Vama Veche – 2 Mai (Acvatoriul litoral marin)

Judetul Constanta

Rezervația marină 2 Mai – Vama Veche este o rezervație naturală amplasată în sudul litoralului românesc, între localitatea 2 Mai și Vama Veche, la granița cu Bulgaria, acoperind o suprafață de cca 5.000 ha, de-a lungul a 7 km de coastă, întinzându-se de la linia coastei și până la izobata de 40 m. Pe o suprafață relativ restrânsă, adăpostește o mare varietate de habitate și biocenoze specifice zonei marine românești, specii rare sau aflate în pericol, habitate de importanță europeană.

Rezervația marină 2 Mai – Vama Veche a fost înființată prin Decizia CJ Constanța 31/1980 și confirmată ca arie protejată prin Legea nr. 5/2000 privind planul de sistematizare teritorială. Prin ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 776/2007, privind declararea siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, zona are regimul de arie naturală protejată, ca arie specială de conservare. Deși este declarată arie protejată din 1980, numai în ultimii ani s-au luat măsuri de protecție efectivă.

Începând cu anul 2004, administrarea rezervației este realizată prin preluarea în custodie pe o perioadă de 5 ani, de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” din Constanța.

Limitele rezervației marine 2 Mai – Vama Veche, corespunzătoare suprafeței de 5000 ha și stabilite prin Legea nr. 5/2000 sunt următoarele:

• Linia nordică – este o linie imaginară, trasată pe coordonata geografică 43°47’18” lat.N care începe în localitatea 2 Mai, și se continuă în mare, sud digul șantierului naval Mangalia, la cca 100 m de acesta, pe o distanță de 9 km, în largul mării.
• Linia sudică – este reprezentată de granița cu Bulgaria, continuându-se în linie dreptă, din punctul de întâlnire a frontierei terestre cu apa mării pe o distanță de cca 9 km, în largul mării;
• Linia vestică – este reprezentată de linia țărmului, pe o distanță de cca 5,6 km, începând din sud de la granița cu Bulgaria și terminându-se în nord, sud digul șantierului naval Mangalia, la cca 100 m de acesta, în localitatea 2 Mai;
• Linia estică – este linia imaginară, aproximativ paralelă cu linia țărmului, la o distanță de cca 9 km de mal, pe coordonata geografică 28°41’30” long.E, până la izobata de cca 40 m.

Pentru realizarea unui management eficient, în corelație cu principiile conservării naturii și cu aspirațiile populației locale, s-au instituit două zone:

• zona A: zonă strict-protejată, destinată exclusiv cercetării științifice, are o suprafață de 3.150 ha.
• zona B: zonă de siguranță și protecție, în care se permit anumite activități economice tradiționale, cu suprafața de 1.850 ha.

În zona A sunt permise următoarele activități:

• desfășurarea activității Serviciului Salvamar;
• navigația, oprirea și ancorarea navelor Custodelui, Poliției de Frontieră și Marinei Militare aflate în misiune, precum și a celor cu misiuni de salvare;
• cercetarea științifică și activitatea de monitoring.

În zona B sunt permise toate activitățile specifice zonei A, precum și următoarele activități:

• pescuitul tradițional/de subzistență al localnicilor, cu următoarele tipuri de unelte: talian, setci, paragate, năvod de plajă și undițe. Este interzisă recoltarea nevertebratelor;
• libera navigație a ambarcațiunilor pescărești tradiționale, numai cu vâsle, vele sau motor electric;
• îmbăierea și înotul, numai în perimetrul plajelor amenajate, în punctele Vama Veche și 2 Mai;
• navigația ambarcațiunilor de agrement, de cel mult 12 m lungime, numai cu vâsle, vele, motor electric sau hidrobiciclete, pescuitul sportiv, activitățile subacvatice și cele educaționale.

Obiectivele rezervației

• Studierea mediului marin într-o zonă cu un impact antropic redus;
• Menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura;
• Protecția habitatelor și a diversității peisajului marin subacvatic;
• Promovarea utilizării tradiționale a resurselor și a activităților în zona marină;
• Oportunități pentru recreere și turism ecologic, concomitent cu desfășurarea activităților științifice.

În rezervație se găsesc aproape toate tipurile de habitate marine prezente la litoralul românesc și, de asemenea, mai mult de 250 specii de floră și faună marină.

Sursa: Wikipedia

Judetul Constanta

Situata la nord de comuna Valul lui Traian. Rezervatie naturala de tipul botanic si sit arheologic. Suprafata totala 5 ha. Situl arheologic pastreaza resturi din sistemul defensiv roman, vechi de acum 2.000 de ani. Este formata din diferite tipuri de plante, dezvoltate in functie de orientarea pantei: panta sudica este lipsita de vegetatie lemnoasa, pe partea nordica s-au dezvoltat arbusti, iar pe coama valului specii de plante xerofile. Accesul spre rezervatie se face pe drumuri secundare ce se desprind de pe DN 3 Constanta – Cernavoda.

Sursa: http://www.helloromania.eu/rezervatia-naturala-valul-lui-traian-cazare

Rezervaţia naturală Gura Dobrogei

Judetul Constanta

Gura Dobrogei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului comunei Târgușor.

Localizare

Aria naturală se află în partea sudică a Dobrogei, în nord-estul județului Constanța, pe teritoriul estic al satului Târgușor și cea nordică-vestică a localității Palazu Mic și cea sud-vestică a localității Venus, în apropierea drumul național DN22 care leagă municipiul Constanța de orașul Babadag și este străbătută de valea Casimcei.

Descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.1143 din 18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.691 din 11 octombrie 2007 (privind instituirea de noi arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 242,70 hectare.

Aria naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic și faunistic din Podișul Casimcei alcătuită din abrupturi calcaroase (atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii, ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj. Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000 – Cheile Dobrogei, arie naturală de protecție specială avifaunistică

Sursa: Wikipedia

Pereții calcarosi de la Petrosani

Judetul Constanta

Peretii calcarosi de la Petrosani constituie monument situat pe teritoriul administrativ al comunei Deleni, sat Petrosani si este considerat monument al naturii de tip geologic.

Peretii calcarosi impresioneaza prin aspectul rezultat in urma actiunii agentilor externi si sunt compusi din depozite cretacice cenomaniene, in care se remarca prezenta conglomeratelor si resturilor fosile de amoniti, lamelibranhiate, echinide.

Suprafata totala a zonei este de 8 ha iar flora este formata din plante rare, xerofile si calcifile

Peretii calcarosi de la Petrosani este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Litoral, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Sursa: http://www.infopensiuni.ro/cazare-ostrov/obiective-turistice-ostrov/peretii-calcarosi-de-la-petrosani_4187

Pădurea Hagieni

Judetul Constanta

Rezervația Pădurea Hagieni cu platourile ei calcaroase, stepele și pădurile xerotermofile, tufărișurile ei țepoase și fauna asociată acestora, este un loc față de care am un fel de iubire specială, dacă așa ceva poate să existe: aici am văzut prima dată la modul acela copleșitor cât de aparte poate să fie biodiversitatea dobrogeană, cum se plimbă agale țestoase printre ierburi, pe sub tufe, cum gușteri sclipitori stau să se sorească pe pietre, cum stepa are acea aromă indescriptibilă de sălbăticie-suavă. Relativ aproape de litoralul turistic, accesibil și totuși nu foarte umblat, Hagieniul este un loc unde puteai ajunge ușor și cu autostopul cât timp ceilalți studenți se distrau pe la Costinești… sau după ceva conferință prin Mangalia. Mă plimbam o zi prin zonă, cu un aparat de fotografiat și un singur obiectiv, 2 filme și o sticlă de apă minerală; aveți mai jos câteva imagini și din acele vremuri, și altele mai recente.

Pădurea Hagieni, deși este extinsă față de „pretențiile actuale”, este o rămășiță a pădurilor submediterane de stejari scunzi xerotermofili, care făceau parte din silvostepele naturale dobrogene; aici poți vedea stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) stejar pufos (Quercus pubescens), cer (Quercus cerris), mojdrean (Fraxinus ornus), cărpiniță (Carpinus orientalis), iasomie (Jasminum fruticans), paliur (Paliurus spina-christi), scumpie (Cotinus coggygria) șamd.

Platouri calcaroase constituite din sedimente sarmațiene, văi adâncite și abrupți versanți stâncoși/ bolovănoși, cu mici nișe penetrând pe sub stâncă pe unde poți vedea ascunse țestoase dobrogene… Stepe și tufărișuri xerotermofile cu multe plante țepoase formând desișuri greu de străbătut (siblyak/șibleac), cu tufe de corn sub care țestoasele se adună să se ospăteze din fructele cărnoase… probabil o mare plăcere pentru ele în acest peisaj arid al dealurilor încinse de soare. Câteva ape curgătoare/ stătătoare aflate undeva la limita dintre acestea… în general nesemnificative în peisaj, cu excepția zonei umede lacustre cu vegetație acvatică/ palustră aflate în aria centrală a rezervației. Reptilele sunt bine reprezentate în aceste habitate prielnice pentru un spectru larg de specii, pe lângă țestoasa dobrogeană (Testudo graeca) fiind prezente spre exemplu șopârla de iarbă (Podarcis taurica), șarpele rău (Coluber caspius), vipera cu corn (Vipera ammodytes) etc.

Ca atâtea alte arii protejate dobrogene, Rezervația Pădurea Hagieni este o insulă de naturalețe înconjurată de nemărginite terenuri agricole… și când te gândești că acelea erau cândva peisaje naturale, mult mai naturale decât actuala rezervație, agresată cu plantații de pini și plopi, salcâmi și cine știe câte plante silviculturale alohtone… pe lângă asta, lângă zona lacului există cca 15 foraje/ stații de pompare care asigura alimentarea cu apă a Mangaliei și a stațiunilor aflate la nord de ea… Cu toate aceste agresiuni umane, biodiversitatea naturală a zonei se încăpățânează să supraviețuiască parțial… încă.

Pădurea Hagieni devine protejată prin Decizia 425/1970 a Consiliului Popular Județean Constanța, apoi este inclusă în Legea 5/2000 având codul 2360, cu o suprafață de 392,9 hectare. Există aici un sit Natura 2000 ROSCI0157 Pădurea Hagieni – Cotul Văii, cu o suprafață de 3.652 hectare, terenuri cuprinse altitudinal între 0 și 99 m. În formularul standard al acestui SCI se arată că în zonă este prezent grivanul dobrogean (Mesocricetus newtoni) și dihorul de stepă (Mustela evermannii), iar în formularul SPA Hagieni se menționează chițcanul de grădină (Crocidura suaveolens).

Dintre speciile de plante rare importante pentru conservarea biodiversității, în formularul standard sunt menționate: Potentilla emilii-popii, Centaurea jankae, Himantoglossum caprinum. Pe lângă acestea, alte specii interesante ar mai marita câteva incursiuni de fotografiere prin zonă: Orchis purpurea, Orchis simia, Colchicum fominii, Sternbergia colchiciflora, Crocus flavus, Crocus chrysanthus, Crocus pallasii, Paeonia tenuifolia, Paeonia peregrina, Centaurea napulifera, Stipa ucrainica, Stipa joannis, Stipa lessingiana, Digitalis lanata, Iris pumila etc. Dealtfel, în formularul standard se arată că de aici se cunosc peste 800 de taxoni vegetali dintre care peste 700 plante vasculare.

Pentru protejarea păsărilor a fost creat situl Natura 2000 ROSPA0094 Pădurea Hagieni, care acoperă 418,2 hectare, aflate între 5 și 69 m altitudine. În formularul standard al SPA Pădurea Hagieni se menționează cuibărirea unei perechi de acvilă de câmp (Aquila heliaca), o pereche de șoim dunărean (Falco cherrug), 2 perechi de herete sur (Circus pygargus), 9-11 p. de șerpar (Circaetus gallicus), 13-21 p. de vânturel de seară (Falco vespertinus), 3-4 p. gaie brună (Milvus migrans), 15-18 p. uliu cu picioare scurte (Accipiter bevipes), 10-13 p. de șorecar mare (Buteo rufinus), 2-3 p. de acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), 66-90 p. de pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus), 45-60 p. de caprimulg (Caprimulgus europaeus), 40-44 p. de dumbrăveancă (Coracias garrulus), 20-30 p. ciocănitoare de stejar (Dendrocopus medius), 120-140 p. de ciocârlie de stol (Calandrella brachydactyla), 600-700 p. de ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra), 210-220 p. de sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor), 90-100 p. de ortolan (Emberiza hortulana), 4-6 perechi de pietrar negru (Oenanthe pleschanka) etc. În perioada de iarnă în aria sitului este prezent heretele vânăt (Circus cyaneus) în cca 80-100 de exemplare, lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) în 60 exemplare, rața cu cap alb (Oxyura leucocephala) estimată a fi prezentă prin 8 indivizi, șoimul călător (Falco peregrinus) un exemplar… șamd. Desigur, zona este habitat de cuibărire a multor alte specii de păsări mai comune, iar pe timpul pasajului (primăvara și toamna), aria este vizitată de specii migratoare, spre exemplu fiind evaluată prezența a 200-300 de vânturei de seară (Falco vespertinus), 5500-6000 de pescăruș cu cap negru (Larus melanocephalus) să amintesc doar câteva exemple. Aria de Importanță Avifaunistică RO 131 Pădurea Hagieni, acoperă 1.525 hectare. Dacă un biolog perfect și-ar petrece toată viața în această singură arie, veșnic ar avea ceva nou de văzut, ceva nou de înțeles. Cam de câți astfel de oameni ar fi nevoie pentru progresul cunoașterii la nivel de peisaj?

Sursa: http://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/14/padurea-hagieni-dobrogea/

Judetul Constanta

Pădurea Esechioi este situată în extremitatea sud-vestică a Dobrogei de la noi: este un trup de pădure xerofilă dominată de specii de stejari, având și poieni stepice. Prin Decizia nr. 31 din 1980 a Consiliului Popular Constanța, o suprafață de 27,7 hectare devine rezervație naturală botanică și zoologică. Prin Legea 5/2000, Pădurea Esechioi devine rezervație naturală de interes național pe 26 hectare, având cod 2365.

Situl Natura 2000 Pădurea Esechioi – Lacul Bugeac are o suprafață de 2.966 hectare, cuprinse altitudinal între 0 și 141 m, cu o medie de 21 m, aparținând de regiunea biogeografică stepică. În Formularul Standard al sitului se menționează existența unor habitate de interes comunitar, dintre care unele sunt relevante pentru Pădurea Esechioi și vecinătatea imediată a acesteia: vegetația forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, vegetația de silvostepă euro-siberiană cu Quercus sp., păduri balcano-panonice cu cer și gorun, tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, stepe ponto-sarmatice. Dintre speciile de animale de interes comunitar este prezentă rădașca (Lucanus cervus), țestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca), popândăul (Spermophilus citellus). Mai sunt menționate broasca râioasă verde (Bufo viridis), brotăcelul (Hyla arborea), șopârla de iarbă (Podarcis taurica), șarpele rău (Coluber caspius).

Din zona Pădurii Esechioi se cunoaște prezența a circa 850 de taxoni vegetali (specii și subspecii) care constituie circa 35 de asociații. Pădurea este constituită preponderent din stejari xerofili (mai ales cer Quercus cerris și stejar pufos Quercus pubescens, dar este prezent și stejarul brumăriu Quercus pedunculiflora), dar este bine reprezentată cărpinița (Carpinus orientalis) iar în stratul ierbos sunt prezente numeroase specii cu răspândire mai sudică, din balcani până în florele mediteraneene. Dintre speciile de plante de interes comunitar, în Formularul Standard sunt menționate Echium russicum și Potentilla emilii-popii. Pe lângă acestea, se mai cunoaște prezența în zonă a speciei “de iarbă” Piptatherum virescens, amenințate cu dispariția. Poienile stepice au variate specii interesante, precum Stipa capillata, Stipa lessingiana, Stipa ucrainica, Thymus pannonica, Astragalus ponticus șamd.

Sursa: http://peterlengyel.wordpress.com/2012/12/16/rezervatia-padurea-esechioi-dobrogea/

Pădurea Dumbrăveni

Judetul Constanta

În sudul Dobrogei, zona Dumbrăveni prezintă un peisaj de pădure submediterană luxuriantă, extinsă spațial și puțin umblată, cu stâncării calcaroase cu fosile și câteva grote, zone de vegetație stepică ierboasă (atât stepe primare naturale cât și pășuni stepice secundare/ agropastorale), mai multe văi cu ape temporare precum și un curs de apă relativ-permanentă, astfel că acest mozaic de habitate păstrează o biodiversitate a silvostepelor care era cândva răspândită în toată regiunea. Ca și în alte păduri sud-dobrogene, se poate vedea pe aici o varietate mare de specii xerotermofile, păduri de cer (Quercus cerris), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) stejar pufos (Quercus pubescens), cărpinița (Carpinus orientalis), etc; în Pădurea Dumbrăveni există inclusiv zone cu arbori seculari.

Rezervația Pădurea Dumbrăveni a fost înființată prin Decizia 31 din 1980 a Consiliului Popular Județean Constanța, apoi statutul protecției este reconfirmat prin Legea 5/2000, aria protejată având 345,7 hectare. Bazat pe Directiva Habitate a Uniunii Europene, situl Natura 2000 ROSCI0071 Dumbrăveni – Valea Urluia – Lacul Vederoasa se extinde pe 18.714 hectare, terenuri având altitudinea cuprinsă între 1 și 194 m. În formularul standard al SCI-ului se arată printre altele că aici este prezent balaurul dobrogean (Elaphe quatuorlineata), dihorul pătat (Vormela peregusna) și este posibilă prezența grivanului dobrogean (Mesocricetus newoni)… o specie de mic mamifer existentă doar în Dobrogea (România și Bulgaria). Balaurul dobrogean, în ultima vreme denumit Elaphe sauromates, se cunoaște a fi prezent în acest sit dar la distanță mare de Pădurea Dumbrăveni – propriu-zisă. Dintre plante, câteva specii rare sunt și ele importante pentru conservarea diversității biologice: Potentilla emilii-popii, Centaurea jankae, Himantoglossum caprinum, Echium russicum… sper să le fotografiez cândva la o vizită prin zonă cu cineva care știe bine botanică – și cunoaște “locurile”. Mai există pe lângă acestea alte câteva specii interesante precum Paeonia peregrina, Crocus pallassi, Jasminium fruticans, Stipa capillata, Stipa lessingiana, Stipa ucrainica șamd.

Bazat pe Directiva Păsări a Uniunii Europene un Sit Natura 2000, ROSPA0036 Dumbrăveni, protejează o suprafață de 2055,6 hectare (altitudinea între 48 și 176 m) care include pe lângă Rezervația Pădurea Dumbrăveni și alte câteva arii naturale protejate: Punctul fosilifer Credința, Pereții calcaroși de la Petroșani – comuna Deleni (acestea fiind înființate prin Decizia 31/1980 la nivel județean și apoi confirmate prin Legea 5/2000 la nivel național). În formularul standard al acestui SPA se arată că aici cuibăresc 12-14 perechi de viespar (Pernis apivorus), 2-4 p. gaie brună (Milvus migrans), 12-16 p. uliu cu picioare scurte (Accipiter bevipes), 9-10 p. de șorecar mare (Buteo rufinus), 4-6 p. de acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), 90-120 p. de ciocănitoare de grădini (Dendrocopus syriacus), 70-80 p. de dumbrăveancă (Coracias garrulus), 180-200 p. de sfrâncioc cu fruntea neagră (Lanius minor), 200-220 p. de ortolan (Emberiza hortulana), 4-5 perechi de pietrar negru (Oenanthe pleschanka) etc. În perioada de iarnă în zona acestui SPA este prezent heretele vânăt (Circus cyaneus) în cca 90-100 de exemplare. Există aici o Arie de Importanță Avifaunistică (RO 129 Dumbrăveni – Plopeni), acoperind 15.172 hectare. Este evident o zonă interesantă.

Sursa: http://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/14/padurea-dumbraveni-dobrogea/

Pădurea Cetate

Judetul Constanta

Tip rezervatie: mixta, botanica si zoologica.
Suprafata: 61,8 ha
Caracterizare generala: Trupul de padure Cetate constituie un arboret de lunca, rest al padurilor dobrogene naturale din lungul Dunarii. În perimetrul rezervatiei forestiere se pastreaza si în prezent exemplare seculare de stejar brumariu si stejar pufos.
Avifauna acestei rezervatii, datorita numeroaselor tipuri de habitate, prezinta o ampla diversitate, fiind întâlnite specii rare de pasari acvatice, de rapitoare diurne, pasari migratoare si sedentare, în marea lor majoritate proteprotejate la nivel national si international.

Sursa: http://wikimapia.org/22634402/ro/P%C4%83durea-Cetate

Judetul Constanta

Tip rezervatie: mixta, botanica si zoologica.
Suprafata: 54,1 ha.
Aici încă se mai întâlnesc specii de plante care au făcut parte în vechime din pădurea care acoperea platoul Dobrogei Centrale.

Sursa: http://wikimapia.org/23523600/ro/Dealul-Celea-Mare-86-m-%C5%9Fi-Valea-lui-Ene-rezerva%C5%A3ie-natural%C4%83

Pădurea Canareaua Fetii

Judetul Constanta

În partea sud-vestică a Dobrogei de la noi, în imediata vecinătate a frontierei România-Bulgaria, există un culoar depresionar puțin adâncit în peisaj, o vale seacă mărginită de dealuri molcome care prezintă câțiva pereți calcaroși caracteristici canaralelor… un peisaj cu aspect geomorfologice interesante și o biodiversitate extraordinară.

Landșaft cu întinse păduri, ochiuri de vegetație stepică, cursuri și băltiri de ape temporare sau permanente și zone agresate de om prin transformarea diverselor ecosisteme naturale în monotone și întinse terenuri cultivate. O vale largă se observă de la zona bălții Iartmac, trecând peste linia imaginară numită de noi graniță, ajungând în teritoriul Bulgariei, unde aceeași vale este numită Suha Reka, denumire ce se traduce Râul Secat; această largă vale a fost cândva străbătută de un mare curs de apă, probabil că pe aici curgea cândva ceva braț al străvechiului Danubiu. În peisaj apar și câteva blocuri calcaroase care au pereți verticali ajungând până la 40 m înălțime, prezentând arcade, grote, hornuri, surplombe și variate nișe, pereți care au grohotișuri la baza lor iar deasupra sunt acoperite de stratul de loess atât de extins în peisajul dobrogean. Calcarele au și variate fosile.

Vegetația pădurilor de aici este constituită din specii termofile și rezistente la ariditate, arbori, liane și tufărișuri, ca și variate plante ierboase. Există aici întinse păduri de cer (Quercus cerris), stejari pufoși (Quercus pubescens și Quercus virgiliana), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) etc. Sunt prezente numeroase specii mediterane-submediterane, printre care mai reprezentative sunt vișinul turcesc (Prunus (Cerasus) mahaleb), mojdreanul (Fraxinus ornus), cărpinița (Carpinus orientalis), paliurul (Paliurus spina-christi), scumpia (Cotinus coggygria), ghimpele (Ruscus aculeatus) șamd. Dintre plantele ierboase, în ochiurile stepice apare Stipa capillata, stipa ucrainica; sunt prezente în zonă și cele două specii de bujor, Paeonia tenuifolia și Paeonia peregrina. Stâncăriile au numeroase specii rare, plante calcifile și xerofile (pe care sper să le fotografiez la o vizită viitoare în zonă… împreună cu un botanist/ botanistă).

Canaraua Fetii a devenit arie protejată prin Decizia 31/1980 a Consiliului Popular Constanța, cu scopul de a proteja vulturul hoitar (Neophron percnopterus), un fluture rar și splendind aparținând de Papilionidae (Zerynthia cerisyi), precum și țestoasa dobrogeană (Testudo graeca) larg răspândită prin Dobrogea. Prin Legea 5/2000 protecția Canaralei Fetii a fost reconfirmată la nivel național, având codul 2363, acum această rezervație acoperind o suprafață de 172 hectare.

Situl Natura 2000 Pădurea și Valea Canaraua Fetii – Iortmac (ROSCI0172) protejează 14.473 hectare din peisajul care include păduri, zone înierbate, zone umede etc. Cu altitudini între 1 și 176 m, pe un peisaj mozaicat cuprinzând păduri de cer, gorun, stejari pufoși, stepe și tufărișuri, ca și niște zone umede, acest teritoriu prezintă o biodiversitate interesantă. În Formularul Standard al Sitului se arată că se cunosc de aici cca 1.000 de specii de plante superioare, ceea ce reprezintă 27% din flora spontană prezentă în România. Dintre reptile, pe lângă țestoasa dobrogeană (Testudo graeca), în formularul standard al sitului se menționează și prezența țestoasei de Oltenia (Testudo hermanni); mai trăiesc în acest peisaj diverse alte reptile, precum  gușterul (Lacerta viridis), gușterul vărgat (Lacerta trilineata), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șopârla de iarbă (Podarcis taurica), șopârlița de frunzar (Ablepharus kitaibelii), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele rău (Coluber caspius) vipera cu corn (Vipera ammodytes) etc. Privind herpetofauna, de la Canaraua Fetii Mircea Andrei citează Ablepharus kitaibelii, Anguis fragilis, Lacerta praticola, Lacerta viridis, Podarcis muralis, Podarcis taurica, Natrix natrix, Coluber caspius, în Andrei, M., 2002. Contributions to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobroudja (Romania). Travaux du Museum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”, 44: 357-373. În Cartea roșie a vertebratelor din România, 2005, de aici este citat Elaphe longissima și Vipera ammodytes. Totodată, de la Canaraua Fetii este citată atât Testudo graeca cât și T. hermanni: Iftime, A, 2002. Testudo hermanni Gmelin, 1789 in Dobroudja (SE Romania) with comments on conservation. Herpetozoa (Wien), 15 (3/4), 183-186.

Dintre mamifere, în formularul standard sunt incluse mai multe specii de lilieci (chiroptere): liliacul cu potcoavă a lui Méhely (Rhinolophus mehelyi), liliacul mic cu potcoavă (Rh. hipposideros), liliacul mare cu potcoavă (Rh. ferrumequinum), liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliacul cărămiziu (Myotis emarginatus), dar pe lângă acestea se mai cunosc de aici liliacul comun (Myotis myotis), și două specii de lilieci pitici (Pipistrellus nathusii, P. savii); această diversitate de chiroptere se explică și prin prezența numeroaselor fisuri din stânci, necesare ca loc de ascunziș pentru unele dintre aceste specii. Trăiește prin aceste stepe și popândăul (Spermophilus citellus) și dihorul pătat (Vormela peregusna). Din păduri este cunoscută prezența pârșului mare (Glis glis), pârșului cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), a bursucului (Meles meles), pisicii sălbatice (Felis silvestris). Dintre mamiferele carnivore mai ușor de depistat este șacalul (Canis aureus), ale cărui lătrături se pot audia pe timp de noapte; în ultimii ani este constatată revenuirea lupului (Canis lupus), cândva exterminat din zonă. În lucrarea lui Răduleț N., Stănescu M., 1996 – Contributions a la connaissance des mammiferes du sud de la Dobrogea (Roumanie). Trav. Mus. Hist. nat. “Grigore Antipa”, 36: 385 – 389, de la Canaraua Fetii se citează prezența liliecilor Myotis emarginatus, Pipistrellus savii și Rhinolophus hipposideros, apoi mustelidele Martes foina și Vormela peregusna, pe lângă cvasi-omiprezentul popândău (Spermophilus citellus).

Suprapunere parțială a acestui SCI există cu situl Natura 2000 ROSPA0008 Băneasa – Canaraua Fetei (da… în documente similare, același loc odată este Canaraua Fetii altădată Canaraua Fetei…), care are o suprafață de 3106,8 hectare; formularul standard al acestuia consideră că aici cuibăresc 8-10 perechi de uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes), 4-6 perechi de acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), 16-20 p. de șorecar mare (Buteo rufinus), 4-6 p. de acvilă pitică (Hieraaetus pennatus), 20-40 p. de caprimulg (Caprimulgus europaeus), 6-9 p. de șerpar (Circaetus gallicus), 100-160 p. de dumbrăveancă (Coracias garrulus), 40-80 p. de ortolan (Emberiza hortulana), 90-100 p. de ciocănitoare de stejar (Dendrocopus medius), 20-26 p. de ciocănitoare de grădini (Dendrocopus syriacus), 12-16 p. de ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) etc; situl are importanță și în perioada de pasaj, când este utilizat de numeroase păsări aflate în migrație, spre exmplu 300-400 de berze negre (Ciconia nigra). La Canaraua Fetii a fost observată și silvia porumbacă (Silvia nisoria), o pasăre nu prea ușor de observat… Există aici desemnată o Arie de Importanță Avifaunistică pe o suprafață de 11.963 hectare; printre speciile a căror existență în zonă a făcut posibilă desemnarea acesteia, se menționează și acvila de camp (Aquila heliaca), acvila țipătoare mare (Aquila clanga), ca și vulturul hoitar (Neophron percnopterus), vultur care cuibărea până recent prin Canaraua Fetii, dar în ultimii ani a fost observantă doar prezența accidentală a câte unui exemplar; am și fotografiat aici în urmă cu cca 10 ani, un astfel de vultur… dar era foarte departe; la sud de aici, prin Bulgaria, vulturul hoitar era mult mai bine reprezentat, având cca 120 de perechi cuibăritoare… dar și acolo populația acestei specii a prezentat recent o rapidă descreștere.

Care va fi viitorul acestei zone splendide? Într-un articol din 28 august 2011 pe Think Outside the Box, Viorel Irașcu scrie că un preot vrea să construiască aici o „mănăstire micuță”, să o termine până în 2012. Apare senzația că aceste stabilimente de imbecilizare a populației apar ca invazive ciuperci otravitoare distrugând orice loc care mai prezintă cât de cât caracteristici naturale sau tradiționale de valoare: se toarnă betoane, se aduce tablă strălucitoare, chiar pe vremuri de „criză economică” se găsesc fonduri de multe ori guvernamentale pentru a deschide cu buldozerele și apoi a asfalta un drum (când spitale și școli se dărâmă, profesori și medici pleacă din sistem… dar ce mai contează prezentul și viitorul “boului plătitor de taxe”). Se adâncește atmosfera medievală, apar hoarde de inculți creduli, ușor de manipulat. Boxele sunt scoase pe lângă mănăstire pentru a urla durerea către toate zările și a scoate bani cu nemiluita de la cei sărmani, care nu mai găsesc alte speranțe… decât ceva “izvor tămăduitor” și „icoane și cruciulițe făcătoare de minuni”… toate pe bani. Apare apoi prin zonă un gater al mănăstirii care absoarbe și feliază copacii din cercuri din ce în ce mai mari, apar alte și alte construcții, până locul devine o mare jălnicie colcăind de lăcuste în negre sutane…. simbol trist că a mai murit o speranță de sustenabilitate și civilizație, a mai fost căsăpită o zonă naturală valoroasă… a mai dispărut o „arie protejată”. Oare așa se va întâmpla și în Canaraua Fetii?

Sursa: http://peterlengyel.wordpress.com/2011/10/13/canaraua-fetii-dobrogea/