Muzeul „Farul Sulinei”- Tulcea

Intrat în anul 2003 în administraţia ICEM Tulcea, Farul Mare de la Sulina a fost transformat în muzeu. Specialiştii Muzeului de Istorie şi Arheologie din Tulcea, în subordinea căruia se află obiectivul muzeal, au amenajat cele două săli aflate la parterul clădirii, una dintre ele fiind dedicată lui Jean Bart, personalitate care la începutul secolului al XX-lea a îndeplinit la Sulina funcţia de comisar maritim, iar cea de-a doua CED-ului, organism internaţional care a transformat mica aşezare pescărească de la începutul secolul al XIX-lea într-un important oraş port cu o economie înfloritoare. Aşa cum o arată şi numele, muzeul a fost organizat într-un far, construcţia acestuia fiind realizată de către Comisiunea Europeană a Dunării între 1869 – 1870. Proiectul se pare că a fost elaborat de M. Engelhardt, de profesiune medic, colaborator din afara Serviciului Tehnic al CED, proiect însuşit sub conducerea lui Sir Charles A. Hartley. De-a lungul vremii, construcţia a suferit unele modificări de aspect exterior şi interior, fără să-i fie afectată structura de rezistenţă iniţială. După anul 1989 Farul Mare de la Sulina a fost restaurat de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar din anul 2003 a intrat în administraţia ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică şi se află pe Lista monumentelor istorice din 2004. Construcţia, cu o înălţime de 17,34 m, de formă tronconică, dispune la parter de două încăperi mari, amenajate muzeal, spaţiul de expunere fiind de 70 mp. Camerele construite în jurul Farului, în număr de şapte, foloseau ca locuinţe pentru personal şi depozite pentru materialele necesare funcţionării farului, sunt folosite în prezent ca anexe ale muzeului. De asemenea, curtea interioară dă o notă aparte obiectivului muzeal. Exponatele din Muzeul Farul Sulinei fac parte din colecţia de istorie modernă şi contemporană a Muzeului de Istorie şi Arheologie. Se remarcă piesele de mobilier care au aparţinut scriitorului Jean Bart şi fotografiile de familie ale acestuia, colecţia de arme din secolele XVIII – XX, medaliile, documentele, hărţile şi fotografiile privind activitatea Comisiunii Europene a Dunării.

Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=1536

Muzeul Satului Nord Dobrogean de la Enisala, Enisala- Tulcea

Amplasat in centrul localitatii, muzeul reprezinta o sinteza a gospodariei traditionale din nordul Dobrogei, zona lacului Razim, de la inceputul secolului al XX-lea.

Ansamblul arhitectural cuprinde: casa cu chiler si cateva din anexele tipice pentru o gospodarie din aceasta zona: bucataria si cuptorul de vara, grajdul pentru animale, porumbarul, soproanele, fantana.

Planimetria casei este cea traditionala: cu tinda centrala si doua camere.

Anexele gospodaresti au fost reconstituite si au devenit acum spatii de reprezentare a colectiilor. Pot fi vazute: instrumentar agricol, carute pictate, tipic dobrogene, unelte pescaresti, scule si produse de dogarie, fierarie, albinarit, olarit, instrumentar pentru industria casnica textila.

Interiorul locuintei releva bogatia si frumusetea tesaturilor traditionale.

Compozitiile ornamentale, reprezentarile stilizate si denumirile sugestive ale motivelor (pomisorii, miezul nucii, fetele,  calul si calaretul) evidentiaza valente estetice deosebite.

Sursa: http://www.icemtl.ro/muzeul_satului_enisala.html

Muzeul de Istorie și Arheologie – Tulcea

Muzeul de Istorie si Arheologie al judetului Tulcea a fost infintat in 1975, in Parcul Monumentului Independentei, in ambianta unui complex arheologic si istoric, alturi de ruinele vechiului Aegyssus( dava getica, oras roman si veche asezare romaneasca ) si de monumentul ridicat in 1899 de catre locuitorii din Tulcea eroilor razboiului de Independenta (1877-1878).
Muzeul este organizat in doua pavilioane – primul pastrat in forma din 1975, adaposteste vestigii din epocile greco-romana, romano-bizantina, medievala timpurie si evul mediu dezvoltat; al doilea , reorganizat radical in 1995, este rezervat preistoriei si protoistoriei Nordului Dobrogei (parter) si expozitiilor temporare (etaj).
Muzeul ofera vizitatorilor imaginea succesiva a trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii, din cel amai vechi timpuri si pana in perioda eviului mediu dezvoltat. In expozitia permanenta si in depozite se conserva un bogat patrimoniu arheologic – aproape 90.000 de piese arheologice, numismatice si epigrafice- rezultat in principal, din cercetarile arheologice efectuate in a doua parte a sec.XX in Nordul Dobrogei; unele dintre piesele din colectiile muzeului sunt de importanta nationala si chiar europeana.
Expozitia permanenta:
• cuprinde marturii ale istoriei si civilizatiei Dobrogei din epoca pietrei pana in timpurile moderne; sunt prezentate spectaculoase colectii de ceramica, unelte, arme, podoabe, obiecte de cult si numismatica
• Tezaur – pune in valoare patrimoniul arheologic si istoric de exceptie detinut de Muzeul de Istorie si Arheologie
Expozitii temporare:
• Cultura Cucuteni, de la sapatura la expunere. Santierul arheologic Fulgeris, judetul Bacau- expozitie de fotografii si obiecte .
Proiectii video:
• Cercetari arheologice in judetul Tulcea

Sursa: http://www.info-delta.ro/orasul-tulcea-23/muzeul-de-istorie-si-arheologie–144.html

Muzeul de Etnografie și Artă Populară – Tulcea

Sediul Muzeului de Etnografie si Arta Populara (fostul sediu al Bancii Nationale a Romaniei – Agentia Tulcea) este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea, constituind, impreuna cu alte constructii, exemple valoroase ale arhitecturii de forme nationale.

Constructia are la baza un proiect elaborat in 1924 si a fost ridicata in perioada interbelica (1924-1927), deci, la finele epocii de manifestare a curentului national in arhitectura Romaniei.

Imobilul are o compozitie echilibrata generata si de pozitionarea intr-o intersectie, dar si de functionalitatea initiala.

Acest edificiu public poate fi considerat un exemplar reusit al arhitecturii moderne, edificate pe valorile celei traditionale, ce a marcat prima parte a secolului al XX-lea.

Patrimoniul Muzeului de Etnografie si Arta Populara reflecta, prin diversitatea colectiilor, un model cultural unic generat de convietuirea etnica dintre romani si celelalte populatii. Cele aproximativ 8000 de piese alcatuiesc un fond etnografic inestimabil decodificabil in cadrul colectiilor de arta populara si port popular, etnografie si foto-document.

Sursa: http://www.icemtl.ro/etnografie_si_arta_populara.html 

Muzeul de Artă – Tulcea

Parte componenta a COMPLEXULUI MUZEAL DE PATRIMONIU CULTURAL NORD-DOBROGEAN din cadrul Institutului de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea, Muzeul de Arta (Conacul Pasei), cladire monument istoric construita in perioada 1862-1865, adaposteste un patrimoniu cultural de exceptie (colectii de pictura, sculptura, icoane, arta orientala, grafica si arta decorativa).

Recent reabilitata in cadrul proiectului RESTAURAREA SI REABILITAREA A DOUA CLADIRI DE PATRIMONIU DIN MUNICIPIUL TULCEA INCLUSE IN CIRCUITELE TURISTICE REGIONALE, derulat de Consiliul Judetean Tulcea, Muzeul de Arta  valorifica in cadrul noii expozitii de baza, intitulata sugestiv Arte si influente in Dobrogea, bogatul tezaur artistic de pictura, sculptura, icoane (sec. XVIII-XIX) si arta decorativa (sec. XVIII-IX).

Istoricul cladirii :
– a fost ridicata intre anii 1863-1865, ca Palat Administrativ al Sangeacului de Tulcea, denumit atunci si Conacul Pasei;
– dupa reunirea Dobrogei cu tara, devine in 1878 sediul Prefecturii Judetului Tulcea, avand la parter Tribunalul Judetului, Corpul Portareilor si Curtea de jurati;
– intre 1950-1970, a functionat ca Sfatul Popular Raional Tulcea;
– devine sediul Muzeului de Arta la data de 23 august 1982.

Patrimoniul muzeal:
Muzeul de Arta Tulcea se mandreste cu ocrotirea unui patrimoniu important care a crescut constant, mai cu seama in ultimii zece ani, de la 4.365 la finele anului 1991, la 7.015 lucrari la ora actuala, astfel incat detine sapte colectii, dupa cum urmeaza:
1. colectia de pictura moderna si contemporana (932 lucrari)
2. colectia de sculptura moderna si contemporana (420 lucrari)
3. colectia de icoane din secolele XVIII, XIX si XX (797 lucrari)
4. colectia de grafica moderna si contemporana (4.016 lucrari)
5. colectia de placi de gravura, unica in tara (400 lucrari)
6. colectia de arta orientala din sec. XVIII si XIX (311 piese)
7. colectia de arta decorativa din secolele XVIII, XIX si XX (139 piese)

Sursa: http://www.icemtl.ro/arta.html 

Muzeul de Artă Orientală, Babadag- Tulcea

Expoziţia de Artă Orientală din oraşul Babadag, judeţul Tulcea, este organizată ca filială a Muzeului de Etnografie şi Artă Populară din Tulcea şi oferă vizitatorilor posibilitatea cunoaşterii unui  patrimoniu cultural specific de o deosebită valoare.

Oraşul Babadag este aşezat la aproximativ 37 km sud de Tulcea pe şoseaua care duce la Constanţa, într-o zonă împădurită. Numele aşezării înseamnă  “Muntele Străbunului” şi este legat de existenţa legendară a  căpeteniei militare şi religioase a turcilor selgiucizi stabiliţi  în acest areal încă de la 1262, Baba Sari Saltâk Dede, derviş considerat sfânt. Mausoleul său  se află pe strada Măcin, cândva existând un complex religios cu aşezământ pentru dervişi şi geamie, loc de pelerinaj pentru credincioşii musulmani, loc de popas şi reculegere pentru paşale, viziri şi sultani înaintea marilor bătălii.

Babadagul devine în timpul stăpânirii otomane centru militar, administrativ şi religios musulman, punct avansat în Europa şi bază de pregătire a campaniilor militare de expansiune spre vest şi spre nord.

Generalul Gazi Ali Paşa, care asediase cândva Viena, era comandantul corpului de armată cu garnizoana la Babadag. Prin testamentul lăsat la 1609 el a finanţat construirea geamiei, din centrul oraşului, care-i poartă numele şi   în curtea căreia se află şi mausoleul său. Deasemenea a finanţat şi funcţionarea unui seminar musulman, în clădirea de alături, construită anterior, numită azi Casa Panaghia. La venirea administraţiei româneşti, la 1878, edificiul este transformat în şcoală.

În prezent adăposteşte Expoziţia de Artă Orientală.

Având acest specific, expoziţia prezintă vizitatorului piese care reflectă modul de viaţă al unei populaţii cu o cultură ce a avut influenţe cu totul deosebite asupra culturii româneşti.

Muzeul de Etnografie şi Artă Populară cât şi Muzeul de Artă din Tulcea deţin un valoros patrimoniu de artă, pe care o numim generic, artă orientală.

Colecţia Muzeului de Etnografie şi Artă Populară este alcătuită din piese care reflectă modul de viaţă al populaţiei musulmane din acest ţinut (cum sunt unele vase de uz din aramă, ştergarele – geaulâc-uri, cevre-uri, unele piese de port). Colecţia Muzeului de Artă este alcătuită, în genere, din piese aduse din zone îndepărtate şi achiziţionate, în timp, de la colecţionari (covoare orientale, şaluri de caşmir, învelitori de cămilă etc.).

Costumul tradiţional al turcilor şi tătarilor din Dobrogea a mai păstrat doar câteva  elemente din vechiul ansamblu de piese. Somptuozitatea ornamentelor, frumuseţea liniilor, bogăţia podoabelor, coloritul viu dau o notă aparte în cultura tradiţională a acestei zone.

Ţesăturile decorative turceşti se disting printr-o cromatică ce aminteşte de spaţiul mediteranean: roz, indigo, liliachiu, bleu, verde, roşu şi sunt reprezentate în muzeu de ştergare (geaulâc-uri, cevre-uri), covoare orientale executate manual cu noduri, şaluri de caşmir, învelitori de cămilă, ţesute din lână fină, covoare de rugăciune.

Motivele ornamentale sunt tipic orientale (garoafa, chiparosul, sacsâia), cusute cu mătase şi îmbinate cu broderii şi aplicaţii de fir auriu şi argintiu, completate uneori cu texte în arabă

De o mare varietate, ca mărime, formă şi destinaţie, sunt vasele de aramă, alamă sau bronz: ulcior, căldare, ceainic, cafetieră, fructieră, zaharniţă, cratiţă, oală, cazan, lighean, strecurătoare, cană, ibric,tavă, vase pentru spălatul ritualic, prăjitor de cafea şi râşniţă. În realizarea vaselor sunt utilizate tehnici tradiţionale cu un deosebit simţ al proporţiilor, al  corelaţiei dintre funcţional şi estetic.

Acest obiectiv muzeal este atractiv nu numai prin specificul arhitectural al  clădirii, cu zid de piatră şi învelitoare de olană, ci şi prin particularitatea obiectelor expuse. Unele din piese expuse periodic, în raport de tematica expoziţiei organizate în fiecare an, au specific musulman (covoarele de rugăciune, şalurile de caşmir; unele din vasele de aramă: ghiumul cu cioc lung, vasul pentru spălatul ritualic; geaulâc-urile şi cevre-urile), altele aparţin diferitelor populaţii dobrogene având chiar circulaţie balcanică (vase de uz gospodăresc; podoabele).

Sursa: http://meaptulcea.wordpress.com/2011/05/05/expozitia-de-arta-orientala-babadag/

Monumentul paleocreștin, Niculițel- Tulcea

Monumentul paleocrestin din Niculitel se afla situat in zona de nord-est a localitatii, la poalele dealului Piatra Rosie
Complexul este alcatuit dintr-o bazilica paleocrestina, ridicata deasupra unor morminte martirice. Patru martiri – Zotlkos, Attalos, Camasls si Phlllppos – au fost identificati intr-un sicriu colectiv, aflat in partea superioara a criptei.
Basilica si cripta-martirium au fost construite dupa anul 370 e.n. in timpul Imparatului Valens, pe locul unui vechi mormant din sec. III e.n.
Vestigiile arheologice atesta existenta unei asezari romano-bizantine a carei vechime se incadreaza tot in sec. IV e.n
Edificiul face parte din categoria basilicilor cu trei nave si nartex, prezentand la fatada un spatiu deschis – atrium – element rar intilnit in zona balcano-pontica.
Este cel mai vechi edificiu de cult crestin cu «nartex» cunoscut pana in prezent.

Sursa: http://www.info-delta.ro/vestigii-istorice-39/monumentul-paleocrestin-din-niculitel–64.html

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale- Tulcea

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea a luat fiinţă în anul 1993 prin reorganizarea tuturor obiectivelor muzeale din judetul Tulcea. Muzeul tulcean a luat naştere în anul 1950, prin organizarea Muzeul de Ştiinţe ale Naturii. Din anul 1965 a început să funcţioneze sub denumirea de Muzeul “Delta Dunării” cu 4 secţii: istorie şi arheologie, etnografie, ştiinte ale naturii, artă, fiind primul şi singurul muzeu tematic din România acceptat la acea vreme, cu denumirea de Muzeul Deltei Dunării. În timp, muzeul s-a extins prin organizarea altor unităţi muzeale. Cea mai importantă realizare este organizarea în 1975 a Secţiei de istorie şi arheologie din Parcul “Monumentul Independenţei”, în interiorul unui prim pavilion, ulterior extinsă prin construcţia celui de-al doilea edificiu. Alte realizări importante se referă la organizarea Muzeului de Arta (1972) şi a Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (1989). Implicarea instituţiei muzeale tulcene în diversificarea unor forme de valorificare a întregului patrimoniu cultural a dus, în cele din urmă, la modificarea structurii organizatorice a vechiului Muzeu al Deltei Dunarii şi transformarea lui în Institut de Cercetări Eco-Muzeale. Legiferarea şi reorganizarea muzeului tulcean s-au făcut prin deciziile nr. 118, 119/19 martie 1993, Institutul urmând să-şi desfăşoare activitatea în domeniile: ecologie, etnologie, istoria artelor, istorie şi arheologie. În prezent, fiecare obiectiv muzeal al Institutului desfăşoară activitatea sa proprie prin care încearcă să îmbine riguros activitatea ştiintifică de cercetare, conservare, restaurare, valorificare şi îmbogăţire a patrimoniului cultural, cu acţiuni care să evidenţieze activităţi sinergetice cu alte domenii. Noua strategie a instituţiei are în vedere faptul că produsul său cultural trebuie dezvoltat într-un context de integrare care să implice educaţia, turismul, dezvoltarea regională, cooperarea transfrontalieră şi transnaţională, urmărind crearea unor efecte multiplicatoare prin acţiuni pluridisciplinare. Istorie şi arheologie (pre şi protoistorie, greco-elenistică, daco-romană, medievală), tezaure monetare cu piese romane, genoveze, tătăreşti; ştiinţele naturii; artă plastică şi decorativă; etnografie; bibliofilie, carte veche, bibliotecă (peste 87.000 volume).

Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=623 

Colecția muzeală a Mănăstirii Ortodoxe „Cocoş”- Tulcea

Nu exista date

Prin anul 1909, in Manastirea Celic Dere a functionat o scoala primara si una profesionala in limba romana. Cartile de citire erau Ceaslovul, Psaltirea si Octoihul. Au existat aici si ateliere de pictura bisericeasca si tesaturi de broderie. Azi exista un atelier de covoare.

Intre anii 1910-1912 se construiesc doua cladiri etajate care au adapostit scoala de pictura bisericeasca “Sfanta Ana”, un atelier de tesut covoare, stofe si vesminte sacre, precum si Staretia cu o terasa sprijinita pe cinci coloane, dupa modelul vechilor cule boieresti

Lacasul monahal poseda o bogata colectie de arta veche bisericeasca. Muzeul colectiilor bisericesti adaposteste obiecte cu valoare istorica, artistica si documentara: 27 de documente scrise in limba turca, araba si persana; Biblia lui Serban Cantacuzino de la 1688; icoana Maicii Domnului de la anul 1600; manuscrise si tiparituri din perioada anilor 1696 – 1898.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-celic-dere-67965.html