocazia de a păşi pe urmele judelui-primar şi ale consilierilor săi în sala de consiliu;
– veţi descoperi istoria unor vremuri demult apuse.

Sursa: http://istoriebv.ro/?page_id=38

Muzeul de Etnografie Hărman- Brasov

Comuna Harman a inaugurat simbata “Muzeul Etnografic”, amenajat ca o casa de gospodari, cu tinda sculptata si trei odai unde sint pastrate straie populare, lazi de zestre, obiecte de mobilier, dar si o impresionanta colectie de oua incondeiate. Toate obiectele expuse in noul muzeu au fost adunate in timp de profesorul Adrian Micu, initiatorul si sufletul noului muzeu, presedintele Asociatiei Culturale “Vatra Harmanului”.

“Regasim aici exponate nu doar din zona Harmaului, ori din Tara Birsei, ci din intreaga tara, adunate de mine in deplasarile pe care le-am facut prin tara. Ma bucur foarte mult ca am gasit sprijin la Primarie si am reusit sa amenajam acest muzeu. Eu cred ca orice initiativa de a pastra traditia este binevenita. Am incercat, prin acest muzeu, sa redam sufletul si traditiile romanilor prin aceste obiecte de mobilier si port popular care vin din istoria milenara a poporului nostru”, a spus la inaugurare Adrian Micu.

Primarul comunei Harman, Mihai Disor, a spus ca inaugurarea muzeului este o bucurie pentru intreaga comuna, chiar daca in muzeu se regasesc obiecte din intreaga tara, nu doar din zona Harmanului. “Profesorul Micu se zbate de ani buni sa puna pe picioare acest proiect, si ma bucur ca l-am putut sprijini prin asigurarea acestui spatiu. Vrem sa sprijinim si pe viitor activitatea muzeului, prin introducerea lui in circuitul turistic si prin mediatizare intensa”, a precizat primarul Harmanului.

Sursa: http://vatraharmanului.ro/index.php?page=articol_de_presa&id=9

Muzeul de Artă Brașov

Muzeul de Artă Braşov este o instituţie publică de cultură, aflată în serviciul societăţii, fără scop lucrativ, deschisă publicului, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, realizează documentarea patrimoniului muzeal, comunică şi expune, în scopul cunoasterii, educării, recreerii şi a valorificării patrimoniului muzeal şi a patrimoniului artistic local, regional şi naţional în beneficiul publicului larg (Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Muzeului de Artă Braşov, Art. 5). 

Funcţionează ca instituţie publică de cultură, având personalitate juridică proprie, în subordinea Consiliului Judeţean Braşov (http://site.judbrasov.ro/). Conform Legii muzeelor şi colecţiilor este clasificat drept muzeu de importanţă judeţeană.

Muzeul de Artă Braşov funcţionează într-o clădire situată în Bulevardul Eroilor nr. 21 (lângă Hotel Capitol). În sălile de la parter sunt organizate expoziţii temporare şi o gamă variată de manifestări culturale (concerte, lansări de carte, mese rotunde, conferinţe etc.). Expoziţia permanentă a Muzeului de Artă Braşov, Galeria Naţională, reuneşte o selecţie de lucrări reprezentative pentru arta plastică modernă din spaţiul românesc (pictură şi sculptură). În cadrul expoziţiei sunt incluse piese care ilustrează evoluţia picturii transilvănene din secolele XVIII-XIX şi a artei româneşti din intervalul cuprins între prima jumătate a secolului XIX şi perioada postbelică. Alături de operele maeştrilor artei româneşti figurează în expunere şi creaţiile artiştilor activi la Braşov, de la portretele patriciatului săsesc la lucrările artiştilor contemporani braşoveni. 

Expoziţiile temporare organizate în ultimii ani au evidenţiat momente şi personalităţi semnificative din evoluţia artei româneşti şi transilvănene (Avangarda artistică, Mişu Popp, Petre Abrudan, Hans Eder, Artişti Braşoveni Uitaţi,Constantin Brâncuşi, Hans Mattis-Teutsch, Arthur Coulin, Elena Popea, Braşovul şi Ţara Bârsei în Arta Românească, Karl Hübner). Muzeul de Artă Braşov a organizat în ultimii ani ample expoziţii având ca obiectiv valorificarea patrimoniului muzeal: Colecţia de grafică, Maeştri ai picturii româneşti – patrimoniu inedit din colecţia Muzeului de Artă Braşov şi Arta sub comunism. Arta oficială a regimului comunist (1945-1989), Arta germană din Transilvania în colecţia Muzeului de Artă Braşov. De-a lungul timpului, muzeul a acordat un generos spaţiu expoziţional artiştilor contemporani, consacraţi sau debutanţi. Nu au lipsit nici manifestările expoziţionale de prestigiu dedicate artei moderne universale şi marilor fotografi ai secolului XX (Salvador Dali, Juan Miró, Pop Art,  Brassaï, Robert Capa etc.). 

Patrimoniul muzeal cuprinde peste 4300 de bunuri culturale (pictură de şevalet, grafică, sculptură, artă decorativă, icoane, tapiserie, covoare orientale etc.). Colecţia de pictură, grafică şi sculptură este reprezentativă pentru arta românească modernă şi contemporană şi pentru arta transilvăneană din secolele XVI-XX.

Muzeul de Artă Braşov a luat fiinţă în anul 1949 ca secţie a Muzeului Regional. Începând cu anul 1950 s-a deschis la etajul întâi al Casei Sfatului prima expoziţie permanentă de artă plastică. Secţia de Artă s-a mutat din anul 1970 în spaţiul în care funcţionează până în prezent. Ridicată în anul 1902 pentru Asociaţia Meseriaşilor din Braşov (Kronstadt Gewerbeverein), clădirea a fost reamenajată şi adaptată în vederea destinaţiei actuale între anii 1969-1970. Muzeul de Artă Braşov s-a constituit ca instituţie de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Judeţean Braşov a Secţiei de Artă.

Sursa: http://muzeulartabv.ro/home

Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov

“Casa Mureşenilor” s-a înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar (o clădire construită în secolul XVI în stil neoclasic, declarată monument istoric), o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales, o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri ai acestei familii cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor. După ce a fost subordonat, o perioadă, Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, începând din 1998 a devenit muzeu de sine stătător. Muzeul ilustrează în special viaţa şi activitatea poetului Andrei Mureşianu, autorul imnului de stat al României, a publicistului Iacob Mureşianu (1812 – 1887), a fiului său Aurel Mureşianu (1847 – 1909), gazetar şi publicist, continuatorul tatălui la conducerea “Gazetei de Transilvania”, şi a compozitorului Iacob Mureşianu jr. Cele patru încăperi ale muzeului cuprind exponate ce ilustrează viaţa culturală a Braşovului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La intrarea în muzeu se află o sculptură în bronz reprezentându-l pe Iacob Mureşianu-tatăl. Colecţia de artă decorativă şi artă plastică cuprinde piese de mobilier Biedermayer aparţinând familiei, tablouri aparţinând pictoriţei Elena Mureşianu prima pictoriţă româncă din Braşov şi sculpturi lucrate de Traian Mureşianu. Arhiva Mureşenilor este una dintre cele mai bogate şi importante arhive de familie. Conducând timp de mai bine de o jumătate de secol un ziar politic, Mureşenii au corespondat cu toţi fruntaşii politici ai vremii lor, atât din Ardeal, cât şi din celelălte provincii locuite de români. Pe lângă corespondenţa politică, în Arhiva Mureşenilor se găsesc – sporindu-i valoarea culturală – numeroase manuscrise ale Mureşenilor şi ale corespondenţilor ziarelor conduse de ei. Muzeul deţine şi o colecţie de instrumente muzicale. Iacob Mureşianu (1812-1887) format la şcolile Blajului, transmitea generaţiilor de intelectuali ai sec. al XIX-lea mesajul cărturarilor Şcolii Ardelene, potrivit căruia cultura are rolul determinant în evoluţia unei naţiuni, Iacob Mureşianu venea la Brasov în 1837 pentru a fi cel dintâi profesor al unei şcoli pe care va reusi să o transforme în ceea ce a fost Liceul latino-german şi pentru a-l ajuta pe George Bariţiu să redacteze primul ziar politic al românilor ardeleni. Organizarea de şcoli a fost o preocupare permanentă, Iacob Mureşianu reuşind să pună bazele mai multor şcoli primare şi să creeze statutele şi programele de studiu în vederea înfiinţării unor facultăţi de drept şi agronomie în limba româna. În 1850 devine proprietarul absolut al “Gazetei Transilvaniei”, prin intermediul căreia a dus o luptă aprigă pentru obţinerea de drepturi civice şi politice pentru conaţionalii săi. În semn de apreciere a laborioasei sale activităţi pentru unitatea culturală a tuturor românilor, în 1877 este primit în Academia Română. Andrei Mureşianu (1816-1863) la absolvirea Facultăţii de Teologie din Blaj este adus la Braşov de vărul său, Iacob Mureşianu, pentru a lucra împreună la formarea Liceului latino-german şi pentru a redacta revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Poet al Revoluţiei de la 1848, în luna mai a acelui an compune poezia “Un răsunet” pentru care va alege o melodie foarte mult cântată în toate provincinciile românesti, “Din sânul maicii mele”. Lua astfel naştere “Desteaptă-te Române”, imnul Revoluţiei de la 1848 şi actualul imn de stat al României. Dr. Aurel Mureşianu (1847-1909), fiul lui Iacob Mureşianu doctor al Facultăţii de Drept din Viena, renunţă la o strălucită carieră juridică în capitala imperiului pentru a prelua în 1878 conducerea “Gazetei Transilvaniei”, devenind primul ziarist profesionist din Transilvania. Foarte activ în viata politică, se află printre fondatorii Partidului Naţional Român, făcând parte aproape în permanenţă din Comitetul Central al acestuia, “Gazeta Transilvaniei” devenind oficios al partidului. Este autorul unuia dintre cele două proiecte care au stat la baza Memorandului din 1892 şi s-a numărat printre apărători în Procesul Memorandiştilor, militând pentru dreptul fiecărui cetăţean de a se putea apăra în limba maternă. Iacob Mureşianu jr. (1857-1917), fiul lui Iacob Mureşianu, după doi ani de studii la Politehnica din Viena renunţă pentru a se consacra muzicii. Repurtează succese remarcabile în timpul studiilor la Viena şi Leipzig, dar la absolvirea Conservatorului se întoarce în ţară pentru a se achita de datoria pe care consideră că o are fiecare intelectual român faţă de neamul sau. Întreaga creaţie îl plasează printre clasicii muzicii culte româneşti. Elena Mureşianu (1864-1924), soţia lui Aurel Mureşianu, studiază artele frumoase la Viena şi München. A fost prima pictoriţă româncă din Braşov. Lucrate în maniera academismului german, portretele Elenei Mureşianu au, pe lângă valoarea artistică, şi o mare valoare documentară. Traian Mureşianu (1864-1901), fiul lui Iacob Mureşianu, bariton la Opera din Viena a fost şi un foarte talentat sculptor, desfăşurându-şi activitatea de artist plastic la Iaşi. Iuliu Mureşianu (1900-1956), fiul lui Iacob Mureşianu jr., continuă cu succes vocaţia muzicală a tatălui său, obţinând în anul 1940 premiul George Enescu. În aceeaşi clădire este amenajat şi muzeul memorial Gheorghe Dima ((1847-1925) cuprinzând obiecte, fotografii şi documente aparţinând compozitorului.

Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=159