Maastirea Petru Voda.Poiana Teiului-Neamt

Hram: Sf.Arhangheli Mihail si Gavriil

Mitropolia Moldovei si Bucovinei

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII PETRU VODĂ

Urmând drumul naţional DN 15 B de la Poiana Teiului spre Târgu Neamţ, după puţin timp un drum se desprinde în stânga, continuând printre brazii înalţi până la Mănăstirea Petru Vodă. După câţiva kilometri, îi afli obârşia pe un platou însorit, pe care se înalţă o biserică albă, străjuită de două rânduri de chilii. Deşi a fost constituită recent (sfârşitul secolului al XX-lea), mănăstirea – realizată într-o manieră ce trădează influenţe ale stilului medieval – a devenit deja loc de pelerinaj pentru zeci de mii de credincioşi.

Dominată de figura impunătoare a părintelui Iustin Pârvu, considerat de mulţi unul dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă, un om care a dovedit că un vis poate deveni realitate dacă îl înconjuri de credinţă şi dacă îţi doreşti cu adevărat împlinirea lui, cocheta mănăstire de azi era în urmă cu doar câţiva ani un vis născut în întunericul umed al celulelor comuniste. O speranţă. Acum adăposteşte aproximativ 60 de călugări, iar turlele ei ce par poleite cu aur vestesc de la kilometri distanţă că în acele locuri sălăşluieşte un om care şi-a închinat viaţa anevoiasei cărări a credinţei. O cărare plină de greutăţi şi pe care nu puţini se străduie din răsputeri să o năruie. Însă Mănăstirea Petru Vodă este un vis de credinţă care nu se va nărui niciodată, pentru că pe aceste meleaguri cerul se zămisleşte pe pământ.

Sub îngrijirea acestei mănăstiri a luat fiinţă un azil de bătrâni şi o casă de copii cu predare, existând două clase, (întaia şi a doua). Pe lângă acestea mai există şi un dispensar medical pentru asigurarea asistenţei medicale.

Actualul stareţ este ieromonahul Lavrentie Carp Lucian. Acesta a intrat în monahism la vârsta de 20 de ani, în anul 1998, la 14 septembrie, la mănăstirea Pângăraţi. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloaie” din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 2004. A fost hirotonisit diacon de către Înalt Preasfinţia Sa, mitropolitul Daniel, la data de 25 iulie 2002. A venit în mănăstirea Petru Vodă în data de 14 octombrie 2003, unde a dat dovadă de ascultare şi dăruire pentru viaţa monahală.

Acum Mănăstirea Petru Vodă este unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj pentru credincioşi şi, totodată, unul dintre locurile cele mai vizitate de către iubitorii de turism ecumenic. Iar numărul atât de mare al celor care-şi propun să viziteze această mănăstire se datorează aproape în totalitate celui care a ridicat acest sfânt lăcaş de cult, părintele Iustin Pârvu.

Şi mai trebuie amintit că aici a fost înmormântat, la 3 decembrie 2006, părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (23 noiembrie 1925 – 21 noiembrie 2006), unul dintre disidenţii cei mai înverşunaţi ai perioadei comuniste motiv pentru care a făcut, alături de părintele Iustin, ani grei de temniţă şi despre care se spune că Nicolae Ceauşescu l-a considerat ca fiind chiar duşmanul său personal.

Sursa: http://www.neamt.ro/Info_utile/Manastiri/M-rea_Petru_Voda.htm

Părintele Iustin (Iustin Pârvu), fost stareţ al mănăstirii Petru Vodă

Considerat de mulţi ca fiind unul dintre cei mai cu har duhovnici în viaţă, recunoscut drept urmaş al Arhimandritului Cleopa de la Mănăstirea Sihastria, părintele Iustin a trecut în anii pe care i-a adunat peste multe greutăţi, însă a rămas mereu credincios credinţei ortodoxe şi neamului român. Suferinţele îndurate nu i-au încovoiat spinarea, zilele de închisoare nu i-au zdruncinat credinţa, iar privirea luminoasă şi senină a cercetat feţele a sute de mii de pelerini care i-au trecut pragul chiliei. Aceştia au plecat cu inimile curate şi sufletele pline de cuvintele înţelepte ale bătrânului părinte.

Suntem tot mai slabi, mai obosiţi, mai tracasaţi de lumea aceasta interesată să descompună naţiunile şi viaţa noastră. Există o continuă tendinţă de descompunere şi o tendinţă negativă asupra fiinţei noastre spirituale, ortodoxe, şi soluţia este să ne păstrăm credinţa, în ciuda tuturor greutăţilor (părintele Iustin)

Iustin Pîrvu s-a născut pe 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, comuna Călugăreni, judeţul Neamţ. A îmbrăcat rasa monahală pentru prima oară în 1936, la Schitul Durău. A fost hirotonisit preot la 22 de ani şi a participat împreună cu Divizia 4 Vânători de Munte la luptele din cel de-al doilea război mondial, ajungând până la Don. După lăsarea la vatră, urmează seminarul din Roman, absolvindu-l în 1945, an în care a fost arestat şi condamnat politic la 12 ani închisoare, pedeapsa prelungindu-se până în 1964.

După ieşirea din închisoare, părintele Iustin a slujit ca monah la Mănăstirile Secu (1966 – 1975) şi Bistriţa (1975 – 1990). În 1992 a început construcţia la Mănăstirea Petru Vodă, mănăstire unicat în România, fiind dedicată martirilor din temniţele comuniste. “Mic copil fiind, cutreieram dealurile astea şi visam că într-o bună zi aici o să se construiască o mănăstire în care să slujesc. A fost o imagine care m-a ajutat să trec peste anii de detenţie”, mărturisea, tot la un moment aniversar, părintele Iustin, amintindu-şi de vremurile în care Mănăstirea Petru Vodă era doar un vis îndrăzneţ.

În 2000 a ridicat un schit pentru maici lângă Mănăstirea “Petru Vodă”, o casă de educaţie pentru copii şi un azil de bătrâni. În 2003 a înfiinţat publicaţia lunară de învăţătură şi atitudine ortodoxă “Glasul Monahilor”.
A fost stareţ al mănăstirii pe care a întemeiat-o până în 2005 când Mitropolia a decis înlocuirea sa din funcţie. Această decizie surprinzătoare a scandalizat la acea vreme pe mulţi dintre susţinătorii părintelui şi nu numai. Părintele Iustin a avut însă puterea de a trece cu decenţă peste această lovitură. A rămas principalul duhovnic al obştii monahale de la Mănăstirea Petru Vodă şi proin-stareţul acesteia.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 89 de ani (la 10 februarie 2008), PF Daniel a hotărât să îl înainteze de la rangul de protosinghel la cel de arhimandrit. Distincţia de arhimandrit i-a fost înmânată părintelui Iustin în ziua de 2 noiembrie 2008, ocazie cu care i-a fost decernată “Crucea Moldavă”, ca simbol al dreptei credinţe în Sfînta Treime, al iubirii jertfelnice şi Învierii Domnului Hristos.