Asezare Geografica

Este aşezat în partea de vest a ţării la contactul a trei forme de relief distincte; Munţii Zarandului la nord, Dealurile Lipovei la sud şi Valea Mureşului care desparte cele două unităţi geomorfologice.

Lipova se compune din: pe malul drept al Mureşului se află cartierele: Şoimoş şi Radna, iar pe malul stâng Lipova propriu-zisă.

În judeţul Arad, Lipova ocupă o pozişie central-sudică.

Lipova este traversată de două căi de comunicaţie importante: Drumul Naţional 7, situat pe malul drept al Mureşului şi Calea Ferată Arad – Radna – Simeria – Braşov – Bucureşti.

Pe malul stâng al Mureşului se află Drumul Judeţean 682, care trece prin Arad – Zăbrani – Lipova – Ususău, continuând spre Făget. Din Ususău se desprinde Drumul Comunal 83, spre Belotinţ – Labaşinţ – Bata. Din Lipova pleacă Drumul Judeţean 572 spre Şiştarovăţ – Lugoj. Din Dorgoş pleacă Drumul Comunal 85 spre Pătârş. Lipova se afla la 30 de kilometri est faţă de Capitala judeţului – Arad.

Din punct de vedere al aşezării matematice Lipova se află la intersecţia paralelei de 46°6’15” latitudine nordica, cu meridianul de 21°41’15” longitudine estică.

Suprafaţa oraşului Lipova este de 14,790 km2. Extravilanul are o suprafaţa de 129 km2.

Clima zonei poate fi caracterizată drept clima temperat-continentală meoderată cu influenţe oceanice.

Izotermele medii multianuale sunt de +10 grade Celsius.

Cea mai importantă apă curgătoare care traversează Lipova este Mureşulcare primeşte principalii afluenţi din Munţii Zărandului: Pârâul Jernova, Şimoş, Morat, Radna, iar din Dealurile Lipovei, Pârâul Şiştarovăţului. Amintim de asemenea izvoarele minerale carbogazoase, feruginoase de la Băile Lipova.

Oraşul este situat pe ambele maluri ale râului Mureş, la intrarea acestuia în Câmpia Aradului, la poalele Munţilor Zarandului, în zona de contact dintre aceştia cu Dealurile Lipovei. Distanţa faţă de municipiul Arad este de 34 km, situat la vest. Lipova este la o distanţă egală de extremitatea vestică a judeţului Arad (Nădlacul) şi cea orientală (Zamul).

Vegetaţia este formată din:

•  păduri de stejar, cer, gărniţă, gorun etc. ce se întâlnesc în Munţii Zărandului şi Dealurile Lipovei
•  vegetaţia de silvostepă din Lunca Mureşului.

Istoric

Cea mai veche atestare documentară a cetăţii Lipova se păstrează de la anul 1245, când, într-un document al Cancelariei Regale a Ungariei se vorbeşte despre faptul că regele Bela al IV-lea a ordonat refacerea fortificaţiilor cetăţii Lipova, distruse în timpul invaziei tătare din 1241.

Aşezarea Lipovei conform cercetărilor arheologice datează din perioada dacică fiind amintită în jurul anului 1000, ca întreaga zona arădeana, ca făcând parte din Ducatul lui Ahtum. Aşezarea Lipovei se dezvoltă pe lângă Cetatea Lipovei. Importanţa strategică a Cetăţii Lipova creşte paralel cu înmulţirea atacurilor turceşti în această zonă.

În perimetrul Lipovei de astăzi a existat Cetatea Şoimoş, care a fost clădită în timpul domniei lui Bela al IV-lea (1235- 1270). Prima menţiune documentară este din 1245, prin care regele dădea ordin să fie refăcută cetatea distrusă de invazia tătară din 1241. Cetatea Şoimoş a dispărut după mijlocul secolului al XVI-lea, împreună cu majoritatea construţiilor medievale interioare, din care, în mod sigur, biserica parohială şi mănăstirea dedicată Sf. Ludovic de Toulouse (vezi en: Louis of Toulouse, fr: Louis d’Anjou), unchiul regelui Carol Robert de Anjou.

Pe teritoriul Lipovei au fost descoperite de asemenea urme ale unor vechi aşezări neolitice, dacice şi romane, care dovedesc prezenţa unei aşezări mai timpurii.

În 1315apare consemnată cu numele de Lipva iar în 1440este declarată oraş  liber.

Cetatea a fost în secolul XV proprietate a Huniazilor.

Fiind amplasată pe râul Mureş, deci în nordul Banatului, Lipova a fost disputată de habsburgi şi de otomani.

Între 1552- 1595 şi 1613 - 1718, a fost stăpânită de turci (cu întreruperi).

După asediul nereuşit al turcilor asupra Vienei, prin Pacea de la Karlovitz (1699) Lipova rămâne sub stăpânire turceasca. Turcii s-au angajat că nu vor reface Cetatea Lipovei şi vor asigura plutăritul pe Mureş.

Potrivit condiţiilor acestei păci, zidurile Cetăţii Lipova au fost dărâmate, materialele de construcţie rezultate fiind cuprinse la temelia noilor clădiri care s-au ridicat in oraş. Conform păcii de la Karlovitz, Lipova nu mai este cetate, se desfiinţează companiile grănicereşti ale Mureşului, se fac colonizările cu germani şi Lipova începe sa ia înfăţişarea unui oraş de provincie.

În urma semnării Păcii de la Passarowitz în 1718, oraşul a revenit definitiv în mâna habsburgilor. Totuşi Lipova este una dintre puţinele localităţi stăpânite de turci în care s-au mai păstrat urme ale acestora, Bazarul turcesc fiind reprezentativ în acest sens.

În 1918, deputaţii Banatului în frunte cu Sever Bocu proclamă unirea Banatului cu România (frontiera cu Sârbia va fi trasată de comisia condusă de geograful francez Emmanuel de Martonne, care a trasat şi frontiera româno-ungară).

Dar în 1919, armata ungară bolşevică a lui Béla Kun încearcă să recucerească regiunea şi este respinsă de armata româno-franceză condusă de generalii Prezansi Berthelot. Alte lupte vor avea loc în zonă în septembrie 1944între armata germanăşi cea română.

Sursa: http://www.primarialipova.ro/articole/istoric