Municipiul Sacele

Municipiul Sacele-Brasov

Asezare Geografica

Municipiul Sacele este situate in partea de sud-est a judetului Brasov, in imediata vecinatate a municipiului Brasov (la 15 km fata de centrul municipiului Brasov), fiind strabatut de DN 1 A (Brasov-Valenii de Munte-Predeal) si de DN 1 (Bucuresti-Brasov, principala artera nationala).

Sursa: http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/SACELE.htm

Istoric

Aproape de Braşov, la contactul dintre munte şi şes, există un grup de şapte sate, a căror întemeiere se leagă de legenda Tării Bârsei, ţinut fondat de cavalerii Ordinului teuton.

În timpul stăpânirii maghiare, satele erau menţionate ca „septem villæ valacheles” (şapte sate româneşti). Aceste şapte sate alcătuiesc azi microzona etnografică Săcele care reuneşte azi patru din aceste vechi sate, ce au devenit mai nou cartiere: Baciu (Bacsfalu), Turcheş (Turkos), Cernatu (Csernatfalu), Satulung (Hosszufalu). Este o zona multiculturală, unde tradiţiile românilor, maghiarilor (ceangăi) şi saşilor se împletesc.

În Săcele trăieşte una dintre cele două mari comunităti de mocani din Transilvania, cealalta aflandu-se in Marginimea Sibiului. Mocanii reprezintă comunități pastorale autohtone de oieri români, asociaţi în trecut cu fenomenul transhumanţei. Mocanii din zona Brașov-Săcele sunt considerați a fi „adevărații” mocani. Prin tradiție, ei au practicat transhumanța cu turme imense de oi, iar in secolul al XIX-lea, mai ales după tratatul de la Adrianopole, care le-a îngrădit mișcarea, au fost și cărăuși, conducând garnituri sau caravane de mărfuri pe mari distanțe.

In cursul procesului de transhumanţă, ce avea loc din Săcele pană in Dobrogea, ei au infiinţat o localitate cu acelaşi nume, in judeţul Constanţa.

Astfel, prin procesul de transhumanţă, mocanii săceleni au constituit un admirabil element de unitate şi coeziune naţională, contribuind la menţinerea raporturilor între provinciile româneşti. În Săcele se păstrează şi astăzi obiceiuri şi sărbători care reflectă străvechi tradiţii mocăneşti, precum “Sântilia” sau “Balul Plăcintelor”. Ca zona multiculturală, municipiul Săcele se laudă cu 15 biserici: şapte biserici ortodoxe, din care cinci sunt declarate monumente istorice şi datează din anii 1781-1819, o biserică romano-catolică, două biserici reformate şi cinci biserici evanghelice.

Localizare:
Municipiul Săcele (Langendorf, Siebendörfer; Négyfalu város, Szecseleváro), poarta de acces către masivele Ciucaş şi Piatra Mare, se află pe cursul raului Târlung, parte a regiunii istorice Tara Bârsei.

Este situat în partea de sud-est a judeţului, la 15 Km de orașul Braşov. Este străbătut de DN1A (Braşov – Vălenii de Munte – Ploieşti) şi de DN1 (Bucureşti – Braşov), principala arteră naţională.
Municipiul Săcele se învecineză cu comuna Tărlungeni, Predeal şi municipiul Braşov.

Date statistice:
Suprafata: 32 000 ha
– Populatie: 32 185 locuitori
– Densitate: 122 locuitori/km patrat

Istoric:
Localiăţile Baciu, Turches, Cernatu şi Satulung au constituit încă de mult o unitate aparte, din cauza aşezării lor apropiate, la poalele masivului muntos Bunloc (1187 m) şi al muntelui Highiş (1058 m). Cernatu a fost din timpurile vechi localitatea principală, reşedinţa şi a parohiei romano-catolice, de la care s-au separat, dupa acceptarea reformei lutheriene, în 1644 Satulung,  in 1808 Baciu şi in 1886 Turches, ca parohii aparte. Zona era locuită încă din antichitate, în urma umor săpături arheologice fiind descoperite aici aşezări dacice. Despre Săcele apar documente în anul 1366, când un act atesta faptul ca regele Ungariei, Ludovic de Anjou, daruieşte unui curtean cu drept de moştenire posesiunile din Ţara Bârsei aflate între Timiş şi Tărlung: Satulung, Cernatu, Baciu si Turcheş. Toponimul „Săcele” este menţionat pentru prima dată într-o scrisoare a voievodului muntean Vlad Călugărul (1482-1495) către magistratul Braşovului. Cei mai vechi locuitori ai acestui ţinut au fost mocanii săceleni, adica ciobanii locului. Mocanii aveau o situaţie materială înfloritoare, deţineau mii de oi, cele şapte sate sacelene fiind printre cele mai bogate localităţi. Prosperitatea economică condus şi la dezvoltarea vieţii culturale, în Sacele fiind contruite numeroase biserici şi monumente. De la mocanii săceleni s-au păstrat unele obiceiuri si sărbători precum Sântilia şi Balul Plăcintelor.  În preajma secoleleor XIII-XIV în zonă s-a asezat o populaţie maghiară însemnată. Etnografia maghiarilor, numiţi şi ceangăi, păstrează o serie de elemente autohtone străvechi, dar şi elemente asimilate în urma convieţuirii cu românii şi saşii. Oraşul modern Săcele a fost construit administrativ în anul 1950, din teritoriul primelor 4 din cele 7 comune săcelene : Baciu, Turches, Cernatu, Satulung, Tarlungeni, Purcareni, Zizin.

Sărbători locale, tradiţii şi obiceiuri:
– Zilele Săcelelor (Sântilia, Festivalul feciorilor),  este o veche sărbătoare a mocanilor din Săcele, care are loc pe 20 iulie, în ziua de Sf. Ilie, într-un loc cunoscut ca Poiana Anghelescu. Este foarte legată de viaţa şi munca mocanilor din Săcele, care strabateau mari distanţe cu turmele lor de oi. Specific acestei sărbători este oferirea de cadouri fetelor cu care urmau să se căsătorească, furci de tors şi tipare pentru caş, crestate cu măiestrie. După ce îşi duceau turmele în munţi, ei nu mai aveau voie să mai coboare în sat, şi nici să fie vizitaţi de soţii sau de iubite. Scopul sărbătorii „Sântilia” era de a face schimb de produse şi de cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei.
Astăzi săcelenii sarbatoresc timp de două zile prin spectacole artistice specifice celor trei etnii: români, maghiari si saşi, consuma produse tradiţionale şi participă la târguri.

– Sărbătoarea ceangăilor de Sf. Mihail, este organizată in fiecare an în jurul datei de 29 septembrie de către etnicii maghiari din localitate. Reprezintă o ocazie pentru locuitorii aşezării şi turişti de a lua cunoştinţă cu portul tradiţional, mesteşugurile şi tradiţiile ceangăilor (Din maghiară: csángó. Este denumirea etnografică şi populară a populaţiei de grai românesc și maghiar, de religie romano-catolică sau evanghelică luterană.

– Balul Placintelor, reprezintă întâlnirea mocanilor săceleni, care se ţine anual odată cu lăsarea secului. Cu această ocazie se prepară celebrele plăcinte mocăneşti cu brânza sărată, reţetă care s-a răspândit azi în toate ţinuturile româneşti.

–  Ziua Recoltei, ca şi în alte aşezări ale Ţării Bârsei, în Săcele s-a pastrat obiceiul de a sărbatori în luna octombrie Ziua Recoltei. Sărbatorea i-a aici forma unui Festival al meştesugurilor, în care vechile meştesuguri ale breslelor sunt reînviate.

Sursa: http://municipiulsacele.ro/despre-sacele/#.UwZ2ws43vFw