Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Iezerul Ighiel
Judetul Alba
Rezervația este situată în sudul Trascăului, în bazinul hidrografic Ampoi, la obârșia râului Ighiel, pe teritoriul administrativ al comunei Ighiu. Suprafața rezervației este de 365 ha conform H.C.J. Alba nr 20/1995 și 20 ha conform Legii 5/2000 privind amenajarea teritoriului național. Limitele rezervației urmează liziera exterioară a pădurilor ce înconjură lacul. Fac obiectul protecției lacul și pădurea din jur.
Geologia locurilor cuprinde calcare jurasice și magmatite mezozoice (diabaze, diabaze -porfirite), șisturi negre barremiene (Bleahu et al, 1976).
Există două ipoteze cu privire la formarea cuvetei lacustre: acumularea apei într-o dolină și deci formarea cuvetei prin procese carstice (Pop &Măhăra, 1965) și ipoteza conform căreia lacul s-a format de fapt prin bararea cursului văii în urma unei alunecări (Bleahu et al, 1976). Bleahu et al, (1976), aduce ca argument în sprijinul acestei ultime ipoteze, geologia locului „… cine urcă însă la lac observă că scurt înaintea lui există o pantă bruscă, cu relief haotic ce barează valea pe întreaga lățime și la baza căreia izvorăște apa ce se scurge din lac. Acesta este de fapt un baraj natural, rezultat al unei alunecări de pământ, care a închis valea, determinând acumularea apei în spatele ei. Este la scară mică procesul care a generat celălalt lac de baraj natural de la noi din țară, Lacul Roșu din valea Bicazului” (Bleahu et al, 1976 p.37,38). Factorul tectonic este determinant în crearea premiselor formării cuvetei lacului, dar acesta nu exclude însă evoluța carstică. Lacul este dispus la marginea estică a platoului Ciumerna, la contactul acesteia cu capătul sudic al barei ofiolitice interioare din Trascău. Aici, ridicarea ofiolitelor în Tithonic, a determinat dislocarea din estul Ciumernei a două blocuri –unul situat în nord față de lac și altul sudic. Calcarele Ciumernei sunt separate de blocul calcaros sudic de o fractură cu un pas de câteva sute de metri, ocupată de flișul stratelor de Feneș superioare, pe care s-a instalat un organism torențial ce acționează regresiv.
Blocul nordic, a fost dislocat și ridicat în acoperiș de masa ofiolitică ce în mișcarea ei ascendentă a flancat în est platoul Ciumernei. Au fost astfel create, premisele ca la contactul litologic dintre calcarele jurasice și magmatitele mezozoice să se dezvolte o uvală de contact litologic. Apele torențiale adunate din estul Ciumernei de pâraiele Valea Pleșanului și Valea Striglău, s-au acumulat în spatele barajului, acționând regresiv și dând naștere unei cuvete alungite. În căutarea nivelului de baza, apele cantonate în lac, se descarcă prin fisurile barajului în Valea Ighelului.
Clima este temperat continentală moderată specifică munților joși, cu temperaturi medii anuale de aproximativ 8 gr C, iar cantitatea de precipitații este cuprinsă între 800 și 1000mm pe an.
Lacul Iezer are o suprafață a oglinzii apei de aproximativ 4,57 ha și un volum de apă de aproximativ 225 000 mc. Lungimea maximă este de 462m, iar lățimea maximă este de 213m. Adâncimea medie este de 4,3 m, iar adâncimea maximă de 9 m. Lacul este alimentat de cursurile temporare ale Văii Striglăului și Văii Pleșanului, dar și prin aport subteran. În aval de lac se formează râul Ighiel (sau Iezer).
Solurile predominante sunt rendzine pe calcare, soluri humico-calcice pe areale foarte restrânse, soluri brune de pădure și soluri brune acide.
Începând din anii 70 lacul a fost „amenajat” și populat cu pești, astfel că valoarea conservativă a acestuia s-a diminuat progresiv, un exemplu în acest sens fiind declinul lui Triturus vulgaris ampelensis. Dintre amfibieni prezenți în rezervație vom aminti Bombina variegata, Rana temporaria, Rana dalmatina. Pădurea din jurul lacului alcătuită din Fagus sylvatica, a fost parcursă progresiv de lucrări silvice, astfel că din punctul de vedere al valorii conservative, aceasta a avut mult de suferit. Oricum în această pădure din jurul lacului au găsit habitate favorabile Dendrocopus major, Cuculus canorus, Erithacus rubecula, Otus scops, etc.
Starea de conservare nu este foarte bună. Principalele amenințări ar consta în managementul forestier inadecvat, popularea cu diverse specii de pești a lacului, turismul de sfârșit de săptămână, amenajări și construcții în rezervație. În ultimii 30 de ani lacul Iezer a devenit un punct de atracție turistică pentru populația urbană și periurbană din culoarul Mureșului, astfel încât interzicerea totală a accesului în rezervație nu este posibilă. Propunem însă interzicerea accesului în sectorul din amonte al lacului și „popularea piscicolă” a lacului. Este necesară amenajarea de locuri pentru campare și de vetre de foc.
Turism: În vecinătatea lacului se află cabana Iezerul Ighielului. Această fostă cabană de protocol a oficialilor din defunctul Partid Comunist Român, a fost trecută după 1989 în administrarea Direcției Silvice Alba, care o utilizează în principal pentru practicarea turismului cinegetic. Rezervația este traversată de traseul turistic Cheile Ampoiței-Lacul Iezerul Ighielului- Ciumerna-Necrilești-Cheile Întregalde-Poiana cu Narcise de la Tecșești-Cabana Râmeț marcat cu cruce galbenă și de traseul Ighiel-Iezer-Ciumerna-Feneșasa-Dâmbău-Zlatna marcat cu cruce albastră. În apropiere, pe Vârful Băieșu din Ciumerna se termina marcajul bandă roșie ce traversează longitudinal Munții Trascău.
