Asezare Geografica

Localitatea Sânnicolau Mare este cel mai vestic oras al României si al judeţului Timis, fiind si al III lea oras ca mărime după Timisoara si Lugoj.

Este atestat documentar în anul 1247, în “Diplomele privilegiate regale” iar în anul 2004 împlineste 757 de ani de existenţă documentară, dar existenţa lui, vine din timpuri mult mai vechi. Este un oras de graniţă, având 6 km de frontieră cu Republica Ungaria, pe cursul neregularizat al râului Mures.

Orasul este asezat în S-E Câmpiei Panonice in N-V Banatului, în Câmpia joasă a Arancăi, si pe malurile Canalului Aranca, un vechi curs al râului Mures (în timpuri îndepărtate, acesta era navigabil) si care î-i conferă orasului aspecte si fenomene asemănătoare marilor orase asezate pe fluvii si râuri, dar la un nivel redus.

Orasul se află pe drumul european E70 (fostDN6), la 620km de km. 0 Bucuresti, la 64 km. de Timisoara si la 14 km de Punctul de Trecere a Frontierei Cenad – Kizombor. Odată cu deschiderea traficului greu prin Vama Cenad, drumul E70, trece pe străzile Drumul Gării, Timisorii, Horia Damsescu si Drumul Cenadului, iar în proiectul de viitor, drumul E70 va ocoli orasul pe la sud.

Sursa: http://www.sannicolau-mare.ro/

Istoric

Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu, compus din 23 de obiecte din aur, expus în prezent la Viena.

Așezarea s-a dezvoltat în strânsă legătură cu Morisena feundală (Cenad), aflată în imediata vecinătate. În diplomele regale din 1217 și 1256 este menționată cu numele de Sân-Nicolau, după numele mănăstirii de aici care avea hramul „Sf. Nicolae”. Mai târziu a fost proprietate a episcopiei catolice de Cenad, fapt atestat de dijmele papale din anul 1334.

În timpul Pașalâcului de Timișoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificație de pământ lângă așezarea civilă. Această cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condițiile pentru pace.

După trecerea Banatului sub administrație habsburgică, localitatea cunoaște o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reședință de plasă. În 1787 primește privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei piețe săptămânale. În tot acest timp a cunoscut o deosebită evoluție economică, demografică și urbanistică. Localitatea a fost colonizată cu germani (șvabi). S-a dezvoltat și localitatea Sânnicolau German, încorporată mai târziu în oraș.

Un loc important în viața localității l-a jucat școala inferioară de agricultură, construită în 1799 de către contele Cristofor Naco și Gimnaziul de Stat, construit în 1894. Aici s-a născut în anul 1881 compozitorul Béla Bartók, tatăl său fiind director al școlii agricole, iar mama învățătoare. O importanta pierdere in fauna locala este dropia disparuta de prin anii 1978 -1980 localizata in zona balatan!

Sursa: Wikipedia