Stânca Șerbești- Neamt

Locatie: Stanca Serbesti este situata la o distanta de aproximativ 17 km NE de municipiul Piatra Neamt, pe teritoriul comunei Stefan cel Mare, in depresiunea Cracaului.

Descriere:

Stanca cu chip de om de la Serbesti – Neamt este rezervatie naturala geologica si reprezinta un punct fosilier care contine resturi de moluste si impresiuni de plante. Cu o altitudine de 512 m, stanca domina Depresiunea Cracaului si constituie un punct cheie pentru intelegerea fenomenelor geologice din aceasta zona.

Declarata monument al naturii, Stanca Magura Serbesti este constituita din bancuri de gresii dure redresate pana aproape de vertical, de varsta sarmatiana, la contactul podisului Moldovei cu Subcarpatii. Forma sa deosebita se datoreaza atat pozitiei stratelor de roci din care este alcatuita dar si duritatii lor, motiv pentru care sunt  mai putin erodate decat rocile inconjuratoare.

Sursa: http://www.viziteazaneamt.ro/2009/10/stanca-serbesti-judetul-neamt/

Rezervația faunistică Brateș- Neamt

Rezervația faunistică Brateș (Tărhăuș) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Tarcău.

Localizare

Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului Neamț la limita cu județul Bacău în Munții Tarcăului, pe abruptul nord-estic al Vârfului Țapu în aria delimitată de acesta cu dealul Făgețel și muntele Rădvanu la nord de Obârșia Tarcăului, la o altitudine de 1400 – 1600 m.

Descriere

Arealul rezervației reprezintă o pădure de rășinoase și amestec de rășinoase cu o suprafață de 30,70 hectare și, a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone prorejate).

Reprezintă o zonă montană împădurită, cu rol de protecție pentru cocoșul de munte (Tetrao urogallus), o specie faunistică din familia Phasianidaelor.

Actual (2012) se află în administrarea Direcției Silvice – Piatra Neamț, Ocolul Silvic Brateș

Sursa: Wikipedia

Rezervația de Zimbri – Neamț

Locatie: com. Vanatori, jud. Neamt

Rezervatia de Zimbri si Fauna Carpatina “Dragos Voda” este una din cele 4 rezervatii de zimbri existente la noi in tara si este catalogata ca fiind una dintre cele mai mari rezervatii exclusive zimbrilor din Europa. Situata în nordul judetului Neamt, pe raza comunei Vanatori-Neamt, în apropierea drumului naţional DN15 si a Manastirii Neamtului, rezervatia, reprezinta unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale judetului.

Rezervatia de Zimbri si Fauna Carpatina “Dragos-Voda” a fost infiintata in anul 1968, se întinde pe aproximativ 11.500 ha si este una dintre cele patru arii protejate incluse în Parcul Natural Vanatori-Neamt.

Din cronica Ocolului Silvic Targu-Neamt aflam urmatoarele:

“Primele exemplare de zimbri, in numar de trei, originare din Polonia, au fost aduse in anul 1970 dandu-li-se numele de Rarau, Roxana si Raluca.

In anul 1974 se nasc primele doua exemplare de zimbru in cadrul rezervatiei: Rosina – femela si Roco – mascul; in acelasi an rezervatia gazduieste filmarea unor secvente de vanator pentru filmul “Fratii Jderi” si “Stefan cel Mare – Vaslui 1475”.

In anul 1975, la inceputul lunii august, toti cei 5 zimbri, satui de captivitate, reusesc sa rupa gardul subred al tarcului si ajung pe piscul Braileanca si in poiana Grajduri, unde consuma din belsug coaja de carpen, fag, frasin si chiar brad, sortimente care le lipseau in tarcuri. Dupa 3 saptamani au fost readusi cu mari dificultati in rezervatie. In acelasi an, la sfarsitul lunii august, moare femela Roxana, ca urmare a efortului la care a fost supusa cu ocazia filmarii secventelor de goanna pentru filmul “Stefan cel Mare – Vaslui 1475”, cumulate cu efortul readucerii in tarcuri si cu o boala mai veche.

In anul 1978, dupa desfiintarea Rezervatiei de la Poiana Brasov, se mai aduce un mascul in rezervatia de la “Dragos Voda”, astfel incat efectivul de zimbri se ridica la 10 exemplare. Tot in acest an se aduc in rezervatie doi mufloni, un lopatar si fazani de decor – aurii, argintii si comuni.

In anul 1982, s-au transferat la Rezervatia de Zimbri Bucsani-Neagra, urmatorii zimbri: Medalist, Mentol, Metocika, Meringhia si Robu, ramanand in Rezervatia “Dragos Voda”, zimbru Rarau si zimbroaica Ravena.

In anul 1998 s-au adus de la Rezervatia de Zimbri Bucsani-Neagra trei zimbri: Rodion, Rochita si Rodia. Tot in cadrul rezervatiei se afla un numar de trei iazuri (Zimbrilor, Cerbilor si Capriorilor), bogate in fauna piscicola si loc de popas pentru unele specii de avifauna pentru pasaj, oaspeti de toamna si iarna. Incepand cu anul 2002, rezervatia beneficiaza de un program de modernizare si imbunatatire a spatiilor destinate largirii si imbunatatirii spatiilor de cazare cat mai aproape de mediul lor natural, in cadru proiectului “Managementul Conservarii Biodiversitatii”, implementat de catre Administratia.”

In cadrul rezervatiei, pe langa zimbri se mai pot intalni: cerbi carpatini, cerbi lopatari, capriori, vulpi, bursuc, iepuri, ursi, lupi si specii de avifauna. Intr-un tarc de cca. 4 ha se gasesc doar 6 exemplare de zimbri, doi masculi si 4 femele care sunt gazduiti in scop turistic. Restul de pana la 28 de exemplare se afla in parcul de aclimatizare ce se intinde pe o suprafata imprejmuita de 180 de hectare de teren. Pe viitor se asteapta sa se aduca inca patru exemplare de zimbri din Suedia, respectiv inca patru femele de zimbru.

Sursa: http://www.viziteazaneamt.ro/2009/09/rezervatia-de-zimbri-dragos-voda-targu-neamt/

În Parcul Naţional Ceahlău localizat la 10 km vest de Bicaz, în vestul judeţului se află Rezervaţia ştiinţifică botanică “Poliţa cu Crini”. Aici se poate ajunge urmând traseul marcat cu bandă albastră care pleacă de la Cabana Izvorul Muntelui – Curmătura Lutu Roşu până la Cabana Dochia. Pe traseu este amplasat un panou care te avertizează că ai ajuns în perimetrul denumit “Poliţa cu Crini”. Această locaţie a fost declarată rezervaţie ştiinţifică botanică încă din anul 1941. Aici vegetează, în stare naturală, exemplare de zadă (larice) ce ating peste 30 m înălţime şi un diametru de 90 cm.

De istoria acestui loc se leagă mai multe legende, dar cea mai cunoscută este cea a unui sihastru care a fugit de lume şi s-a urcat pe hăţaşul din jgheabul cu paltini şi de acolo, pe o poliţă, unde cu mâna lui şi-a săpat un adăpost. Cu timpul sihastrul a sădit pe poliţă crini. La un moment dat acesta s-a întâlnit cu nişte oieri şi le-a spus că dacă vreţi să vă fie iertate păcatele şi răutăţile să sădiţi oriunde în faţa casei noi ce o ridicaţi, sau a bisericii, câte un crin. De atunci au apărut crini pe la toate casele de la satele din jur.

Parcul Naţional Ceahlău este unul dintre puţinele complexe carpatine în care se mai găsesesc încă eşantioane nealterate ale naturii, lucru deosebit de important şi de apreciat totodată.

Sursa: http://www.viziteazaneamt.ro/2012/06/rezervatia-stiintifica-botanica-polita-cu-crini/

Piatra Teiului- Neamt

Piatra Teiului este o klippă calcaroasă situată în coada cuvetei actuale a lacului de acumulare Izvorul Muntelui de pe Râul Bistrița, declarată ca monument al naturii (categoria a III-a IUCN) din anul 1951, actual cu statut de rezervație geologică.

Localizare

Se găsește puțin în amonte de confluența Parâului Largu cu Râul Bistrița, în zona unde se întâlnesc având ca punct comun Viaductul Poiana Largului – DN15, DN15B, DN17B. Drumul care duce spre sud-est merge pe malul stâng al lacului către Bicaz (44 km) iar drumul care duce spre nord-est ajunge la Târgu Neamț (46 km). Spre nord-vest șoseaua merge spre Vatra Dornei (85 km) iar către sud-vest spre Toplița (69 km).

Este perfect vizibilă de pe viaductul ce traversează lacul și foarte aproape de acesta în amonte pe partea dreaptă a văii, fiind înconjurată de pământ sau având piciorul cuprins de ape (în cea mai mare parte a anului, cca. 6-8 luni), după cum lacul are nivelul apelor mai scăzut sau mai ridicat

Caracteristici

Stânca, cu o înălțime de 23 m, este amplasată pe o terasă mai înaltă cu 5-7 metri față de nivelul Bistriței. Aria protejată are o suprafață de 0,2 ha și se găsește la altitudinea de 508 m.

Este un martor de eroziune al unui recif cretacic de natură coraligenă. În compozitia rocii intră o bogată faună fosilă sarmatică^[3][B].

Originea numelui

Inițial denumită Piatra Dracului datorită singularității ei, lucru ce nu putea fi explicat decât prin legende, ulterior a căpătat denumirea actuală după ce spre vârful ei a crescut un tei

Sursa: Wikipedia

Pădurea Secu- Neamt

Secu este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Bicaz.

Localizare

Aria naturală cu o suprafață de 776,70 hectare se află la poalele Munților Ceahlău, în partea sud-vestică județului Neamț, pe teritoriul sud-estic al satului Secu în apropiera rezervației naturale Lacul Izvorul Muntelui.

Descriere

Rezervația naturală Secu a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și reprezintă o zonă împădurită de interes forestier, aflată în extremitatea estică a Ceahlăului.

Sursa: Wikipedia

Pădurea Pângărați- Neamt

Rezervația forestieră Pângărați este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Pângărați.

Localizare

Aria naturală se află în în Munții Stânișoarei pe versantul stâng al pârâului Pângărați, între pârâul cu Brazi și pâraul Văcăriei^[2] la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana^[3].

Descriere

Rezervația naturală cu o suprafață de 2 hectare (după alte surse 3,442 hectare), reprezintă o zonă împădurită cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisă (Taxus baccata). Deține aproximativ 500 de exemplare ale acestui arbore. În arealul de interes – aflat într-o zonă cu alunecări de teren, împăduririle efectuate pentru consolidarea stabilității versantului au utilizat – în amestec – și arboret de brad, pin, molid, fag, carpen, ienupăr, sânger, corn, alun.

Este una din cele trei rezervații de tisă din țară, fiind singurul loc din Neamț unde se întâlnește acest arbore în mod compact, pe o suprafață relativ mare.

Ca și caracteristică, se descrie faptul că habitatul se găsește la o altitudine mult mai mică decât cel obișnuit și multe exemplare de tisă au vârsta de peste 90 de ani.

Istoric

Declarată inițial arie ocrotită de interes local prin Hotărârea Consiliului Județean Neamț Nr. 15 din 23.12.1994, a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate).

Prin Hotărârea Guvernului României Nr. 80 din 08 februarie 2012 privind modificarea anexei nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, Rezervația forestieră Pângărați, aflată în administrarea Ministerului Mediului și Pădurilor, a fost evaluată la 30.733 lei.

Prin Contractul Administrare Nr. 199/21.07.2010, Rezervația forestieră Pângărați a fost dată în administrare persoanei juridice Ecomoldavia cu adresa poștală în satul Oanțu, comuna Pângărați, județul Neamț.

Sursa: Wikipedia

Pădurea Goșman- Neamt

Rezervația forestieră pădurea Goşman – Comuna Tarcău, 173 ha
Rezervaţia forestieră, aparţinând comunei Tarcău, în suprafaţă de 173 ha, se află situată pe versantul stâng al pârâului Goşman, în apropiere de confluenţa sa cu pârâul Tarcău.Pădurea adăpostește specii rare de păsări și specii de plante importante pentru flora din zonă. Specificul acestui versant este dat de ondularea sa, cu o înclinare între 25°- 45°, cu înalţimi cuprinse între 700-1300 m, acoperit cu arboret natural de molid, brad, fag, în vârstă de 140-260 de ani, la care se adaugă ulmul, paltinul de munte, alunul, scorusul şa.
Pădurea Goşman prezintă un stadiu de codru secular, neinfluenţat de om, al cărui arboret variază ca vârstă, înalţime şi dimensiuni, de la uriaşi bătrâni de sute de ani, ce ating înălţimea de peste 60 m cu diametru la bază de 150 cm – lucru rar întâlnit în padurile virgine de molid din ţara noastră – până la puieţi mici, abia instalaţi; predominanţi rămân însă arborii bătrâni, cu înălţimi cuprinse între 40-55 m şi diametrul între 30 şi 70 cm.
Pădurea se confruntă cu fenomenul de elagaj natural; din cauza desimii codrului, partea inferioară a tulpinilor este puternic umbrită, frunzele crăcilor inferioare nu pot asimila hrana, ceea ce duce la uscarea şi ruperea ramurilor de la bază şi căderea lor. Ciotul rămas este acoperit de noi straturi de lemn şi apoi de scoarţă, necunoscându-se locul unde a fost craca. Nodurile din interiorul tulpinii nu sunt altceva decât urmele crăcilor cazute datorită acestui elagaj natural.
Pe langă valoarea ştiinţifică rezervaţia se impune şi prin importanţa peisagistică şi social -educativă, care merită măsuri de protecţie stricte.
Rezervația se află în administrarea Direcției Silvice – Piatra Neamț, Ocolul Silvic Brateș.

Rezervatia Faunistică Brateș
Suprafata totala de 35.7ha;
Rezervaţia de cocoşi-de-munte

Continuând urcuşul pe valea Tarcăului şi urmând drumurile forestiere și traseele marcate se ajunge la zona de protecţie pentru cocoşii-de-munte din rezervaţia faunistică Brateş (Tărhăuș). Pasăre foarte sperioasă, cocoşul de munte poate fi văzut foarte rar în natură. În perioada de împerechere, numită rotit, are un comportament care favorizează apropierea de el. Această perioadă începe la jumătatea lunii aprilie şi ţine până la jumătatea lunii mai.
Atunci, dintr-un arbore înalt, pe întuneric, cocoşul cheamă găinile cu un sunet specific, după ce îşi întinde gâtul, îşi lasă aripile, îşi umflă penajul şi îşi desface coada în evantai, etalându-şi frumuseţa culorilor vii. În acest moment, ochii i se acoperă, urechile i se înfundă şi, pentru câteva clipe, el nu mai vede şi nu mai aude nimic. Cei care au multă răbdare pot să avanseze în cele câteva secunde, ascunşi după trunchiuri, până la limita vizibilităţii şi să admire cocoşii.
Rezervația se află în administrarea Direcției Silvice – Piatra Neamț, Ocolul Silvic Brateș.

Sursa: http://www.tarcauturism.ro/turism-de-agrement/rezervatii-naturale/

Pădurea Dobreni-Neamt

Rezervația forestieră Dobreni este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al comunei Dobreni. Este cunoscută și ca Pădurea de Argint Dobren

Localizare și acces

Aria naturală este localizată în partea centrală a județului Neamț și cea nordică a orașului Piatra Neamț la o altitudine de 500 m în dealurile subcarpatice din vestul depresiunii Cracău – Bistrița, în dreapta DN15C Piatra Neamț – Târgu Neamț și a pârâului Almaș.

Descriere

Este o zonă de interes forestier și peisagistic cu o suprafață de 37 hectare ce a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și reprezintă o zonă împădurită cu rol de protecție pentru specii arboricole de mesteacăn (Betula pendula).

Sursa: Wikipedia

Locul fosilifer Pietricica-Neamt

Locul fosilifer Pietricica este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț.

Localizare

Aria naturală cu o suprafață de 39,50 hectare se află în partea centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții Culmii Pietricica, ocupând partea centrală a acestuia la intersecția paralelei de 46 grd 55’ 778’’ latitudine nordică cu meridianul 26 grd 22’ 845’’ longitudine estică.

Delimitarea pleacă de pe latura nordică de la altitudinea de 349 m, urcă până la aproximativ 495 m după care se urmărește curba de nivel până în punctul cel mai estic situat la 350 m altitudine. Pe latura sudică se urmărește aproximativ curba de nivel de 360 m până se închide cu primul punct de 349 m.

Descriere

Rezervația reprezintă o zonă colinară de interes paleontologic unde, în stratele de roci sedimentare constituite din nisipuri gresii și marne s-au descoperit resturi fosile de pești atribuite Oligocenului, caracteristice zonelor cu un climat subtropical ale acestei perioade. Arealul menționat a fost situat în era respectivă pe fundul Mării Paratethys

Zona de protecție integrală este reprezentată de punctul fosilifer din spatele Grupului Școlar G. Cartianu și de 75% din versanții sudici și vestici ai rezervației.

S-au identificat două puncte fosilifere semnificative: unul situat pe latura sud-estică și aflat la 200 m în spatele Grupului școlar „G. Cartianu” – compartiment afectat de o falie care face să dispară nivelul marnelor brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic în grohotișurile de la baza torenților – lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi.

Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț.

Istoric

Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca fiind clasificate conform nomenclaturii IUCN.

Declararea ca zonă protejată de interes zonal s-a făcut totuși ulterior în 1994, iar la nivel național a fost declarată arie protejată în anul 2000, prin Legea Nr.5 din 6 martie (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate)

Atât custodia rezervației cât și proprietatea terenului, aparțin (2011) de Primăria Municipiului Piatra Neamț.

Zona fosiliferă Piatra Neamț

În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cernegura, Pietricica și Agârcia.

Contextul geologic

Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys nu beneficia de existența unui circuit eficient de oxigenare a straturilor de apă de adâncime. În lipsa oxigenului lipseau și microorganismele care să descompună cadavrele, în absența unor procese biologice de descompunere materia organică respectivă pornind pe drumul fizico-chimic lung, la capătul căruia se află petrolul. Această transformare în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri – asemenea foilor unei cărți.

Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile – de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare.

Istoricul zonei

Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum^[13] Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici.

S-au publicat monografii precum Păturele cu pești din Munții Pietricica și Cozla – Districtul Neamț. Orașul Peatra (Leon Cosmovici, 1887), Fauna fosilă din oligocenul de la Piatra Neamț (Ciobanu Mihai, 1977) și multiple articole, printre care cele ale Facultății de Geologie din Iași ocupă un loc dominant.

Zone similare din România

Din România “Acvariul de Piatră” din zona orașului Piatra Neamț este cel mai mare și mai complex. Zone smiliare se găsesc în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)

Sursa: Wikipedia