Romanian Turism Asta-i Romania ta!
Muzeul Georghe Toparceanu- Iasi
Chemat la Iaşi de G. Ibrăileanu la începutul lunii octombrie 1911, ca subredactor al „Vieţii Româneşti”, Topîrceanu va rămâne al Iaşului până la sfârşitul vieţii, chiar dacă soarta îl va despărţi de el din timp în timp. A fost găzduit de Ibrăileanu, pentru început (până la 26 octombrie 1911). Mai târziu, poetul locuieşte în str. Păcurari, nr. 6, la Mihai Pastia, administratorul „Vieţii Româneşti”. Din 1932 şi până în 7 mai 1937, poetul a locuit în casa din strada Ralet, nr. 7.
Micuţa, discreta, aproape misterioasa casă a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea şi a aparţinut poetului Demostene Botez. Aici a fost instalat şi sediul revistei „Însemnări literare”, la 8 ianuarie 1919, din care făceau parte: M. Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu şi Demostene Botez. Memorialul a fost inaugurat la 22 iunie 1985, cu un an înaintea centenarului naşterii poetului (centenar UNESCO).
La intrare, fixat în zid, te întâmpină basorelieful în marmură al poetului sub care sunt gravate spusele lui Arghezi: „Inteligent ca puţini oameni ai condeiului şi manuscrisului, Topîrceanu din nobilă şi discretă ţinută nu şi-a împărtăşit sensibilitatea decât filtrată şi bătând într-o nuanţă vastă şi a dat amărăciunii şi deziluziei, ironie şi sarcasm”.
Expoziţia permanentă cuprinde obiecte de scris, manuscrise, cărţi cu dedicaţie, fotografii, colecţii de reviste. Dintre obiectele personale se păstrează un sfinx şi o piramidă în miniatură, un sfeşnic, un barometru, discuri de patefon, aparate de fotografiat şi negative pe sticlă realizate de poet. Pe lângă multe exemplare din revista „Viaţa Românească” (în redacţia căreia o va cunoaşte pe Otilia Cazimir), „Însemnări literare” (coordonată de M. Sadoveanu şi G. Topîrceanu), „Însemnări ieşene”, se află şi „Calendarul Iaşului” pe anul 1933, deschis la poezia Salut, Iaşi!, pentru că G. Topîrceanu a iubit Iaşul: „Mi-a plăcut de la început Iaşul, cu grădinile lui înflorite, cu gardurile lui dărăpănate, (…) căci oricâte straturi de glod s-ar depune acolo, tot nu vor putea să astupe vreodată urma paşilor lui Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urmele atâtor oameni iubiţi de altădată, … cum să nu-mi placă”?
Sursa: http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzee/muzeul-g-topirceanu-l/istoric/
