Asezare Geografica

Clima este specifică Culoarului Prahovean, cu ierni blânde și veri răcoroase.

Stațiunea, înconjurată de munți, a fost în anul 1916 locul unor confruntări militare în timpul Primului Război Mondial. În vârful Munților Caraiman, la altitudinea de 2.291 m, veghează un monument comemorativ înalt de 25 m, Crucea Eroilor Neamului, construit între 1926 – 1928. Monumentul a fost construit în memoria eroilor căzuți în primul razboi mondial, din inițiativa reginei Maria, cu bani colectați de la diverși deponenți, inclusiv Casa regală britanică și guvernele țărilor aliate.

Lucrarea a fost executată de Direcția de Poduri, secțiile L5 și L1 Poduri din Sinaia, după proiectele inginerilor Teofil Revici și Alfred Pilder din cadrul direcției și a fost condusă de ing. Victor Bruckner. Așezată la o altitudine de 2.291 m, crucea are o înălțime de 28 m, cu două brațe a câte șapte metri fiecare, și este montată pe un soclu înalt de 7,5 m fiind din beton armat îmbrăcat în piatră. Acesta, la rândul lui, adăpostește în interior un generator electric care alimentează cele 120 de becuri, de câte 500 de wati fiecare.

Inaugurarea lucrării a avut loc la 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci – ziua Eroilor Neamului. A fost pentru întâia oară când locuitorii Văii Prahovei Superioare au privit Crucea Eroilor iluminată pe timpul nopții.

Istoric

Practic nu există un document care să ateste cu siguranță începuturile localității. Sursele vremii amintesc doar că pe la sfârșitul veacului al XVII-lea „nici vorbă nu era de vreun sat”. Cel mai important an este 1782, când domnitorul Mihai Șuțu înființează, cu 24 de familii de scutelnici ai Mănăstirii Sinaia, primul cătun – Izvorul, care va fi la originea apariției viitoarelor așezări de mai târziu: Bușteni, Poiana Țapului și Azuga. Valea Prahovei a avut mult de suferit în timpul ocupațiilor austriece din 1783 și 1854 și în timpul Primului Război Mondial.

Înainte de 1782 singura locuință, „Slonul de piatră”, era cel mai mare han din zonă, situat pe locul Zamorei de azi, unde se opreau negustorii pentru a se ospăta, odihni și adăpa caii. În 1790 se spune că locul unde Valea Cerbului se varsă în râul Prahova se numea „La Bușteni”, terenul nefiind locuit, dar presărat cu gropi. Primele case se construiesc în 1793 de către Vasile Drăguș, Niță Enache pe Valea Albă. Abia în 1846 începe construcția șoselei dintre Câmpina și Predeal, iar după 30 de ani se instalează și calea ferată care fac din locul strâmt un centru vital al transportului.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bușteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al județului Prahova. El ocupa atunci malul drept al Prahovei și partea inferioară a văilor Jepi, Paltinul și Valea Albă. Casa regală a construit în sat biserică (1889) și, în 1887, un local pentru școala care funcționa din 1865 și în care în 1892 învățau 90 de elevi (din care 30 de fete). În 1882, s-a deschis o fabrică de hârtie care producea hârtie de mucava, apoi și hârtie de paie, de împachetat și pentru tipar. Existau deja câteva hoteluri și se puteau închiria vile de către turiști.

Tot în acea vreme apare fenomenul ce va spori faima stațiunii – schiul – datorită căruia a fost posibilă apariția construcțiilor de o frumusețe aparte care se mai păstrează și astăzi, dovada fiind numărul mare al turiștilor care vin să se odihneasca aici în ambianța plină de farmec a vilelor, atunci când vor să scape de „zăpușală și praful orașelor”. Prin anii 1907-1908 tinerii ce veneau în vacanță din străinătate aduc cu ei moda schiului, a „alunecatului pe patine de lemn, bob și sanie” la Sinaia și la Bușteni pe Valea Albă și Coștila.

Sursa: Wikipedia