Peștera Zeicului- Hunedoara

Peștera Zeicului se află în Munții Retezat, Județul Hunedoara, pe râul Jiul de Vest, în apropiere de localitatea Câmpu lui Neag, la altitudinea de 1260 m .

Peștera Zeicului, situată pe teritoriul Parcului National Retezat, a fost declarată rezervație naturală speologică de categoria a III-a  deoarece prezintă o mare varietate de formațiuni stalagmitice și un bogat material paleontologic.

Peștera a fost inclusă în Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 12 aprilie 2000, în Anexa Nr. I – Zone naturale protejate de interes național și monumente ale naturii, la nr. crt. 2.496, cu suprafața de 1 ha.

Peștera Zeicului era cunoscută în prima ei porțiune, de localnici, ca loc de adăpost pentru turme. Se spune că ea a slujit și ca ascunzătoare pentru haiducii lui Zeicu, fapt întărit prin descoperirea în peșteră a unor flinte ruginite.  După prima sală se află un horn, înalt de 12m, continuat cu o sală cu multe concrețiuni, în care sau găsit și urme de Ursus spelaeus (ursul de cavernă). Din această sală se deschide și gura unui puț cu o adâncime de 48 m, în care se află o stalactită de peste 12 m înălțime, una din cele mai mari din țară.

Sursa: Wikipedia

Peștera Valea Bistrița (monument al naturii) este o arie arie naturală protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al comunei Costești.

Localizare

Aria naturală se află în Munții Căpățânii grupare ce aparține lanțului montan Șureanu-Parâng-Lotrului, la o altitudine de 830 m, în bazinul superior al Bistriței Vâlcene, în partea nordică a satului Bistrița, pe teritoriul împădurit al mănăstirii cu aceelași nume.

Peștera Valea Bistrița cu o suprafață de 0,25 hectare a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și este inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița.

Rezervația naturală reprezintă o grotă (peșteră) în Cheile Bistriței Vâlcene ce adăpostește resturi fosile de urs de peșteră și urme atribuite unei vechi civilizații ale culturii Coțofeni.

Sursa: Wikipedia

Peștera Vălenii Șomcutei- Maramures

Peștera Vălenii Șomcutei este o rezervație naturală de tip speologic, situată în judeţul Maramureş, pe teritoriul administrativ al orașului Şomcuta Mare

Localizare

Aria naturală se află în partea sud-vestică a județului Maramureș, pe teritoriul sudic al satului Vălenii Şomcutei, în apropierea drumului național (DN1C) care leagă municipiul Cluj-Napoca de Baia Mare.

Descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) și ocupă o suprafață de 5 hectare.

Aria naturală reprezintă o peșteră săpată în calcare badeniene (cu alge calcaroase de tip Lithothamnion calcareum) în abruptul stâng al Văii Vălenilor având o singură intrare, mai multe galerii, săritori, marmite, gururi și un curs de apă subteran cu debit permanent. Peștera este și sit arheologic, aici descoperindu-se mai multe resturi ceramice din epoca bronzului.

Atracții turistice

În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, situri arheologice), astfel:

• Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Șomcuta Mare (construcție 1862-1885), monument istoric
• Biserica romano – catolică „Sf. Vasile” din Șomcuta Mare, construcție 1895, monument istoric
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Vălenii Șomcutei, construcție secolul al XVII-lea, monument istoric. Lăcașul de cult are hramul
• Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Codru Butesii, construcție 1700, monument istoric
• Sediul Districtului Chioar (azi Unitate militară de jandarmi), construcție 1861, monument istoric (Șomcuta Mare)
• Tribunalul de plasă (azi Judecătoria și Parchetul Șomcuta Mare), construcție secolul al XIX-lea, monument istoric
• Situl arheologic „Valea lui Ștefan” de la Vălenii Șomcutei
• Situl arheologic „Ograda Budenilor” de la Vălenii Șomcutei

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pe%C5%9Ftera_V%C4%83lenii_%C5%9Eomcutei

Peștera Toșorog- Neamt

Pestera Tosorog se afla in Muntii Hasmas, in apropierea limitei de sud-vest a Muntilor Ceahlau, la aproximativ 4 km de centrul satului Telec, in directia Tulghes. Accesul catre pestera se face din dreptul ultimei constructii a satului Telec, mai intai urmand traseul unui jgheab ce se vede foarte bine in stanga drumului.

La intrarea in traseul marcat ce duce la pestera se afla montat un panou indicator. Se urmeaza poteca ce trece printr-o zona plina de zmeura, ea ajungand apoi intr-o poiana unde se bifurca. Drumul spre pestera o ia in partea dreapta facand mai apoi un ocol tot inspre dreapta. Din poiana amintita mai jos se ajunge la pestera in circa 5 – 10 min.

Pestera mai este denumita local si Jgheabul cu Gaura. Are o lungime de 100 m, o denivelare de 30 m si prezinta putine formatiuni concretionare specifice de pestera.

Accesul in primele doua sali se face usor. Continuarea traseului se face printr-o gaura de 4-5 m unde este necesara atentie sporita datorita umezelii de pe pereti. Se recomanda a se folosi o franghie pentru a facilita accesul in continuare.

Pentru a parcurge aceasta pestera este necesara prezenta unei persoane cu o oarecare experienta in ceea ce priveste speologia si tehnicile de asigurare. Pestera este deschisa, nu este electrificata si nu are amenajari care sa faciliteze accesul.

Sursa: http://www.turistik.ro/romania/bicaz/pestera-tosorog

Peștera Tecuri- Hunedoara

Pestera Tecuri este o arie protejata de interes national situata pe raza Parcului Natural Gradistea Muncelului – Cioclovina si corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervatii naturale de tip speologic). Situata pe Valea Pietrosului, comuna Baru, Pestera Tecuri este renumita prin frumusetea formatiunilor stalagmitice, coraliene si microcristalelor, aici aflandu-se una din cele mai spectaculoase stalagmite din pesterile Romaniei, înalta de 7m.

Sursa: http://www.turismland.ro/pestera-tecuri-muntii-sureanu/    

Peştera Rac- Valcea

Peștera Rac (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Olănești.

Descriere

Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, se află în Munții Căpățânii, în bazinul superior al râului Cheia și are o suprafață de 0,20 hectare.

Aria naturală inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița reprezintă o grotă (peșteră) în abruptul văii Cheii, ce adăpostește resturi de faună fosilă de urs de peșteră

Sursa: Wikipedia

Peștera Pagodelor – Valcea

Peştera este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, în peretele din dreapta al Ogaşului Ursului, la o altitudine relativă de 150 m faţă de talvegul văii Cheia.

A fost explorată şi cartată în anul 1976 de către speologii vâlceni ai Cercului de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.

Intrarea este dublă, sub forma unei diaclaze, cu o secţiune de 1×1 m. După o scurtă galerie uşor descendentă, urmează o galerie strâmtă, lungă de 18 m, până la “Strâmtoarea Nasturilor Pierduţi”, de unde se lărgeşte (1-3 m lăţime şi 2-3 m înălţime) şi continuă pe încă 100 m lungime. Are o denivelare totală de 10 m şi este foarte bogată în speleoteme. Speleotemele, deşi modeste ca dimensiuni, sunt foarte frumoase: stalactite conice şi stalagmite fistulare, fragile şi policrome. Pe podea se află stalagmite “gulerate’, care au avut baza inundată, la nivelul apei fiind depus un brâu de calcit. Cele mai frumoase sunt “pagodele”, stalagmite conice în trepte. Aici se gaseşte şi un depozit de argilă de un tip mai deosebit, parţial litificat, acoperit pe alocuri de o glazură calcitică strălucitoare, depusă pe marginile crăpaturilor ultimei uscări a materialului. Argila, deosebit de fină, provine dintr-o perioadă în care infiltraţiile din peşteră alimentau un mic lac, ale carui ape au fost pierdute prin fisurarea calcarului. Mărturii ale existenţei acestui lac sunt brâurile care marchează nivelurile de depunere a calcitului de pe pereţii peşterii.

Pentru vizitare sunt necesare surse de lumină, haine de protecţie, iar datorită dimensiunilor reduse ale galeriilor, vizitarea trebuie facută în grupuri de maxim 3 persoane.

Sursa: http://www.buila.ro/pestera_pagodelor_ro

Peștera Munticelu- Neamt

Pestera Munticelu este situata la intrarea din Cheile Bicazului, in baza calcaroasa Surduc Munticelu, pe versantul stang al raului Bicaz.

Pestera Munticelu este considerata din punct de vedere stiintific dar si peisagistic cea mai importanta din Moldova. Descoperita in primavara anului 1973 de catre cativa copii plecati la cules de ghiocei, pestera Munticelu a fost denumita din acest motiv, de catre localnici, pestera Ghiocelu. Drumul spre pestera incepe in dreptul carierei Surduc, la 250 m de la intrarea in Cheile Sugaului.

Traseul este pitoresc si se face mai intai in serpentine, apoi devine din ce in ce mai abrupt si urca pana la o altitudine de 300 de m unde se afla si pestera. Traseul catre pestera este doar unul din numeroasele trasee din Cheile Bicazului. Ascunsa la baza unui perete de calcar intrarea in pestera este scunda de aproximativ 1,5 metri, apoi urmeaza un culoar descendent de 10 metri, care te conduce intr-o sala mare, lunga de 30 de metri si inalta de 4-5 metri. Cu o lungime de 120 m, pestera Munticelu impresioneaza prin sala mare si prin formatiunile stalagmitice.

In partea inferioara a pesterii, sala mare are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. Din acest loc porneste o mare ingramadire de blocuri care urca in trepte, asemenea unui amfiteatru, catre vest. In partea nordica a salii intalnim nenumarate stalagmite luminare care formeaza o adevarata padure, element peisagistic frapant care ii confera pesterii Munticelu unicitate.

Putem admira aici stalagmite luminare inalte de trei metri si groase de trei centimetri. Deosebite sunt si stalactitele fistulare care, pe alocuri, formeaza adevarate ploi de “macaroane”. In partea de sud descoperim un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat. Pestera Munticelu mai ascunde si citeva oase ale ursului de pestera, intre care un femur fixat intr-o stalagmita.

Din cauza faptului ca vizitarea pesterii nu se face intr-un cadru organizat, in ultimii ani inconstienta multor vizitatori au adus-o intr-o stare de degradare tot mai accentuata. Pestera Munticelu nu este electrificata si nu dispune de amenajari care sa faciliteze accesul. In prezent, se fac demersuri pentru a putea fi amenajata si deschisa turistilor pentru vizitare in prezenta unui ghid. In apropiere, pe saua Glodului se afla si Pestera Tunel, care dupa cum spune si numele este un tunel ce traverseaza o stanca si iese in rezervatia Cheile Sugaului!

Sursa: http://www.viziteazaneamt.ro/2009/11/pestera-munticelu-judetul-neamt/  

Pestera   Munteanu – Murgoci – 0,1 ha

Oras B. Olanesti ,Sat Cheia – Monument al naturii (Speologic) situat in Mtii Capatanii – Masivul Buila – Vanturarita ,muntele Stogsoare ,bazinul sup. al Pr. Cheia la alt. de 930m  Adaposteste cea mai mare colonie de lilieci din jud. Valcea, resturi fosile de urs de pestera.

Localizare: Se situeaza in versantul  stg. al pr. Cheia , in perete stancos al mtilor Stogsoare, altitudine  abs. 930 m. si cca. 30 m. alt. relativa fata de talvegul vaii pr. Cheia.

Pestera se situeaza in fond forestier privat , apartinand Obstii Cheia – Olanesti .

A fost inclusa  in Parcul National Buila- Vanturarita.

Sursa: Agentia pentru Protectia Mediului

Peștera Șura Mare este o arie protejată de interes național situată pe raza Parcului natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina.

Localizare

Situată pe valea pârâului Ponor, satul Ohaba-Ponor, la baza abruptului Fruntea Mare.

Istoric

Primii exploratori ai porțiunilor de la intrarea peșterii au fost T. Ionescu și F. Schadler în 1929. Ulterior, I. Gherman a străbatut aproximativ 700 m în interior cu ajutorul unei bărci, publicând descrierea traseului în 1934. În 1950, T. Orghidan și M. Codreanu, în urma informaților date de V. Pușcariu, reiau explorările fără rezultate notabile. Harta prezentând primii 1000 m explorați ai peșterii a fost publicata in 1967.

Interesul pentru Șura Mare devine tot mai accentuat, în timp stabilindu-se numeroase colaborări între cercetători ai Institutului de Speologie și cluburi ale speologilor amatori din străinătate. Ca urmare a acestor colaborări peștera atinge o dezvoltare de 6639 m si o denivelare de +405m. După expedițiile româno-engleze din anii 1968-1969 se consideră că sifonul aflat la circa 800 m de Sala Mendip (sala aflată pe galeria principală activă la aproximativ 3,3 km de intrare) este finalul peșterii. De aici si denumirea de “Sifonul Englezilor”.

În noiembrie 1983 o echipă de la “Vertikum” Budapesta, invitată de speologi de la “Focul Viu” București și de la Grupul de Explorări Subacvatice Subterane (GESS) București la o tură de vizitare în Șura Mare atinge, după o escaladă de 7 m, un scurt pasaj fosil: este scurtcircuitat astfel sifonul care timp de 15 ani barase calea continuării în Șura Mare. Avansând pe sectorul de galerie activă din amonte de sifon, speologi de la cluburile “Focul Viu” București și “Cristal” Oradea ajung, în decembrie 1983, la uriașa cascadă finală.

Descriere

Deschiderea peșterii, monumentală, de aproape 40 m înălțime și 12 m lățime la bază, rivalizează cu intrările din mult mai cunoscutele Cetățile Ponorului sau Peștera Huda lui Papară.

Peștera are o galeria activă, unică, de 3.143 m lungime, care este greu de parcurs întrucât zonele uscate alternează cu lacuri, cascade și baricade de bolovani imenși care fac înaintarea un calvar. Prima sală în care se pătrunde, după parcurgerea unui traseu acvatic, are tavanul la peste 40 m înalțime. Aici au fost făcute săpături arheologice cu rezultate notabile.

De aici, galeria devine plină de imense marmite turbionare pline cu apă, cu pereții sculptați de lingurițe. La circa 2.300 m distanță de la intrare se pătrunde în Sala Mare, zona cea mai spectaculoasă a peșterii. Pereții și tavanul sălii sunt împodobiți cu scurgeri parietale. , baldachine de forme și culori diferite iar podeaua este acoperită de gururi în cascadă, poate cele mai faimoase din țară. Dupa Sala Mare peștera continuă încă circa 800 m, după care un sifon  adânc oprește inaintarea.

Condiții de vizitare

Se recomandă doar speologilor bine antrenați in echipe rodate. Sunt necesare costume de neopren, banane impermeabile, coardă de asigurare, surse de iluminat.

Climă

Umiditate în peșteră este de 100%. Temperatura aerului oscilează între 8 si 10 grade , iar a apei între 7 si 9 grade în acord cu temperatura de afară. Datorită golorilor mari, pe tot parcursul peșterii se simte un curent de aer.

Faună

După Peștera Huda lui Papară, Sura Mare adăpostește a doua mare colonie de lilieci în România. Colonia de pipistrellus se află la aproximativ 350 m de la intrare, iar la înalțimi mai mari există pe pereți și colonii de Miniopterus schreibersi.

Arheologie

Au fost descoperite urme de locuire din neolitic și interesante podoabele de chihlimbar și bronz din epoca Hallstattiana.

Sursa: Wikipedia