Ialomita

Judetul  Ialomita

Asezare Geografica

Aşezare. Judeţul Ialomiţa este aşezat în S-E Munteniei, la întorsura Dunării; străbătut de drumul care leagă Bucureştii cu portul Constanţa. Este un judeţ de stepă.

Suprafaţa. 7.095 km². Este unul dintre cele mai întinse judeţe ale ţării.

Înfăţişarea pământului. Cea mai mare parte a judeţului este un câmp înalt şi uscat, Bărăganul propriu-zis, cuprins între Dunăre şi Ialomiţa, adică încadrat între zone joase şi umede (lunci şi bălţi). Judeţul cuprinde totuşi şi o parte a câmpiei de pe stânga Ialomiţei. Câmpul Bărăganului propriu-zis este, în general, foarte neted ; totuşi, către Dunăre, el coboară în mai multe trepte (terase) şi este tăiat de câteva văi scurte, care înlesnesc coborârea spre baltă ; spre râul Ialomiţa e neregulat, vălurat şi mai înalt, din cauza dunelor pe care le-a construit aici Crivăţul, din aluviunile nisipoase ale râului vecin.

Climă şi ape. Clima este de tip pontic, adică foarte secetoasă (sub 500 mm precipitaţiuni anual) şi cu contraste puternice de temperaturi între iarnă şi vară (26°-27°). Crivăţul, vântul dominant în tot anul, îngrămădeşte iarna zăpada în troiene, care de multe ori opresc circulaţia trenurilor.

Apele mari sunt numai cele care vin de departe (Ialomiţa şi Dunărea cu bălţile ei, Iezerul, Călăraşi, Boianul). Văile scurte, afluente Ialomiţei pe stânga, se termină în mici limane, unele din ele sărate (Amara, Fundata). În câmpia înaltă apa se găseşte la mare adâncime (20- 30 m).

Vegetaţie. Cu excepţia marginii estice unde se mai întâlnesc puţine pâlcuri de stejar închirciţi şi apăraţi cu brâuri de salcâmi, tot restul judeţului a fost, până nu de multă vreme, o stepă cu păioase, tipică. Au mai rămas de altfel şi acum câteva petice, după care ne putem da seama de compoziţia ei floristică: graminee dominante, în asociaţie cu plante spinoase (ciulini, scaieţi, holeră, centauree, etc.), pelinuri, lumânărică, euforbii ( laptele cucului), cucută, etc..

Istoric

Vechime şi dezvoltare istorică. Judeţul Ialomiţa este remarcabil în istoria militară a Ţării Româneşti. El era prielnic îndeosebi armatelor reduse ale Principatului care puteau lovi repede, după tactica lor, o armată numeroasă în mersul ei prin Bărăgan.

Aici, la al doilea Rovine, Mircea bătu pe Turci în 1394, şi la locul numit Nenişor, Matei Basarab înfrânse pe rivalul său Vasile Lupu (1639).

Tot în acest judeţ se afla Cetatea de Floci, punct militar şi străveche schelă pe Dunăre, în împrejurimile căreia Mihai Viteazul birui pe Turci la 1595. Judeţul a fost de mai multe ori sub acel mare voievod, teatrul luptelor cu Turcii.

Monumente istorice. Biserica din Slobozia, fosta mânăstire Slobozia, zidită de Matei Basarab la 1632, sfinţită la 1636 de către Patriarhul din Constantinopol.

La Piua Petrii, altădată vestita Cetate de Floci, câteva ruine ale vechilor biserici din vremea de înflorire (sec XVI-XVII).

În Lacul Boian, două aşezări preistorice pe un grind, din epoca de piatră (mileniul III înainte de Christos)