Muzeul Castelul Corvinilor- Hunedoara

Muzeul Castelul Corvinilor- Hunedoara

Muzeul este adăpostit în Castrul regal, care este amintit în documente prima dată în anul 1364 şi care în 1409 este donat cneazului Voicu şi rudelor sale. Iancu de Hunedoara întreprinde lucrări de mare anvergură în două etape între anii 1441-1456, iniţial mărind dimensiunile fortificaţiei militare şi apoi transformând-o într-un castel somptuos prin lucrări unde predomină stilul gotic. Matei Corvin continuă după anul 1458 lucrările, insistând mai ales pe aspectul de înfrumuseţare a construcţiei existente, astfel pătrunzând influenţe renascentiste. Ultima etapă de construcţie are loc între anii 1618-1624 când principele Transilvaniei Gabriel Bethlen realizează ultimele construcţii de mare anvergură (turnul nou al porţii şi palatul baroc de pe latura de est – actualmente cu faţadă neogotică). În anul 1724 castelul intră în proprietatea tezaurizatului habsburgic, situaţie existentă până în 1880. Noua destinaţie, după anul 1724, produce monumentului daune însemnate, printre care şi două incendii, ultimul, cel din 1854 transformându-l într-o ruină, după care este abandonat până în 1868 când începe restaurarea care datează până în 1914. A suportat o nouă etapă de restaurare între anii 1956-1968. După 1997 începe proiectul de punere în valoare a monumentului care este unic în partea răsăriteană a Europei şi reprezentativ pentru arhitectura civilă şi militară medievală. Muzeul înfiinţat în 1974 cuprindea iniţial piese de lapidariu provenite de la lucrările de restaurare efectuate asupra monumentului la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Actualmente muzeul deţine şi colecţii de arheologie – ceramică, piese litice, metalice şi osteologice provenite din săpăturile sistematice efectuate în zona Hunedoarei, acoperind cronologic perioadele istorice din paleolitic şi până în evul mediu; etnografie – piese şi recuzită din portul pădurenesc, unelte specifice acestei zone; artă decorativă – piese de mobilier sculptat, lăzi de breaslă, farfurii din ceramică şi metal, icoane pe lemn şi sticlă, tablouri pe pânză, statui din lemn; numismatică – monede din secolele XVI – XIX; tehnică militară – arme de tăiere, împingere, lovire, arme de foc (marea majoritate fiind replici).

Sursa: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=375

���� qs ��x de aur din România se regãsesc în muzeu cu exponate reprezentative pentru toate tipurile de mineralizatii. Zãcãmintele din zona Bradului sunt cel mai bine reprezentate, de aici provenind si cele mai spectaculoase foorme. Între acestea se remarcã unele care sugereazã vizitatorului plante, animale sau alte obiecte: frunze, flori, sarpe, cãtel, aripi de pasãre, tun, harta României.

Muzeul prezintã în continuare o colectie mineralogicã generalã, cu peste 800 exponate provenind din foarte multe tãri. Organizatã pe criterii stiintifice, ea începe cu notiuni generale despre minerale, geneza acestora, proprietãti fizice dupã care pot fi determinate, fiind expuse în continuare dupã criteriul compozitiei chimice.

Se începe cu elemente native si continuã cu sulfuri metalifere, sãruri halogenate, oxizi, sãruri oxigenate (carbonati, sulfati, silicati, etc) si se încheie cu o interesantã vitrinã în care sunt prezentate câteva dintre mineralele care au fost identificate pentru prima oarã în lume în zãcãminte din România.

Prin varietatea formelor si a culorilor, aceste minerale încântã privirea si creeazã o stare de multumire pentru cei care doresc sã-si lãrgeascã orizontul cunostintelor despre naturã în general si lumea mineralã în special.

Colectia poate fi vizitatã de marţi până duminică între orele 9,00 si 17,00, lunea fiind închis.

Sursa: http://www.primariabrad.ro/index.php/publisher/articleview/frmArticleID/21/