Muntele Vâlcan- Hunedoara

Muntele Vâlcan este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip mixt), situată în județul Hunedoara, pe teritoriul administrativ al comunei Buceș.

Rezervația naturală reprezintă o masă uriașă de calcare așezată pe cumpăna apelor dinspre Râul Crișul Alb și Arieș. Muntelui Valcan are o suprafață de 5 ha, acoperită de păduri, pasuni și poieni. Din punct de vedere geologic, muntele este un recif calcaros zoogen-coraligen, cu o textură în bancuri masive stratificate, de culoare galben-cenușie, cu resturi aglutinate de un ciment calcaros recristalizat. În fragmentele desprinse din pereții Vâlcanului, se pot observa resturi fosile caracteristice pentru forma de corali, care au generat straturi uriașe de calcare în mîrile calde ale mezozoicului. Pentru valoarea sa peisagisticî și geologică, muntele a fost declarat monument al naturii.

Flora

Vegetația predominantă a muntelui este de făgete pure, existând însă și diseminări de brad iar pe vârfurile stâncoase apar sporadic exemplare de molid și tisă. Se întâlnesc de asemenea plante rare, unele ocrotite de lege, cum ar fi floarea de colț. Acesteia i se alătură garofița albă de stânci, sângele voinicului, mătrăguna și numeroasele tufe de liliac. Primele date științifice legate de flora de pe Muntele Vâlcan se găsesc în lucrarile lui J.C. Baumgarten din anul 1816. Ulterior mulți alți cercetători și-au dedicat studiile florei muntelui, concluzionindu-se că inventarul vegetal al Vâlcanului numara 435 de specii.

Muntele are izvoare cu apă rece și cristalină (în trecut existau și mori de apă in jurul Vâlcanului), peșteri interesante în versanții sudici și nordici, puțin cunoscute și cercetate.

Sursa: Wikipedia